Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3912/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1115/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3912R
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursurile formulate de recurenta-reclamantă C () și de recurentul-intimat Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, împotriva sentinței civile nr.7720 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27465/3/LM/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-intimat, prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurentul-intimat, prin consilier juridic depune la dosar înscrisuri, din care rezultă că prima a fost achitată integral.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul-intimat, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și respingerea recursului formulat de recurenta - reclamantă. Depune concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7720 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27465/3/LM/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea formulata de reclamanta, în contradictoriu cu paratul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, a fost obligat paratul la plata drepturilor bănești reprezentând spor de confidențialitate de 15%, calculat asupra salariului de bază, pentru perioada 01.07.2005-31.12.2006, și prime de concediu pentru anii 2005,2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței la data plății efective.
Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantei, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta a fost preluată de către pârâtul din prezenta cauză prin protocol, la data de 1.01.2007, de la Ministerul Integrării Europene, unde era angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu 22.11.2004, în funcția de consilier de integrare.
Organizarea și funcționarea Corpului consilierilor de integrare, devenit ulterior Corpul consilierilor pentru afaceri europene, din care face parte și reclamanta, este stabilită prin OUG nr. 19/2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.272/2003.
Conform dispozițiilor art.3 din OUG nr. 19/2003, salariile de bază și celelalte drepturi salariale sunt stabilite pentru funcția de consilier diplomatic. de bază pot fi majorate cu până la 50% în funcție de experiență specializări postuniversitare, titluri științifice și alte criterii, aprobate prin hotărâre a Guvernului".
Având în vedere preluarea consilierilor pentru afaceri europene pe bază de protocol, începând cu luna ianuarie 2007, s-a făcut "cu menținerea drepturilor salariale dobândite anterior" și având în vedere faptul că la Ministerul Integrării Europene reclamanta beneficia de spor de confidențialitate, că în cadrul pârâtului și instituțiilor subordonate acestuia acordarea sporului de confidențialitate se realizează conform I nr.121/2007, tribunalul a apreciat că și reclamanta ca și ceilalți salariați civili trebuie să beneficieze de acest spor.
Este clar că aceasta, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, are acces la informații confidențiale, astfel încât este întemeiată cererea de a beneficia de spor de confidențialitate, care poate fi conform art.25 din Legea nr.495/2004 de până la 15% din salariul de bază.
Angajatorul reclamantei este ordonator principal de credite, există un ordin în sensul acordării sporului de confidențialitate în cadrul acestuia, conform art.13 din OG nr.2/2006, astfel că s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la a primi acest spor pentru perioada 1.07.2005 - 31.12.2006.
Art.13 din Legea nr.495/2004, la care se raportează pârâtul-angajator pentru a stabili salariul reclamantei, prevede că se acordă spor de confidențialitate de 15% calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare, pentru "păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției membrii corpului diplomatic și consular " și deci prin similitudine și consilierii pentru afaceri europene.
Cum Codul Muncii consacră principiul egalității de tratament față de toți salariații și pentru respectarea acestui principiu, pârâtul a fost obligat să acorde și reclamantei acest spor.
Tribunalul a apreciat că și sporul pentru condiții deosebite de muncă se cuvine reclamantei, deoarece la nivelul pârâtului, pentru toți angajații care își desfășoară activitatea în clădirea ministerului se acordă acest spor.
Cu privire la plata primelor de concediu pentru anii 2005, 2006, Tribunalul a apreciat cererea ca întemeiată,conform art.21 pct.2 din Legea nr.495/2004, ce prevede că la plecarea în concediul de odihnă membrii corpului diplomatic și deci și consilierii de integrare/afaceri europene au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază în lei din luna anterioară plecării în concediu.
Conform art.2 din OUG nr. 146/2007 al.1 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, personalul din sectorul bugetar căruia nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006, urmează să primească aceste drepturi, în luna octombrie urmând a se plăti primele de concediu pentru anii 2005 și 2006.
Deși pârâtul a afirmat că a plătit primele pentru 2005-2006, nu a făcut dovada plății acestor drepturi către reclamantă.
Cu privire la celelalte drepturi salariale solicitate de reclamantă Tribunalul a apreciat cererile ca neîntemeiate.
Reclamantei nu i se cuvine a primi spor pentru "cunoașterea" a două limbi străine.
Conform art.14 din Legea nr.495/2004 se acordă acest spor doar "pentru folosirea" în exercitarea funcției diplomatice sau consulare celor din centrala Ministerului Afacerilor Externe a două sau mai multe limbi străine, iar reclamantul nu a făcut dovada folosirii lor.
Tribunalul a apreciat că acest spor se cuvine celor care folosesc două limbi străine în exercitarea funcției diplomatice sau consulare, ori reclamanta nu exercită o astfel de funcție.
Cererea de obligare a pârâtului la acordarea concediului de odihnă de 30 de zile, respectiv compensarea în bani a diferenței de concediu dintre zilele recunoscute de lege și cele efectiv acordate a fost și ea apreciată ca neîntemeiată.
Durata concediului anual de odihnă plătit este stabilit prin contractul individual de muncă și Codul Muncii, art.140.
Legea nr.495/2004 stabilește durata concediului de odihnă la 30 de zile pentru membrii corpului diplomatic și consular.
OUG nr.19/2003 stabilește, la art.3 al.1, că "salariile de bază și celelalte drepturi salariale" sunt stabilite conform legii pentru funcția de consilier diplomatic, fără a face nici o referire la durata concediului de odihnă.
Durata acestuia, prevăzută pentru reclamantă este de 21 de zile, conform Contractului Individual de Muncă încheiat între părți, iar art.20 din Legea nr. 145/2004 nu reglementează sub nici o formă durata concediului de odihnă pentru consilierii de integrare afaceri europene.
Si cererea privind compensarea în bani a diferenței de concediu dintre zilele recunoscute de lege și cele efectiv acordate și acordarea de concediu de odihnă suplimentar a fost respinsă ca neîntemeiată, constatându-se că nu există nici un motiv pentru modificarea duratei zilelor de concediu de odihnă (21) din Contractul individual de muncă al reclamantei, iar compensarea se acordă de angajator numai la încetarea raporturilor de muncă, conform art.141 al.4 Codul Muncii.
Cum nu au încetat raporturile de muncă dintre părți, reclamanta are dreptul la zile de concediu de odihnă, acordate conform Contractului individual de muncă, indemnizație de concediu de odihnă și primă de concediu.
Cu privire la cererea privind obligarea pârâtului la plata majorărilor salariale în condițiile prevăzute de dispozițiile HG nr.4/2004, s-a reținut că art.2 din HG nr.4/2004 stipulează: "majorarea cu până la 50% a salariului de bază pentru consilierii de integrare se poate face în condițiile stabilite de OUG nr. 19/2003, în funcție de criteriile și cotele procentuale stabilite conform anexei 2".
Sintagma "se poate face" permite angajatorului să decidă cu privire la oportunitatea acordării sau neacordării acestor sporuri. Ori la momentul angajării, salariile de bază ale consilierilor de integrare/aderare au fost stabilite în funcție de vechimea în specialitate, studiile absolvite, stagii de pregătire, specializări postuniversitare, titluri științifice, grade didactice, etc.
Conform alin.2 al art.3 din OUG nr. 19/2003, "cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor de integrare se stabilește prin ordin al Ministerului Integrării Europene, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru secretarul general din minister".
Nu există nici un ordin al ministrului care să prevadă acest lucru, iar din 28 iunie 2008, prin OG nr.10/2008 se abrogă HG nr.4/2004, care stabilește criteriile pe baza cărora pot majora salariile de bază ale consilierilor de integrare/afaceri europene.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, reclamanta și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, succesor al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.
În dezvoltarea recursului, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art.299 și următoarele, art.304 ind.1 Cod pr. civ. recurenta - reclamantă a criticat faptul că instanța de fond a respins cererea privind acordarea sporului pentru cunoașterea a două limbi străine, apreciind că acest spor se acordă exclusiv pentru folosirea a două limbi străine în exercitarea funcției diplomatice deși, așa cum rezultă din fișa postului, există ca cerință a postului de consilier de integrare cunoașterea a două limbi străine, iar sarcinile de serviciu impun folosirea zilnică a acestora, cunoașterea a două limbi străine fiind și o condiție obligatorie la angajare.
Și în ceea ce privește sporul pentru condiții deosebite de muncă, recurenta a susținut că hotărârea dată este netemeinică, întrucât instanța de fond a făcut o confuzie între acest spor, prevăzut de art.25 din Legea nr.495/2004, și sporul pentru condiții vătămătoare, care se acordă tuturor persoanelor care își desfășoară activitatea la sediul intimatei.
Referitor la cererii de acordare a concediului cu durata de 30 de zile, recurenta a arătat că acest drept este prevăzut prin Legea nr. 495/2004, din punct de vedere al salarizării și al celorlalte drepturi consilierii de integrare raportându-se la salariile prevăzute de acest act normativ pentru membrii corpului diplomatic
De asemenea, în ceea ce privește cererea de acordare a sporurilor prevăzute de nr.HG 4/2004, recurenta a susținut că motivul pentru care a fost respinsă aceasta, duce la concluzia că aplicarea legilor este facultativă, fiind atributul exclusiv al ministrului, cu încălcarea principiului constituțional al supremației legii, ceea ce echivalează practic cu nesoluționarea acțiunii și cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Recurenta a mai arătat și că, pe lângă aceste drepturi bănești prevăzute în Legea nr. 495/2004 și nr.HG 4/2004, este îndreptățită la un concediu suplimentar de odihnă de min. 3 zile, în condițiile prevăzute de art. 142 din Codul Muncii, concediu ce nu i-a fost acordat; exercițiul unor drepturi nu poate fi restrâns decât în anumite condiții, limitativ și expres prevăzute în art. 53 din Constituție, iar prin neacordarea acestor drepturi bănești, nu a fost respectat principiul încrederii în statul de drept, care implica asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Mai mult, este necesar ca recurenta, în calitate de titular al drepturilor recunoscute de lege, să nu poată fi împiedicată a se bucura efectiv de acestea, iar ordonatorul principal de credite, respectiv ministrul, nu are dreptul de a acorda discreționar aceste drepturi. Recurentul-pârât a criticat hotărârea recurată în principal sub următoarele aspecte:
Acordarea sporului de confidențialitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea acestui spor s-a făcut în condițiile art. 13 din nr.OG3/2006, act normativ care a stabilit expres modul de acordare a sporului pentru personalul contractual din cadrul aparatului de lucru al Ministerului Integrării Europene.
Chiar dacă în speță ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.495/2004, cererea este neîntemeiată față de dispozițiile art.13 din acest act normativ, având în vedere că reclamanta nu face parte din corpul diplomatic și consular și nu are o autorizație de acces la informații clasificate.
Referitor la plata primei de concediu pentru anii 2005 și 2006, recurentul a susținut că aceasta a fost achitată în tranșe, conform.146/2007.
De asemenea, s-a solicitat respingerea cererii reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
La dosarul cauzei s-a depus ca înscris nou în recurs ordinul de plată nr.1646/27.10.2008.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă, se reține că, potrivit dispozițiilor art.3 alin. 1 din OUG nr.19/2003, "consilierii de integrare sunt salariați cu contract individual de muncă. de bază și celelalte drepturi salariale sunt cele stabilite, potrivit legii, pentru funcția de consilier diplomatic. de bază pot fi majorate cu până la 50% pe baza unor criterii aprobate prin hotărâre a Guvernului iar potrivit alin. 2 al aceluiași act normativ cuantumul drepturilor salariale ale persoanelor încadrate în Corpul consilierilor de integrare se stabilește prin ordin al ministrului integrării europene, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru secretarul general din minister".
Sporul de confidențialitate este prevăzut de dispozițiile art. 13 ale Legii nr.495/2004 astfel: " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, membrii Corpului diplomatic și consular al României primesc lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare".
Așadar, aceste dispoziții legale, care prevăd susmenționatul spor restrictiv, doar în favoarea membrilor Corpului diplomatic și consular al României și doar în condițiile în care aceștia iau cunoștință de fapte, informații sau documente confidențiale în exercitarea funcției, au fost eronat interpretate din punct de vedere gramatical de către prima instanță, care a adăugat la lege, fiind fondate sub acest aspect criticile formulate de către recurentul pârât.
Mai mult, prin dispozițiile art.13 alin.1 și 2 ale OG nr.3/2006, care a intrat în vigoare la în ianuarie 2006, s-a prevăzut că "sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al Ministerului Integrării Europene în cuantum de până la 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor", iar "categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".
Și aceste dispoziții au fost greșit interpretate și aplicate de către instanța fondului, câtă vreme se prevede doarposibilitatea acordării spor, într-un procent variabil și, potrivit reglementărilor ordonatorului de credite, după înaintarea unui memorandum avizat de superiorul ierarhic,care să ateste accesul efectiv al angajatului la documente cu caracter confidențial, ceea ce nu a fost cazul recurentei reclamante.
În fine,având în vedere și înscrisul nou depus în faza recursului de către recurentul - pârât reprezentat de ordinul de plată nr.1646/27.10.2008 prin care s-a făcut dovada achitării primelor de vacanță către recurenta - reclamantă anterior pronunțării hotărârii atacate, Curtea apreciază fondată și critica formulată prin cel de-a doilea motiv de recurs, urmând a reține ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005 și 2006.
Trecând la analiza recursului formulat de către recurenta - reclamantă, Curtea apreciază că nu pot fi primite criticile referitoare la greșita respingere de către prima instanță a cererii de acordare a sporului pentru cunoașterea a două limbi străine; instanța fondului a făcut o corectă interpretare gramaticală și logică a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 495/2004, care prevăd acest spor doar în favoarea celorcare folosescdouă limbi străine în exercitarea funcției diplomatice sau consulare, ceea ce nu este cazul recurentului, împrejurarea că o condiție obligatorie la angajare a fost cunoașterea a două limbi străine fiind lipsită de relevanță sub acest aspect.
Nefondate sunt și susținerile referitoare la cererea de acordare a sporului pentru condiții deosebite de muncă de către instanța de fond, care ar fi făcut o confuzie între acest spor (ce se acordă pentru condițiile specifice în care se desfășoară activitatea consilierului de integrare, pentru stres, suprasolicitare, program prelungit, ) și sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă pentru emisii de unde radioactive, dispozițiile art. 14 ale a OG nr.3/2006, ca de altfel și dispozițiile art. 25 ale Legii nr.495/2004, referindu-se la "sporul pentru condiții deosebite de muncă - grele, vătămătoare sau periculoase", existând o sinonimie perfectă între terminologia folosită de dispozițiile enunțate.
Prin urmare, recurentei-reclamante nu îi erau aplicabile nici dispozițiile art. 142 din Codul muncii, această din urmă cerere având un caracter accesoriu față de prima.
Sunt nefondate și susținerile recurentei referitoare la neacordarea concediului de odihnă de 30 de zile, respectiv compensarea în bani a diferenței de concediu dintre zilele recunoscute de lege și cele efectiv acordate, întrucât durata acestuia, prevăzută pentru recurentă în contractul individual de muncă încheiat între părți, este de 21 de zile, dispozițiile art. 20 din Legea nr.495/2004 stabilind durata concediului de odihnă la 30 de zile doar pentru membrii corpului diplomatic și consular.
De asemenea, cu privire la respingerea cererii de majorare a salariului pentru îndeplinirea criteriilor prevăzute de nr.HG 4/2004, în Anexa 2, pct. 1, pct. 2, pct. 4 și pct. 7, Curtea apreciază că prima instanță a procedat la o corectă interpretare gramaticală a dispozițiilor menționate, care prevăd doar posibilitatea acordării acestei majorări și permite angajatorului să decidă cu privire la oportunitatea acordării sau neacordării acestor sporuri; mai mult, instanța fondului a corelat aceste dispoziții cu cele ale art.3 alin 2 din OUG nr. 19/2003, potrivit cărora "cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor de integrare se stabilește prin ordin al Ministerului Integrării Europene, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru secretarul general din minister", reținându-se și faptul că, la momentul angajării, salariile de bază ale consilierilor de integrare/aderare au fost stabilite în funcție de vechimea în specialitate, studiile absolvite, stagii de pregătire, specializări postuniversitare, titluri științifice, grade didactice.
Nefondate sunt și criticile referitoare la faptul că ordonatorul principal de credite, care și-a exercitat obligația legală de a stabili anumite criterii și condiții de acordare a drepturilor bănești, ar fi restrâns exercițiul unor drepturi ale recurentului, în sensul dispozițiilor art. 53 din Constituție, și că prin neacordarea acestor drepturi bănești nu a fost respectat principiul încrederii în statul de drept, deoarece o parte din sporurile pretinse nu se cuvin recurentului, iar celelalte au fost reglementate doar ca o posibilitate, iar nu ca drepturi, după cum a susținut aceasta.
Pentru aceste considerente, Curtea, potrivit dispozițiilor art.312 Cod pr.civ. va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat, va admite recursul formulat de recurentul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind prima de concediu aferentă anilor 2005-2006 și va respinge, ca neîntemeiată, cererea privind plata sporului de confidențialitate.
Va fi menținută dispoziția privind respingerea celorlalte cereri ale reclamantei,urmând a fi înlăturată dispoziția privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă C (), împotriva sentinței civile nr.7720 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27465/3/LM/2008.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât de recurentul-intimat Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea privind plata primelor de vacanță pentru anii 2005-2006.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind plata sporului de confidențialitate.
Menține dispoziția privind respingerea celorlalte cereri ale reclamantei.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
16.06.2009
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
