Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3750/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3750
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 335/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru intimata-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. Nu cere cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 335 din 30 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind indemnizația de concediere și în consecință respins acest capăt de cerere.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și obligat pârâta SC SA să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentari salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paste pentru anul 2006 precum si celor de C pentru anii 2005 calculate la nivelul salariului de baza mediu pe societate si actualizate cu indicele de inflație de la data datorării la data plătii efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Pasti si C salariatii SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalitătii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a mentionat ca,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitătii si in conditiile negociate cu.".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 mentine textui alin. 1 al art. 168, aducand o modificare de continut alin. 2, in serisul consemnarii că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat.
Aceiași text se regăsește, in ultima formă mentionată, in Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
In fine, pentru anul 2007, textul păstrează același continut ca in contractele precedente.
Deci vointa părtilor a fost ca aceste prime de Paste si de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale
In speta, astfel cum a rezultat din situatia de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizata dupa momentul incetarii efectelor fiecarui contract colectiv anual și in total a contradictie cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevazut, in fiecare din aceste contracte, că suplimentarile de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al salariatilor și pe anul in curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1
Pe de alta parte, părtile nu au consemnat in contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenti, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in anul 2007.
S-a retinut, astfel, ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost incheiat contractul și cu incalcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la directia teritoriala de munca ) nu pot produce efecte care sa inlature continutul explicit al prevederii invocate.
Lipsa oricaror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalitatii de acordare nu poate nega dreptul salariatilor, asumat de parti prin contractel colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari, pe cale de consecință aceasta aparare va fi respinsa ca nefondata.
In ceea ce privește capătul de cerere referitor la indemnizația de concediere, instanța a reținut că este prescrisă cererea formulată de reclamant, fiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul Muncii potrivit căruia, - "cererile în ceea ce privește neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestora se pot formula în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune".
Astfel, s-a reținut că cererea formulată se reclamant se întemeiază pe neexecutarea unei clauze a contractului colectiv de muncă în ceea ce privește indemnizația de concediere, astfel încât este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de zile.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta SC criticând-o ca nelegală și netemeinică
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004, 2005, 2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007,m prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Nota respectivă nu face decât să constate că sumele cerute de salariați au fost incluse în salariul de bază al acestora, edificatoare fiind în acest sens adresa nr. 29119/12.11.2007 care face dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
De asemenea, a mai arătat recurenta, dacă aceste drepturi nu ar mai fi fost acordate după 2003, acest fapt ar fi apărut în carnetul de muncă al salariaților.
. Recursul pârâtei este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, se constată că prin acțiune reclamantul a solicitat contravaloarea primelor de Paște și C, precum și indemnizația de concediere în funcție de vechimea în muncă.
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
2 al art. 168 fost însă modificat în formă " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003, nefiind stipulată o clauză în acest sens în CCM.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Legea 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Legea 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 din CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Faptul că salariile au avut o evoluție crescătoare nu constituie o dovadă a faptului că acea creștere reprezintă suplimentările salariale respective sau doar creșterea salariului de bază urmare a negocierii, fără acele suplimentări care ar fi trebuit adăugate la creșterea respectivă.
Nici faptul că în carnetul de muncă nu se putea trece includerea respectivelor drepturi în salariul de bază, nu conduce la concluzia că acele suplimentări ar fi fost acordate, așa cum susține recurenta.
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele două termene de prescripție (3 ani - stabilit de prima instanță sau 6 luni, invocat de recurentă), trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată de reclamantă a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație (după încetarea raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestei indemnizații ( măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
În acest sens, dispozițiile art. 67 din Codul Muncii instituie în favoarea salariaților aflați în această situație, dreptul de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligație corelativă de a lua măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit dispoz. art. 69 lit. b din Codul Muncii și art. 78 alin. 3 din CCM la nivel național pe 2005.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu are caracterul unei clauze rezultat al negocierii părților contractante întrucât obligația angajatorului este o obligație legală.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă aceste compensații, la care fac referire dispoz. art. 67 Codul Muncii acestei categorii de salariați, rezultă că aceste indemnizații au natura juridică a unor despăgubiri.
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata indemnizației de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. c Codul Muncii.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art. 312 alin. 5 cpc se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 335/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Casează în parte sentința cu privire la cererea având ca obiect indemnizație de concediere și trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Marin Covei - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Sorina Petria - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 3 ex/IE/25.06.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Sorina Petria
