Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 380/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.380/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 03 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC " " SRL împotriva sentinței civile nr.2067 din data de 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 23 martie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 30 martie 2009, apoi pentru astăzi, 3 aprilie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 2068/19.12.2008 Tribunalul Brașova fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, și consecință:
A fost obligată pârâta să modifice în carnetul de muncă cele 170 de zile concediu fără plată din perioada 16.04.2007 la 11.09.2008, în zile de muncă prestate efectiv.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente celor 170 de zile.
A fost obligată pârâtă la plata contribuțiilor sociale pentru perioada 16.04.2007 - 11.09.2008.
Au fot respinse restul pretențiilor.
Prima instanță a reținut următoarele:
Între părți au existat raporturi de muncă în perioada 16.04.2007 - 11.09.2008,așa cum rezultă din contractul individual de muncă pe durată nedeterminată,fila 11 dosar,carnetul de muncă,filele 2-4 dosar, decizia nr.7/11.09.2008,de încetare a contractului de muncă conform art.65 din Codul Muncii (desființarea locului de muncă),fila 42 dosar.
Din aceleași înscrisuri rezultă că reclamantul a fost angajat ca zugrav iar activitatea sa se desfășoară pe șantier.
În carnetul de muncă există mențiunea că în perioada 16.04.2007 până la 11.09.2008 reclamantul a avut 170 de zile concediu fără plată,învoiri,absențe nemotivate.
Verificând tabelul cu situația concediilor fără plată pe anii 2007-2008, întocmită de pârâtă,fila 23 dosar,rezultă că reclamantul a avut în anul 2007 un număr de 20 de zile de concediu fără plată iar în anul 2008 fost în concediu fără plată 139 de zile până pe luna iulie 2008,inclusiv. Adunate,cele două cifre,rezultă suma de 159 de zile și nu 170 de zile,așa cum s-a menționat în carnetul de muncă.
Pârâta a susținut în întâmpinare că reclamantul a depus la data de 05.08.2008 cerere de încetare a raporturilor de muncă și că între data cererii și data emiterii deciziei și comunicării ei,reclamantul nu s-a mai prezentat la locul de muncă dar această stare de fapt nu este menționată nici în foaia colectivă de prezentă și nici în tabelul privind situația concediilor fără plată.
Chiar dacă zilele lucrătoare din luna august 2008(21 de zile) și zilele lucrătoare până la 11.09.2008 (7 zile) ar fi adunate la suma de 159 de zile,ar depăși 170 de zile lucrătoare cât s-a menționat în carnetul de muncă cu 17 zile.
Din același tabel mai rezultă că reclamantul a avut concediu fără plată începând cu data angajării (17.04-30.04 2007),10 zile.
Cu toate că pârâta a aratat în întâmpinare că din luna martie 2008 reclamantul nu s-a mai prezentat la locul de muncă din foaia colectivă de prezență,fila 17 dosar,rezultă că aceasta a prestat muncă,fiind pontat începând cu data de 18 martie 2008 până la sfârșitul lunii,în total 10 zile.
La dosar pârâta nu a depus vreo cerere formulată de reclamant prin care acesta din urmă să fi solicitat concediu fără plată,învoiri, deși potrivit dispozițiilor art.287 din Codul Muncii,sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
Prin nota de constatare nr.12372/01.07.2008 încheiată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă B,filele 36-40 dosar s-a dispus definitivarea formelor legale privind pe mai mulți salariați,între care și reclamantul care apar ca învoiți în ultimele luni,ianuarie-mai,iunie 2008.
Instanța nu poate primi apărarea pârâtei potrivit căreia nu a înțeles să desfacă contractul de muncă pentru absențe nemotivate și repetate deoarece în foile colective de prezență,filele 14-21 dosar nu se face nici o mențiune despre lipsa nemotivată de la locul de muncă al reclamantului sau că a fost învoit ci se menționează doar "fără plată".
Martora declară că din partea reclamantului nu a primit "nici concediu de boală și nici cerere că nu mai vrea să lucreze pentru a-și justifica absențele".
De asemenea, instanța nu poate primi apărarea pârâtei privind suspendarea contractului individual de muncă în acord cu art.51,alin.2 din Codul Muncii,în lipsa unor decizii de suspendare,având în vedere că proba cade în sarcina angajatorului,așa cum s-a menționat mai înainte.
Din cele de mai sus,rezultă că menționarea celor 170 de zile de concediu fără plată în carnetul de muncă al reclamantului nu este exactă,conform evidențelor pârâtei,astfel că instanța va analiza starea de fapt rezultată din contractele de lucrări încheiate de pârâtă,susținerile reclamantului de la fila 52 dosar și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel,în perioada 16.04.2007-30.06.2007 reclamantul afirmă că a lucrat împreună cu martorii G și în,str. - nr.4,.12 iar în "situația concediilor fără plată"-fila 23 dosar se menționează că acesta era în concediu fără plată în perioada 17.04.2007-30.04.2007,adică 10 zile.
Ambii martori declară că s-au angajat deodată cu reclamantul și că au lucrat în iar martorul arată că reclamantul a lucrat neîntrerupt la societate până în august-septembrie 2008.
În ceea ce privește luna decembrie 2007,din procesul verbal de predare - primire file 64 dosar rezultă că reclamantul avea de încasat suma de 213 lei cu titlu de salariu pe luna decembrie 2007 când, de asemenea, figurează ca fiind în concediu fără plată în perioada 17.12 - 31.12.2007. Pe acest înscris se menționează în dreptul numelui reclamantului " ".
Din același înscris de la fila 23 dosar,întocmit de pârâtă rezultă că în anul 2008 reclamantul a avut concedii fără plată după cum urmează:03.01-17.01. 2008 (11 zile);01.02.-15.05.2008 (11 zile);01.03.-17.03.2008 (11zile);01.04.-30.04.2008(21 zile);01.05.-31.05.2008(21 zile);01.06-30.06.2008(21 zile);01.07.-30.07 2008(23 zile).
În perioadele menționate mai sus martorul Pentru confirmă că reclamantul a prestat muncă pentru societatea pârâtă.
Martorii G, conformă faptul că plata salariului se făcea de administrator care mergea la punctele de lucru și înmâna salariul direct angajatului care nu semna de primirea banilor. Această stare de fapt se coroborează cu nota internă emisă de pârâtă,fila 61 dosar.
Potrivit dispozițiilor art.163,alin.1 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța a admis petitul având ca obiect rectificarea în carnetul de muncă a celor 170 de zile concediu fără plată în perioada 16.04.2007 - 11.09.2008 în zile de muncă prestate efectiv.
Pe cale de consecință a obligat pe pârâtă să achite reclamantului contravaloarea drepturilor salariale aferente celor 170 de zile și să plătească contribuțiile sociale la bugetele speciale,pentru aceste zile,în perioada menționată.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata contravalorii concediului de odihnă neefectuat,instanța l-a respins deoarece reclamantul a recunoscut la interogatoriu că a primit sub semnătură,sumele aferente,stare de fapt care se coroborează cu statele de plată din lunile august și septembrie 2008,semnate de reclamant,filele 88-89 dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Criticile se referă la faptul că prima instanță a reținut incidența art. 287 Codul Muncii interpretând în favoarea angajatului existența anumitor nereguli constatate în evidențierea situației personalului, fără a analiza și restul probelor administrate, inclusiv nota de control a ITM. De altfel soluția instanței se bazează pe depoziția unor martori care nu au lucrat în acea perioadă în societate și pe o analizare greșită a situației raporturilor de muncă rezultată din fișele colective de prezență și notele interne dintre contabilitate și administrator.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este fondat.
Din contractul individual de muncă, rezultă că reclamantul - intimat a fost angajatul recurentei - pârâte în perioada 16.04.2007 - 11.09.2008. La încetarea contractului de muncă, în carnetul de muncă al reclamantului a fost trecută mențiune că acesta a avut 170 de zile concediu fără plată.
Prima instanță a reținut că această mențiune nu este reală bazându-se pe declarațiile de martor, pe faptul că statele de plată nu erau semnate de către reclamant și pe inexistența unor cereri de acordare a concediului fără plată.
În ceea ce privește declarațiile de martori, așa cum susține recurenta și cum rezultă din chiar depozițiile lor, aceștia nu au relatat faptele din percepție personală, având în vedere că au lucrat la recurentă doar o scurtă perioadă de timp, în anul 2007, și ne referim la martorii și G, ci au afirmat că în scurta perioadă lucrată au avut lucrări la care au participat împreună cu reclamantul. Aceste afirmații nu pot acoperi întreaga perioadă de derulare a contractului de muncă și nici nu pot suplini o dovadă care să ateste perioada efectiv lucrată de către reclamant.
Nesemnarea statelor de plată de către reclamant poate fi raportată la dispozițiile art. 163 alin. 1 din Codul Muncii, însă prima instanță nu reținut decât prima ipoteză a textului, referitoare la semnarea statului de plată, ignorând a doua ipoteză alternativă instituită de legiuitor, respectiv existența altor documente justificative care să demonstreze efectuarea plății.
Or, aceste documente justificative există și ne referim la statele de plată și pontajul lunar, acte necontestate de către reclamant, din care rezultă orele efectiv lucrate în fiecare lună. Dacă coroborăm plățile efectuate, cu pontajul lunar și cu dispozițiile din contractul individual de muncă reiese că reclamantul nu a prestat cele 8 ore de muncă zilnice, iar din adiționarea orelor lipsă reies cele 170 de ore care au fost considerate de către angajator ca fiind concediu fără plată, chiar în lipsa unei cereri exprese a reclamantului. Faptul că reclamantul nu a contestat sumele primite ca salariu în perioada în care și-a desfășurat activitatea la recurentă întăresc convingerea instanței că aceste sume reprezintă plata pentru perioada efectiv lucrată.
Din punctul de vedere al dispozițiilor art. 51 alin. 2 Codul Muncii, invocate de prima instanță, interpretarea lor a fost făcută greșit, având în vedere că este posibil ca absențele nemotivate să fie considerate ca o cauză de suspendare a contractului de muncă în măsura în care cel puțin regulamentul intern prevede această posibilitate, iar din înscrisurile aflate la dosar și din susținerile recurentei, rezultă că aceasta era practica la nivelul societății, având în vedere domeniul de activitate și fluctuația personalului. În aceste condiții nu mai era necesară întocmirea unor cereri privind aprobarea unui concediu fără plată.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
În temeiul art. 274, întrucât reclamantul - intimat a căzut în pretenții va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către recurenta - pârâtă constând în onorariu de avocat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2067/M/19.12.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtei suma de 700 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
-
Red./30.04.09
Tehnored.AN/5.05.09 - 3 ex.
Jud. fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu, Maria
