Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3849/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3849
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea
Grefier - -
*******************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulat de reclamanții, pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței nr. 928 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererile formulate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Constată că la data 20.03.2008, reclamanții, -, și,au formulat cererea de chemare în judecată a pârâților Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale rezultând din acordarea sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 calculat din salariu de bază brut lunar începând cu ianuarie 2007 și în continuare, cu efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Motivându-și cererea, reclamanții au arătat că potrivit art..47 din Legea 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Reclamanții sunt încadrați ca în funcția de conducători auto în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt iar în baza Legii 17/2006 art. 3 alin.3 sunt personal conex, aplicându-li-se aceleași dispoziții legale ca și personalului auxiliar.
S-a învederat că dispozițiile din Legea 50/1996 au fost abrogate la intrarea în vigoare a OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, dar condițiile de muncă în care se desfășoară activitatea la nivelul instanțelor au rămas neschimbate astfel că se consideră îndreptățiți să primească sporul solicitat în continuare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu are raporturi de muncă cu reclamanții și nici calitatea de ordonator de credite al acestora, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca vădit neîntemeiată, susținând că textul art.47 din Legea 50/1996, invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor lor a fost abrogat total și explicit prin art. I pct.42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996.
Ministerul Publica formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, motivat de faptul că, potrivit art. 1 pct.42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat.
A solicitat de asemenea, chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în conformitate cu dispozițiile art. 60, 63 cod procedură civilă, în sensul că, în situația admiterii cererii reclamanților să se dispună obligarea acestuia să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 928 din 20 mai 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, formulată de Ministerul Public.
A admis în parte cererea formulată de reclamanții, -, și și a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt la plata drepturilor salariale constând în sporul de stres de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu ianuarie 2007 până la data pronunțării - 20.05.2008, cu efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 137 cod procedură civilă, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a constatat a fi întemeiată, întrucât între părți nu există raporturi juridice de muncă.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii 50/1996, art. 47 din Legea 50/1996, a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel potrivit art. 108 alin.3 din Constituție - ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Cu toate acestea prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56- 62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată în parte acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat din salariul de bază brut lunar.
În același sens a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia nr.XXI/2008 privind recursul în interesul legii referitor la dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În ceea ce privește acordarea acestui spor în continuare instanța a apreciat că pentru viitor reclamanții nu au o creanță lichidă și exigibilă.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public, s-a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 60, 63 din codul d e procedură civilă, având în vedere art. 19 din Legea 500/2002.
Împotriva sentinței respective, la data de 03.06.2008, 05.06.2008 și 11.06.2008 au declarat recurs reclamanții, DGFP pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, reclamanții critică sentința pentru faptul că în mod greșit instanța nu a acordat sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % și în continuare.
Motivându-și recursul, DGFP pentru Ministerul Economiei și Finanțelor susține greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a MEF, întrucât acest minister nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite și nici de a administra aceste bugete, rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind, pe lângă altele, de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Precizează că deși are o funcție foarte importantă în cadrul sistemului finanțelor publice, nu există nici o prevedere legală care să atribuie acestuia rol de garant pentru alte instituții publice. Că nu există nici un temei legal în baza căruia Ministerul Economiei și Finanțelor să poată fi obligat să garanteze obligațiile altor instituții publice, iar în ceea ce privește fondurile cuprinse în bugetele de cheltuieli ale instituțiilor publice sau fondurile necesare unor cheltuieli neprevăzute, acestea se alocă ordonatorilor principali de credite conform procedurilor din Legea nr. 500/2002, prin adoptarea bugetului de stat sau prin alocarea sumelor necesare din fondul de rezervă la dispoziția Guvernului, prin Hotărâre de Guvern.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție arată că hotărârea pronunțată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.4 și 9 Cod procedură. civilă.
Susține că instanța reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art. 329 alin. 3 codul d e procedură civilă, deoarece recursul în interesul legii produce efecte juridice de la publicarea sa în Monitorul Oficial și nu de la pronunțare.
Recursul în interesul legii, consacrat de dispozițiile art. 329 din codul d e procedură civilă, se promovează de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ, în scopul stabilirii unei jurisprudențe unitare asupra problemelor de drept dezlegate de diferite instanțe judecătorești, iar soluțiile pronunțate în interesul legii pe această cale nu produc efecte juridice de la data pronunțării întrucât art. 3 din același articol statuează că acestea nu au efect asupra hotărârilor examinate și nici asupra părților ceste litigii, fiind obligatorii pentru instanțe numai în măsura în care acestea de confruntă în viitor cu astfel de chestiuni de drept.
Un alt motiv se referă la faptul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută pe perioada ianuarie 2007 - 20 mai 2008, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
A mai arătat că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală.
A susținut, de asemenea, că decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost interpretată în mod greșit de către prima instanță, în condițiile în care pe data de 01 februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8 din 24 februarie 2007, prin dispozițiile art. 30 din acest act normativ prevăzându-se faptul că se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești
Recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ și de DGFP pentru Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate și se vor respinge pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se constată că este nefondat întrucât hotărârea primei instanțe, pronunțată pe data de 20 mai 2008 s- întemeiat pe decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată - judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Chiar dacă potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 din codul d e procedură civilă, recursul în interesul legii produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial al României și nu de la pronunțare, se va reține faptul că decizia respectivă,de interes major, în ceea ce privește salarizarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate a fost făcută publică prin intermediului site-ului ICCJ, astfel încât instanțele judecătorești confruntate cu această problemă de drept dezlegată de instanța supremă, nu puteau s-o ignore.
In același timp, nu se mai poate vorbi de faptul că prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, ținând cont de faptul că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin dispozițiile art. 42 din OG nr. 83/2000, atâta vreme cât prin decizia nominalizată mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că abrogarea respectivă a fost nelegală.
In ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B și DGFP O se constată faptul,că vizează un singur aspect, referitor la faptul că în mod greșit s-a admis cererea de chemare în garanție formulată împotriva sa de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
Susținerile recurentului sunt neîntemeiate, acest minister având calitate procesuală pasivă în ceea ce privește calitatea sade chemat în garanție în condițiile în care dispozițiile art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, stipulează faptul că activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat; că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțelor publice prevăd că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar prevederile art. 3 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii prevăd faptul că Trezoreria Statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Lipsa mențiunii din hotărâre, referitoare la obligativitatea acestui minister de adopta un proiect de rectificare al bugetului Ministerului Public pe anul 2008, ar duce la blocarea acesteia și la imposibilitatea executării în privința acordării drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, magistraților și personalului auxiliar de specialitate conform deciziei în interesul legii pronunțată de ICCJ,
Cât privește recursul declarat de reclamanți, acesta este fondat se va admite cu următoarea motivare:
Astfel, în mod greșit Tribunalul Olta respins cererea formulată de aceștia privind acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare, după data pronunțării hotărârii (20 mai 2008), considerând în mod eronat că aceștia nu au o creanță lichidă și exigibilă și pentru viitor.
Considerentele primei instanțe sunt greșite întrucât din întregul conținut al deciziei nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de ICCJ - Secțiile Unite, rezultă cu claritate faptul că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine și pentru viitor magistraților și personalului auxiliar de specialitate, până în momentul în care Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, îl va include în salariu, adoptând o lege de salarizare în care acest spor să fie prevăzut în mod expres.
Nu poate subzista teza reținută de prima instanță, în sensul că reclamanții nu posedă o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru viitor, atâta vreme cât prin decizia ICCJ s-a statuat asupra faptului că sporul respectiv este cuvenit categoriilor sociale enumerate în dispozitiv și că reprezintă un drept salarial, iar abrogarea dispozițiilor art. 47 din legea nr. 50/1996 prin prevederile OG nr. 83/2000 și nr. 177/2002 s-a constatat a fi nelegală
Lipsa acestei mențiuni din dispozitivul hotărâri ar duce la situația în care,pe perioada termenului general de prescripție, din trei în trei ani de zile, persoanele îndreptățite la acordarea acestui spor ar introduce cereri în instanță pentru concretizarea efectivă a acestuia.
Față de cele arătate, se constată că Tribunalul Olta făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește acest capăt de cerere formulat de reclamanți, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, recursul reclamanților se privește ca fiind întemeiat și se va admite, se va modifica în parte hotărârea primei instanțe în sensul că dispune pentru aceștia acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile în condițiile în care recursurile declarate de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin DGFP O, sunt nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile pârâților DGFP O pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței nr. 928 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Admite recursul reclamanților, împotriva sentinței nr. 928 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Modifică în parte în sensul că dispune acordarea sporului de 50% în favoarea reclamanților și pentru viitor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex/IE/30.06.2009
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Lucian Bunea
