Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3978/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2521/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3978R
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurent împotriva sentinței civile nr.4362 din data de 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: pe MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "drepturi bănești - prime de vacanță aferente anilor 2003 - 2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 01.06.2009, de către, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului Ministerul Finanțelor Publice, cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata la data de 20.02.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamantul a chemat în judecata pe paratul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Parchetul de pe langa Tribunalul București si Ministerul Economiei si Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești constând in contravaloarea primelor de vacanta aferente anilor 2003 - 2006 inclusiv, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective, precum si la plata dobânzii legale aferenta acestor sume.
Prin sentința civilă nr.4362/26.05.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins pretențiile aferente perioadei 2003-18.02.2005 ca prescrise; a respins celelalte pretentii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu parații MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe langa Tribunalul București, ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de procuror pana la data de 23 mai 2006 când s-a pensionat la cerere.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiata, întrucât intre reclamant si acest parat nu exista raporturi juridice de dreptul muncii care sa justifice calitatea de parte in aceasta cauza. Pretențiile reclamantului decurg din raportul de munca dintre el si ceilalți parați și nu pot fi îndreptate decât împotriva angajatorului, or, Ministerul Economiei si Finanțelor nu are aceasta calitate.
In legătura cu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretentiile aferente perioadei 2003-18.02.2005, instanța de fond a apreciat că este întemeiata, având in vedere dispoz. art. 1 si art. 3 din Decretul nr.167/1956 rap. la art. 283 lit e Cm. precum si data introducerii acțiunii. Reclamantul nu a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție. Stabilirea acestor drepturi prin sentința civila nr. 1893 din 27.04.2007 nu poate întrerupe termenul de prescripție, având in vedere ca hotărârea se refera la drepturi corespunzătoare unei perioade diferite.
Pe fond, in ce privește pretențiile pentru perioada 19 februarie 2005 - 23 mai 2006, s-a constatat că acțiunea nu este întemeiata.
Astfel, prin Decizia nr. XXIII din data de 12.12.2005, in cadrul unui recurs in interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție a statuat ca drepturile constând in primele de concediu se cuvin magistraților numai pentru anii 2001 si 2002.
Ulterior acestei date, dispozițiile Legii nr.50/1996 referitoare la acordarea primei de concediu au fost abrogate in ce-i privește pe magistrați prin OUG nr. 177/2002.
Legea nr. 45/2007 prin care a fost aprobata OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției reintroduce dreptul magistraților de a beneficia de plata unei prime la plecarea in concediul de odihna, alături de indemnizația de concediu. In acest sens, art. 241dispune ca "la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu".
Acest act normativ a intrat in vigoare abia in luna martie 2007, așadar ulterior datei pana la care reclamantul pretinde recunoașterea dreptului la prima de concediu.
Chiar daca Legea nr.45/2007 a aprobat OUG nr.27/2006, aplicata incepand cu luna aprilie 2006, el nu poate fi aplicat retroactiv, fiind un act normativ distinct de OUG nr. 27/2006.
In consecința, pretențiile reclamantului vizează o perioada in care pentru magistrați nu a fost prevăzut in legislație dreptul la prima de concediu.
Au fost inlaturate argumentele reclamantului, in sensul ca prima de vacanta i s-ar datora cf. legii nr. 146/2007. Art. 1 alin 1 dispune ca acest act normativ "reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006".
Art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 prevede ca dispozițiile sale se aplica funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrilor corpului diplomatic si consular al României, precum si altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihna in baza legilor speciale.
Având in vedere domeniul de aplicare stabilit prin art. 1 alin 1, OUG nr.146/2007 nu este aplicabila reclamantului, deoarece pentru magistrați dreptul la prima de concediu nu a fost prevăzuta in legislație in perioada 2003 - 2006, or ordonanța are in vedere categoriile de personal in privința cărora acest drept a fost suspendat.
. art. 1 alin 2 din OUG nr. 146/2007 nu pot fi aplicate separat de prevederile alin 1 al aceluiași articol, ci interpretate logic si sistematic.
Pe cale de consecința, invocarea dispoz. art. 1 alin 2 din acest act normativ este lipsita de relevanta.
A fost inlaturat si argumentul reclamantului in sensul ca, prin nerecunoasterea dreptului la prima de concediu, s-ar crea o situație discriminatorie in cadrul categoriei profesionale a magistraților, deoarece in intervalul de la intrarea in vigoare a OUG nr. 177/2002, care a abrogat dispoz. Legii nr. 50 din 1996 pentru magistrați, si data intrării in vigoare a OUG nr. 27/2006, niciun magistrat nu a beneficiat de plata primei de concediu.
Mai mult, raportarea la situația personalului auxiliar nu este pertinenta, intrucat este vorba de o categorie profesionala distincta de cea a magistraților, iar legiuitorul are dreptul de a stabili sisteme de salarizare diferite.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-reclamant, neîntemeiat în drept, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin hotărârea atacata instanța a respins acțiunea motivat de faptul ca domeniul de aplicare stabilit prin art.l alin.l din OUG 146/2007 nu este aplicabil si pentru magistrați, deoarece pentru aceștia dreptul la prima de concediu nu a fost prevăzut in legislație in perioada 2003-2006, ordonanța având in vedere doar categoriile de personal in privința cărora acest drept a fost suspendat.
Motivarea instanței este nelegala, intrucat chiar in preambulul acestui act normativ, leguitorul justifica acordarea acestor drepturi prin inlaturarea inechităților dintre persoanele care au obținut primele de concediu in baza unor hotărâri judecătorești si persoanele care nu au primit primele respective, elemente ce vizează interesul public si constituie o situație extraordinara.
O interpretare restrictiva, per a contrario, a acestor dispoziții legale in sensul lipsei unei prevederi exprese in cuprinsul acestui act normativ si a categoriei magistraților duce la crearea unei inechități de natura sociala si juridica si la discriminarea acestei categorii profesionale in raport de toate celelate categorii profesionale si sociale pentru care leguitorul a prevăzut in mod expres plata acestor drepturi.
Nu este de ignorat faptul ca art. 1 alin.2 din OUG 146/2007 stabilește ca intra in categoria personalului căruia ii sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe si "alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihna in baza legilor speciale" astfel incat legiuitorul a avut in vedere si clasa magistraților care beneficiază de primele de vacanta prin reglementare speciala, respectiv prin legea nr. 45/2007 de aprobare a OUG 27/2006.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins.
Pentru pretentiile aferente perioadei 2003-18.02.2005 prima instanta a considerat in mod corect ca a intervenit prescriptia extinctiva, iar recurentul nu a formulat critici vizand acest aspect, astfel ca nici Curtea nu va mai face o analiza separata.
In privinta sumelor solicitate cu titlu de prima de vacanta aferente perioadei 18.02.2005-12.12.2005 (aceasta ultima data fiind cea la care s-a pronuntat Decizia in interesul legii nr. XXIII de catre ICCJ) prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 329 alin. 3 proc.civ.
Astfel, prin decizia mentionata, nr. XXIII din 12.12.2005, Inalta C de Casatie si Justitie a statuat, pronuntandu-se in interesul legii, la sesizarea Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, ca magistratii au dreptul la prima de vacanta numai pentru anii 2001 si 2002, nu si pentru perioada urmatoare. Decizia fiind obligatorie pentru instante, conform art. 329 alin. 3 proc.civ. constatam ca in mod corect au fost respinse ca neintemeiate aceste pretentii, intrucat reclamantul are calitatea de magistrat.
Nici pentru perioada 12.12.2005-23.05.2006 recurentului nu i se cuvine vreo suma cu acest titlu, intrucat nu exista niciun temei legal pentru acordarea acestor drepturi in actul normativ de salarizare aplicabil acestuia, si anume OUG nr. 27/2006. Prima instanta a motivat in mod corect ca dispozițiile Legii nr.50/1996 referitoare la acordarea primei de concediu au fost abrogate in ce-i privește pe magistrați prin OUG nr. 177/2002.
Recurentul considera ca fiind nelegala motivarea instantei intemeiata pe inaplicabilitatea in speta a prevederilor OUG nr. 146/2007.
Recurentul distinge intre doua aspecte:
-pe de o parte, sustine ca eliminarea categoriei profesionale a magistratilor, prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. 146/2007, din randul celor care au dreptul sa beneficieze de prima de vacanta, ar conduce la crearea unei discriminari a acestei categorii profesionale, in raport de toate celelalte categorii profesionale si sociale pentru care legiuitorul a prevazut in mod expres plata acestor drepturi;
Curtea noteaza ca acest argument nu poate fi retinut, intrucat prin Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, constatându-se neconstituționale aceste dispoziții în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere lege ca fiind discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. In consecinta, niciun argument bazat pe discriminare nu poate fi primit, daca tinde la o astfel de aplicare a legii, prin analogie, extindere, etc.
-pe de alta parte, recurentul sustine ca art. 1 alin. 2 stabilește ca intra in categoria personalului căruia ii sunt aplicabile prevederile OUG nr. 146/2007 si "alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihna in baza legilor speciale", astfel incat legiuitorul a avut in vedere si clasa magistraților care beneficiază de primele de vacanta prin reglementare speciala, respectiv prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a OUG 27/2006.
Nici acest argument nu poate fi primit, intrucat prima instanta a motivat in mod corect ca art. 1 alin 1 din OUG nr. 146/2007 defineste domeniul de aplicare a actului normativ, dispunand ca are in vedere categoriile profesionale pentru cares-a prevazut in legislatiedreptul la prima de vacanta, dar care a fost suspendat de la aplicare prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Pentru magistrati, dupa cum s-a aratat mai sus, dreptul la prima de concediunu a fost prevăzut in legislațiein perioada 2003 - 2006, fiind abrogat prin OUG nr. 177/2002, or ordonanța are in vedere categoriile de personal in privința cărora acest drept a fost prevazut, dar a fost suspendat.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr- pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
02.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Magdalena Petre, Silvia
