Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.374
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.05. 2008
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții, (), a, (), i, (), i, împotriva sentinței civile nr.54/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN V, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL VRANCEA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar întâmpinare de către Ministerul Justiției iar recurenții au depus relațiile solicitate la termenul anterior, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției nesemnării minutei de către un membru al completului de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.54/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanții:, (), -, a, (), i, (), OG, i, prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vrancea, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3155/91/20.11.2007 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții, (), -, a, (), i, (), OG, i, prin reprezentant, in calitate de personal auxiliar de specialitate in cadrul Tribunalului Vrancea, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galați, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să le plătească drepturile bănești aferente sporului de fidelitate începând cu luna octombrie 2004, actualizate, și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
In motivarea cererii, reclamanții - în esență -că magistrații beneficiază de un spor de fidelitate începând de la trei ani vechime, față de personalul auxiliar care beneficiază de același spor începând cu cinci ani vechime, ceea ce creează o discriminare a lor în raport cu magistrații care sunt beneficiari ai acestui spor.
In cauză a fost citat în calitate de expert în materie, Consiliul Național de Combatere a Discriminării.
Prin întâmpinare pârâtul Tribunalul Vranceaa solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată în condițiile în care dispozițiile legale care reglementează activitatea celor doua categorii profesionale prevăd expres modul de acordare a acestui spor, nefiind vorba de discriminare, întrucât diferențierea vizează categorii profesionale diferite, care, deși își desfășoară activitatea în același domeniu, au atribuții și responsabilități distincte.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp.art. 2 al.1 din nr.OG 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 1 al.3 din același act normativ, "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol, privește persoanele aflate în situații comparabile".
In speță, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești constituie o categorie de salariați cu un statut propriu, aprobat prin Legea nr. 567/2004 și cu drepturi salariale stabilite prin Legea nr. 8/2007, lege ce reglementează și dreptul la un spor de fidelitate, în condițiile prevăzute de aceste texte legale.
Reclamanții invocând discriminarea fac trimitere la magistrați, care beneficiază de spor de fidelitate începând de la trei ani vechime.
Situația nu este însă comparabilă, în accepțiunea disp.art. 1 alin.3 din nr.OG 137/2000, avându-se în vedere că aceste categorii de persoane au un statut diferit de cel al reclamanților, cu drepturi și obligații diferite, care, deși își desfășoară activitatea în același domeniu, au atribuții și responsabilități distincte.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 (Interzicerea discriminării) al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1996, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru a se produce o discriminare, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, fără o justificare obiectivă sau rezonabilă, împrejurare ce nu a fost dovedită în speță (Cazurile Eredin contra Suediei din 18 februarie 1991, Hoffman contra Austriei din 28 septembrie 1995 și Scalambrina contra Italiei din 22 octombrie 1996).
Așa fiind, instanța a constatat că reclamanții nu constituie o categorie de persoane comparabilă cu magistrații, situație în care nu poate fi reținută nici o discriminare.
Pentru aceste considerente, acțiunea a fost considerată neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, (), -, a, (), i, (), OG, i, prin reprezentant,
În motivarea recursului au criticat hotărârea instanței de fond invederând faptul că sporul de fidelitate nu se acordă în funcție de atribuțiile și responsabilitățile unei categorii de personal ci în funcție de vechimea efectivă în muncă în instituția respectivă.
Au arătat că sentința nu cuprinde motivele pentru care acțiunea a fost respinsă, raportat la diferența procentuală a coeficienților sporului de fidelitate pentru magistrați.
S-au considerat defavorizați în mod nejustificat întrucât deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții, aspect recunoscut de Ministerul Justiției prin amendamentele propuse, magistrații beneficiază de acești coeficienți pentru sporul de fidelitate superiori celor prevăzuți pentru personalul auxiliar de specialitate, începând cu 3 ani vechime în instituție iar pentru personalul auxiliar de la 5 ani vechime.
Acestea au avut ca efect restrângerea dreptului la egalitate în activitatea economică și în materie de angajare în profesie.
Au invocat reglementările existente în materie, respectiv art.1, 2, 6 și 21 din OG nr.137/2000 art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art.20 din Constituția României și art.14, 16 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea nr.232/29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, art.6 din muncii.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la plata drepturilor salariale actualizate reprezentând diferență spor fidelitate- începând cu luna septembrie 2004 și în continuare, înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă Curtea de Apel Galația solicitat respingerea recursului ca nefondat, salarizarea și celelalte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate efectuându-se diferențiat, după răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege, respectiv vechimea în funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate și nivelul instanței, și nu există discriminare.
Intimatul-pârât Tribunalul Vranceaa solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât nu există o situație de discriminare, cele două categorii profesionale sunt diferite și deși își desfășoară activitatea în același domeniu, au atribuții și responsabilități diferite.
Și intimatul-pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului, situațiile nu sunt comparabile iar instanța de fond a reținut corect că nu este vorba de discriminare, cele două categorii profesionale fiind distincte, cu drepturi și obligații diferite și cu atribuții și responsabilități diferite.
Diferența de tratament are o justificare obiectivă, existând acte normative diferite în domeniul salarizării celor două categorii profesionale.
Instanța de fond s-a conformat principiului respectării limitelor puterii judecătorești și de aplicare a legii, considerând reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane că ar excede domeniului de reglementare al OG nr.137/2000.
A apreciat că în absența unor decizii a instanței de contencios constituțional care să constate că dispozițiile criticate ar fi neconstituționale, pretențiile afirmate prin acțiune apar ca vădit nefondate.
A invocat Decizia nr.XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, practica Curții Constituționale.
La dosarul cauzei s-a depus practica judiciară în materie și s-au solicitat relații referitoare la perioada lucrată în funcția îndeplinită de fiecare recurent, fiind comunicată adresa nr.1954/7A/20.05.2008 a Tribunalului Vrancea.
La termenul de judecată din 21.04.2008 instanța de recurs a invocat din oficiu excepția nulității sentinței civile pronunțată în cauză motivat de faptul nesemnării acesteia de către un membru al completului de judecată cât și excepția nesemnării recursului de către recurenta- reclamantă.
Prin răspunsul depus la data de 23.05.2008 recurenții reclamanți prin reprezentant au solicitat respingerea excepțiilor considerându-le neregularități procedurale care pot fi remediate.
Asupra excepțiilor invocate curtea reține următoarele:
Potrivit art.306 al. 2 Cod procedură civilă, motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Respectarea normelor de ordine publică se impune cu rigoare iar normele care privesc legala compunere a completului de judecată fac parte dintr-o asemenea categorie.
Potrivit art. 258 al. 1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
Dispozitivul hotărârii denumit în practică minută reprezintă astfel un element esențial al acesteia, întrucât el încorporează soluția adoptată de instanță cu privire la litigiul dedus spre soluționare.
Conform dispozițiilor legale, minuta se semnează sub pedeapsa nulității de către judecătorii care au participat la dezbaterea în fond a litigiului fiind menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate precum și să ofere posibilitatea de a se verifica legalitatea compunerii completului de judecată.
Fiind vorba despre o nulitate anume prevăzută de lege, în condițiile prevăzute de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă vătămarea procesuală se presupune până la dovada contrarie.
În speță, minuta întocmită (fila 2 verso) nu cuprinde semnătura unuia dintre membrii completului de judecată, situație în care devin incidente dispozițiile mai sus - menționate.
Potrivit art. 55 din Legea nr. 304/2004, completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Asistenții judiciari participă la dezbateri cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre iar opinia separată se motivează.
În cazul în care judecătorii care intră în compunerea completului de judecată nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, procesul se judecă din nou în complet de divergență, prevederile art. 54 al. 3 și 4 fiind aplicabile.
În consecință, pentru existența unei asemenea cauze de nulitate care împiedică exercitarea controlului judiciar asupra verificării legalității compunerii completului de judecată, soluția care se impune este aceea a admiterii recursului, casării sentinței civile și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Față și de caracterul preemptoriu al excepției nu mai pot fi analizate în recurs aspectele de fond invocate și care vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării acestuia.
În ceea ce privește excepția nulității recursului, curtea reține complinirea lipsei semnăturii în condițiile prevăzute de dispozițiile art.133 pr.civilă, cererea de recurs fiind promovată în nume personal dar și prin reprezentant ales.
Potrivit art. 315 al. 3 Cod procedură civilă, după casare instanța de fond va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, (), a, (), i, (), i, împotriva sentinței civile nr.54/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.54 din 23.01.2008 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge excepția nulității recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/2.07.2008
FOND: -
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu
