Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 401/
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător Coinacel
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 19/10.01.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul -, domiciliat în G,-, 17- 12,. 1,. 7, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta pârâtă SC SA G avocat și intimatul reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar înscrisuri pe care le comunică și intimatului reclamant.
Intimatul reclamant învederează instanței că nu dorește acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de recurentă prin apărător. Precizează că din 05.05.2008 are deja zile de concediu de odihnă efectuate pentru anii 2005 - 2007 ridicând și îndemnizația aferentă. Recursul declarat de societate vine în sprijinul cauzei sale acesta fiind și motivul pentru care nu a declarat recurs. Nu are alte cereri și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei susține că nu mai are cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus și solicită cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, nemaifiind cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs formulate.
Apărătorul recurenteisolicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în cadrul cererii de recurs. Învederează instanței că potrivit contractului colectiv de muncă reclamantul are dreptul la 30 de zile concediu odihnă, drept ce nu i-a fost contestat de societatea pârâtă. Apreciază însă că acesta drepturi trebuie interpretate limitativ față de munca prestată. Concediul legal de odihnă se acordă funcție de perioada prestată astfel că cele 30 de zile se referă la munca desfășurată pe parcursul unui an de muncă, respectiv după 11 luni. Acest drept nu mai poate fi la fel aplicat în cazul când angajatul beneficiază și de concediu fără plată sau de concediu medical. Această situație se aplică și în cazul în care angajatul s-ar afla în arest.
În sensul de mai sus vine în sprijin și adresa de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă care specifică că zilele de concediu de odihnă se deduc ca urmare a perioadei efectiv lucrate de salariat.
Societatea a acordat reclamantului 2 zile de concediu pe anul 2004, 4 zile pe anul 2005 și 6 zile pe anul 2006, în total 12 zile concediu odihnă. În luna august 2004 reclamantul a efectuat tot concediul de odihnă și i-a fost achitată în plus suma de 70,85 lei aferentă pentru 2 zile de concediu de odihnă de care acesta a beneficiat peste cele 30 și pentru care a încasat și banii respectivi.
Solicită admiterea recursului învederând instanței că hotărârea de fond a fost pusă în executare însă pentru că sunt mulți angajați în această situație apreciază că s-ar crea un precedent. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamantsolicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea legalității și temeiniciei soluției pronunțată de prima instanță.
Susține că are 20 de ani vechime neîntreruptă în cadrul societății recurente, peste 36 de ani în câmpul muncii, iar conform legislației muncii și a art. 65 din contractul colectiv de muncă subpunctul 3 din Anexa 3 apreciază că indiferent de faptul că a beneficiat de concediu medical în mod legal instanța de fond a apreciat că trebuie să beneficieze de 12 zile de concediu de odihnă, nu 10 zile cum susține apărătorul recurentei.
Susține că a suferit o operație de menisc și faptul că pe anul 2004 societatea i-a acordat 2 zile de concediu de odihnă nu mai poate opera retroactiv prin obligarea sa de a nu le mai efectua. Solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în întâmpinare, recalcularea îndemnizației de concediu de odihnă pentru anul 2004 și să i se plătească integral bonurile de masă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 19/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 70,85 lei și să-i acorde 12 zile de concediu de odihnă restante din anii 2004, 2005 și 2006.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 8232/121/07.12.2007, reclamantul - a chemat-o în judecată pe pârâta " SA solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 70,85 lei și să-i acorde cele 12 zile de concediu de odihnă reținute pentru anii 2004, 2005 și 2006, cu plata aferentă acestora, fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că în anii 2004, 2005 și 2006 i s-au reținut ilegal 12 zile de concediu de odihnă, din cele la care avea dreptul conform contractului colectiv de muncă și contractului individual de muncă cu motivarea că a beneficiat de concediu medical.
A menționat că are 22 de ani vechime în întreprindere, iar conform contractelor colective de muncă din anii respectivi trebuia să beneficieze de 30 de zile de concediu de odihnă. Deși pentru anul 2004 își luase întreg concediul de odihnă, la sfârșitul anului a beneficiat de concediu medical, motiv pentru care i s-a reținut abuziv suma de 708.555 rol. Pentru concediul medical avut în anul 2005 i s-au reținut 4 zile din concediul de odihnă, iar în anul 2006 i s-au reținut 6 zile.
A considerat ilegale aceste rețineri, întrucât codul muncii nu prevede diminuarea concediului de odihnă dacă ai avut concediu medical.
În dovedire s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că potrivit art. 140 alin. 2 din codul muncii concediul de odihnă se acordă proporțional cu activitatea prestată în fiecare an calendaristic.
Întrucât incapacitatea temporară de muncă suspendă de drept contractul individual de muncă, acesta este motivul pentru care a fost diminuat concediul de odihnă al reclamantului. Această situație reiese și din art. 65 din contractul colectiv de muncă, care prevede că perioadele de suspendare duc la diminuarea duratei concediului de odihnă.
În combaterea susținerilor contestatorului s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosar interpretarea dată textului de lege de diverse instituții.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul pârâtei, având dreptul conform contractului colectiv de muncă și a contractului individual de muncă la 30 de zile de concediu de odihnă pe an.
În anii 2004, 2005 și 2006 i s-a diminuat concediul de odihnă cu 12 zile lucrătoare, cu motivarea că a avut mai multe perioade de concediu medical, iar incapacitatea temporară de muncă duce la diminuarea duratei concediului de odihnă, întrucât contractul individual de muncă se suspendă de drept.
Instanța a apreciat că pârâta a făcut o greșită interpretare a art. 140 alin. 2 din codul muncii, reținându-i în mod ilegal reclamantului zilele de concediu de odihnă și suma de 70,85 RON, din următoarele motive:
Conform art. 139 din codul muncii alin. (2) "Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților".
La alineatul (2) se prevede: "Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări".
Este adevărat că potrivit art. 140 alin. 2 din codul muncii durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Dar, se are în vedere situația când contractul de muncă se încheie în timpul unui an calendaristic, ca urmare salariatul prestează activitate doar o perioadă, iar nu întregul an.
Chiar dacă în timpul concediului pentru incapacitate de muncă se suspendă de drept contractul individual de muncă, raporturile de muncă continuă să existe, neexistând nici un temei pentru diminuarea concediului de odihnă anual.
Mai mult, perioada de incapacitate de muncă este considerată, conform art. 38 din Legea nr. 19/2000 stagiu asimilat vechimii în muncă.
Nu se poate reține nici apărarea pârâtei că art. 65 din contractul colectiv de muncă prevede că perioadele de suspendare duc la diminuarea duratei concediului de odihnă, întrucât această dispoziție este ilegală, fiind neconformă cu art. 139 din codul muncii.
În consecință, instanța a considerat întemeiată acțiunea și a admis-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Realizând o interpretare a dispozițiilor art. 139 și 140 din codul muncii, a considerat ca fiind diferite motivele de dobândirea dreptului la concediul anual și efectuarea concediului de odihnă.
Intimatul-reclamant a beneficiat de dreptul la concediul de odihnă de 30 zile însă beneficiază de concediul de odihnă în funcție de perioadele efectiv lucrate, cu condiția să presteze activități pe toată perioada unui an calendaristic.
Salariații care au lipsit de la serviciu fiind în concediu medical sau în concediu fără plată nu au dreptul la concediu de odihnă întrucât nu se pune problema de a-și reface forța de muncă.
În acest sens a invocat răspunsul Inspectoratului Teritorial d e Muncă referitor la deducerea perioadei în care salariatul s-a aflat în incapacitate de muncă efectiv prestată.
Pe perioada suspendării de drept a contractului individual de muncă, raporturile de muncă continuă să existe iar susținerea instanței că perioada de incapacitate de muncă este considerată stagiu asimilat vechimii în muncă nu are relevanță în cauză, calculul modului de efectuare a concediului nu este influențat de vechimea în muncă.
Instanța greșit a apreciat că prevederile din contractul colectiv de muncă sunt nelegale, acordând intimatului-reclamant 2 zile din concediul de odihnă aferent anului 2004, deși acesta a fost efectuat integral.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul-reclamant - a solicitat menținerea sentinței civile, recalcularea îndemnizației de concediu de odihnă, plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie și a bonurilor de masă.
A invocat criteriul vechimii în muncă pentru acordarea concediului de odihnă, fiind îndreptățit pentru munca depusă cu 36 ani vechime neîntreruptă.
Pe timpul incapacității de muncă contractul individual de muncă a fost suspendat însă nu a afectat întinderea concediului de odihnă la care avea dreptul.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri reprezentând corespondența cu recurenta-pârâtă, răspuns al Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Contractul colectiv de muncă 2007 - 2008, foi colective de prezență pentru anii 2004 - 2006.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl consideră ca fiind fondat însă pentru următoarele considerente:
Problema pusă în discuție vizează modalitatea de interpretare a prevederilor art. 140 alin. 2 codul muncii.
Conform dispozițiilor art. 139 alin. 1 codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților iar prevederile art. 140 alin. 2 stabilesc faptul că durata efectivă a concediului de odihnă anual e stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
În speță, intimatul-reclamant - are dreptul la un concediu de odihnă anual de 30 de zile și pentru motivul că s-a aflat în incapacitate temporară de muncă (concediu medical) i-a fost diminuată de către recurenta-pârâtă SC SA G întinderea concediului anual de odihnă (28 zile pentru anul 2004 fiindu-i reținută suma de 70,85 lei, 28 zile pentru anul 2005 și 24 zile pentru anul 2006).
Or, așa cum a reținut și prima instanță, dispozițiile art. 140 alin. 2 codul muncii care fac trimitere la activitatea prestată într-un an calendaristic vizează alte situații decât cea în care s-a aflat intimatul-reclamant, aceea de incapacitate temporară de muncă ca urmare a stării de boală.
Într-un asemenea caz, contractul individual de muncă se suspendă (art. 50 lit. b codul muncii ) ceea ce înseamnă că raporturile de muncă subzistă, inclusiv dreptul salariatului la concediu de odihnă.
Situația este diferită față de cazurile în care concediul de odihnă se acordă în raport de activitatea prestată ca urmare a încheierii contractului individual de muncă pe perioada anului calendaristic în curs ori a programului redus de muncă.
Imposibilitatea desfășurării muncii s-a datorat unei cauze independente de voința intimatului-reclamant fiind rezultatul stării de boală care a atras și incapacitatea de muncă a acestuia în mod temporar.
În acest sens sunt și prevederile art. 144 codul muncii care instituie pentru salariat obligația de a efectua în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nun poate fin efectuat.
Drept urmare, în mod legal și temeinic instanța de fond a statuat asupra obligației ce revine recurentei-pârâte de restituire a sumelor restante ori de acordare a zilelor de concediu ce au fost diminuate pe anii 2005 și 2006.
În ceea ce privește anul 2004, din chiar apărările intimatului-reclamant rezultă că acesta a efectuat în întregime concediul de odihnă anual, în luna august.
În aceste condiții, repararea prejudiciului cauzat cu acest titlu, pentru anul 2004, constă în restituirea sumei de 70,85 lei reținută nelegal de către recurenta-pârâtă SC SA G, în echivalentul bănesc a 2 zile de concediu de odihnă.
Recunoașterea dreptului intimatului-reclamant - atât la restituirea sumei de 70,85 lei ce i-a fost reținută pentru concediul de odihnă efectuat în anul 2004, cât și acordarea a 2 zile de concediu pentru aceeași perioadă echivalează cu o dublă reparație lipsită de o justă cauză.
Celelalte pretenții formulate în recurs de către intimatul-reclamant nu pot fi primite, depășindu-se cadrul procesual determinat în cauză de recursul promovat doar de pârâta SC SA
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă, urmează să fie admis recursul declarat de pârâta SC SA G împotriva sentinței civile nr. 19/10.01.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
va fi modificată în partea sentința civilă recurată.
Va fi obligată pârâta să restituie reclamantului - suma de 70,85 lei și să-i acorde 10 zile de concediu odihnă restante pentru anii 2005, 2006 în loc de 12 zile.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta SC SA G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 19/10.01.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 19/10.01.2008 a Tribunalului Galați, în sensul că:
Obligă pârâta să restituie reclamantului -, domiciliat în G,-, 17, - 12,. 1,. 7, jud. G, suma de 70,85 lei și să-i acorde 10 zile de concediu odihnă restante pentru anii 2005, 2006 în loc de 12 zile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVO CABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 02 Iunie 2008.
Pt. Președinte, Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Benone Fuică
judecător, ,
aflat în cf. art. 261 al.2, aflat în cf. art. 261 al.2
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Benone Fuică
Dr. Dr.
Grefier,
-
: - -
: 2 ex.// 21 Iulie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
