Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3740/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3740
Ședința publică din data de 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.126/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că prin serviciul registratură intimatul reclamant a depus în termen procedural întâmpinare cu exemplar pentru comunicare și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.126 din 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, să plătească reclamantei drepturile bănești cu titlul de primă de vacanță cuvenită pentru anul 2005, actualizate în raport de inflație la data plății efective.
S-a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost salariata Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, îndeplinind funcția de grefier șef-secție până la data de 31.12.2005, când, așa cum reiese din consemnările efectuate in cartea de muncă, i-a încetat activitatea prin pensionare.
Prin art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată prin OG nr.83/2000 s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal, au dreptul pe perioada concediului de odihnă la oprimă egală cu îndemnizația brută sau după caz îndemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest drept nu i-a fost acordat reclamantei pentru anul 2005, întrucât dispozițiile art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996 au fost suspendate succesiv prin mai multe acte normative. Aceasta suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului.
Atâta timp cât o dispoziție legală este în vigoare, trebuie respectată și aplicată în spiritul și litera ei pentru ca beneficiarii să-și poată valorifica aceste drepturi.
Chiar și prin Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, s-a prevăzut că aceste categorii de persoane beneficiază de salarii, spor de vechime, prime și alte drepturi salariale.
Ulterior, prin art.23 al.1 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, s-a prevăzut în mod expres că la plecarea în concediu de odihnă,personalul auxiliar are dreptul în condițiile legii pe lângă îndemnizația de concediu de odihnă și la oprimă egală cu salariul de bază din anterioară plecării în concediu.
Rezultă așadar, că acest drept a fost menținut de la data intrării în vigoare a Legii nr.50/1996, nefiind astfel relevante suspendările ulterioare a normai legale care reglementează acordarea primei de vacanță.
Este îndreptățit la prima de concediu, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, care potrivit art.3 alin.1 și 3 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate este format din grefieri,grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni,precum și funcțiile conexe. Reclamanta se încadrează în această categorie de personal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul apreciază soluția instanței de fond ca fiind nelegală întrucât a admis cererea reclamantei - personal auxiliar de specialitate pentru anii 2005-2006, în situația în care dreptul acestora privind plata primelor de vacanță a fost suspendat succesiv prin legile bugetare anuale.
De asemenea, se arată că în condițiile în care sumele acordate nu sunt înscrise în bugetul propriu al instituției, nu se poate efectua nici o plată cu această destinație, decât cu încălcarea legii bugetului Legea nr.486/2006 și art.14 din Legea 500/2002.
Analizând motivele de recurs invocate, cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 pr.civ. urmează a-l respinge.
Dispozițiile legale la care recurentul face referire, respectiv dispoz. art.III alin.2 din OUG nr.33/2001, prin care s-a suspendat până la data de 31.12.2003 aplicarea prev. art.41 ind.1 alin.1 din Legea 50/1996 ca și cele ale art.12 alin.4 din Legea bugetului de stat pe anul 2002, nr.742/2001 prin care s-au prelungit până la 31.12.2002 termenele prevăzute de art.III din Ordonanța menționată, precum și dispozițiile Legii 631/2002 și Lg.507/2003, precum și Legii 511/2004, prin care dispozițiile privind primele de concediu se suspendă succesiv ultima suspendare fiind până la data de 31.12.2006, aplicată prin Lg.379/2005 nu includ nici o dispoziție privind desființarea dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia, ori la prelungirea termenului de punere în aplicare.
Aceste dispoziții legale nu au valoarea unei abrogări de drept salarial, de înlăturare a existenței dreptului.
Neprevederea în continuare a acestui drept necunoscut și garantat, nu poate înlătura existența lui anterioară pentru că s-ar contravenii art.53 din Constituție, privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dreptul de proprietate.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la prima de concediu, iar acesta a fost suspendat prin legea bugetului, aplicarea acestuia, nu se poate considera că dreptul respectiv nu a existat la nivelul anului 2005 deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Existența statului de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, cum este cazul de față când prin suspendările succesive de plată a dreptului, dreptul a ajuns a fi lipsit de conținut, însă nu înlăturat, de aceea acordarea dreptului prevăzut de lege, dispusă de către prima instanță este legală și temeinică.
De aceea, se observă că această critică adusă de recurent este nefondată, venind în contradicție cu normele ce guvernează statul de drept.
Și cea de a doua critică este nefondată, atâta timp cât aceasta vizează chestiuni legate de executarea hotărârilor judecătorești, modalitatea de plată a drepturilor salariale și nu fondul juridic dedus judecății, temeiul legal al plății drepturilor salariale.
Executarea hotărârii judecătorești este și ea un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil, garantat prin art.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspect care însă privește perioada ulterioară pronunțării hotărârii judecătorești, recurată astăzi.
Față de considerentele arătate, instanța urmează a respinge recursul și va menține în totalitate hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.126/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
Ex.2//20.06.2008
Jud.fond.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Sorin
