Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3918/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1203/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3918R
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, împotriva sentinței civile nr.224 din data de 04.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect-drepturi bănești spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții, prin avocat, și intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenții, prin avocat, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 224 din data de 04.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta pentru perioada 07.02-2005-10.06.2005, ca efect al prescripției dreptului material la acțiune, a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive, a fost respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților, pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii.
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară, după cum urmează: pentru reclamanta, începând cu 16.01.2006 până la data pronunțării hotărârii, pentru reclamanta, începând cu 10.06.2005 până la data pronunțării hotărârii, pentru reclamanta, începând cu 14.11.2005 până la data pronunțării hotărârii, pentru reclamantul, începând cu 15.02.2008 până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală.
Au fost respinse restul pretențiilor, ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Decizia nr.21 din data de 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OUG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum această decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum reclamanții au calitatea de magistrați, înseamnă că li se cuvine recunoașterea dreptului la plata sporului de risc și suprasolicitare solicitat, aferent perioadei cuprinse între data detașării și data pronunțării hotărârii pentru fiecare reclamant, cu respectarea termenului de prescripție pentru reclamanta.
Curtea a admis și cererea accesorie a reclamanților, vizând acordarea dobânzii legale la drepturile bănești principale, apreciind că, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului creat prin întârzierea în acordarea sumelor la nivelul sporului pretins, sunt aplicabile dispozițiile art.1088 Cod civil, care statuează că creditorul obligației având ca obiect o sumă de bani, nu poate pretinde drept echivalent al prejudiciului creat prin întârzierea la executare, decât dobânda stabilită de lege.
De asemenea, a fost respins capătul de cerere de acordare a drepturilor bănești cu titlu de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor, deoarece în materie de drepturi salariale nu există temei pentru acordarea pentru perioada de timp următoare, întemeiat pe prezumția că angajatorul nu-și va respecta obligația de plată. Este de notat faptul că salariul reprezintă echivalentul muncii prestate, este o prestație periodică, scadentă cel puțin o dată pe lună, dar succesivă, iar acordarea și valoarea acesteia sunt condiționate de menținerea reclamantului în funcția actuală de exercitare a atribuțiilor funcției de magistrat, păstrarea aceluiași regim salarial. În concluzie, obligația viitoare pretinsă de reclamant nu este certă, iar prin natura ei nici exigibilă.
Cât privește capătul 3 de cerere, s-a reținut că pârâtul chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, nu are calitate procesuală pasivă în această pretenție. Astfel, excepția arătată anterior a fost ridicată de C din oficiu, la termenul de judecată din 4.11.2008 și admisă față de dispozițiile art.1 din Decretul nr.92/1976, care permite numai angajatorului să efectueze mențiuni în carnetul de muncă al salariatului. Cum reclamanții au arătat în cuprinsul cererii și au dovedit în cursul judecării acțiunii că au calitate de magistrați la diverse instanțe, respectiv judecător la Tribunalul București și Curtea de Apel București, precum și procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, detașați în prezent la Consiliul Superior al Magistraturii, instituția îndreptățită a face mențiuni în carnetul de muncă al fiecăruia este instanța, respectiv parchetul cu personalitate juridică, la care se găsesc reclamanții, iar nu instituția la care se află detașați.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții ,.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenții - reclamați au arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 329 alin.2 Cod pr. civ. întrucât prin decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ca urmare, au susținut recurenții, sporul de 50% se cuvine persoanelor care îndeplinesc funcțiile menționate și pentru viitor, acest aspect reieșind cu claritate și din motivarea deciziei sus menționate.
Analizând recursul dedus judecății, prin prisma criticilor invocate și ținând seama și de dispozițiile art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
rin decizia nr.21/2008, instanța supremă a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată,în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernuluinr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin menționata decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
A mai reținut instanța supremă că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, și, respectiv, ale art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000.
Sub acest aspect, s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței (art.108 alin.3, în forma republicată în 2003 Constituției României) .
Concluzia instanței supreme a fost în sensulcă efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Având în vedere faptul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai sus examinată, este obligatorie pentru instanțe, în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că sunt fondate criticile recurenților - reclamanți, aceștia fiind îndreptățiți a beneficia de plata sporului prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 până la legala abrogare a acestuia.
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite și capătul de cerere privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50% din indemnizația de bază brută lunară, și în continuare, urmând a obliga pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamanților sporul menționat, de la data pronunțării sentinței civilă nr. 224 din 04.11.2008, a Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și în continuare, lunar, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții, împotriva sentinței civile nr.224 din data de 04.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Admite și capătul de cerere privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50% din indemnizația de bază brută lunară, și în continuare.
Obligă pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamanților sporul mai sus menționat, de la data pronunțării sentinței civilă nr. 224 din 04.11.2008, a Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și în continuare, lunar, actualizat cu indicele de inflație.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
22.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
