Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 408/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 408
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul-recurent Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr.337/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, A, și pârâții-intimați Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus prin registratură de către reclamanții-intimați, concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constatând recursul în stare de judecată, o reține spre soluționare.
După deliberare,
CU RTEA,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Timiș, reclamanții, A, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Finanțelor Publice B solicitând plata sumelor de bani cu aplicarea ratei indicilor de inflație la data efectuării plății, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, începând cu luna ianuarie 2004, la zi; de asemenea obligarea acelorași pârâți să achite sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou cu obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare în vederea plății acestor drepturi, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea acțiunii lor, reclamanții au arătat că, în baza Legii nr. 142/1998, salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă însă pârâții nu le-au acordat aceste drepturi salariale deși au calitatea de angajați, lucrând în sector bugetar, la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, art. 1 și 2 din Legea nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou, Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Bad epus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, motivat de faptul că aceștia nu sunt îndreptățiți să primească sumele solicitate, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, arătând că, acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație legală ci una facultativă a angajatorului, legiuitorul lăsând la aprecierea acestuia posibilitatea de a acorda salariaților astfel de beneficii, că acordarea tichetelor de masă se poate face numai către persoanele angajate în baza unui contract individual de muncă, ceea ce nu este cazul reclamanților care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate și că atâta timp cât în conformitate cu dispozițiile art. 40 din legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe 2005, nu sunt aprobate sume pentru acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou, aceeași situație regăsindu-se și în ceea ce privește bugetul de stat pe anul 2006 și pe anul 2007, Ministerul Finanțelor Publice nu poate aproba sumele necesare. Se mai susține că nici acordarea tichetelor în alte instituții bugetare nu are relevanță în cauză întrucât bugetul fiecărei instituții este stabilit în funcție de nevoile specifice iar bugetul parchetelor nu prevede nimic în acest sens, fapt ce nu poate fi considerat discriminatoriu.
Cu privire la tichetele cadou, pârâtul a susținut că acestea se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosar întâmpinare solicitând, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Finanțelor și, în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, a arătat că cele două instituții au legi de organizare distinct, și nu există raporturi juridice de muncă și nici raporturi juridice în materie fiscală.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată întrucât reclamanții nu sunt salariați ai Ministerului d e Finanțe.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2007, Tribunalul Timișa dispus scoaterea cauzei de pe rol și a trimiterea dosarului Curții de APEL TIMIȘOARA pentru soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii și asistenții judiciari repartizați să judece cauza.
Prin încheierea nr. 37, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis cererile de abținere formulate de judecătorii și asistenții judiciari și a trimis cauza Tribunalului C-S spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 02.05.2007, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 337/29.10.2007 a Tribunalului C-S s-a admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice, iar pe fond s-a admis în parte acțiunea reclamanților, în sensul că pârâții au fost obligați să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă cuvenite acestora și neacordate pe perioada ianuarie 2004 - octombrie 2007 și a tichetelor cadou cuvenite cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști, sumele urmând a fi actualizate la data plății efective. S-a respins cererea reclamanților de acordare a acestor drepturi pe viitor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, constatând că nu există raporturi de muncă între reclamanți, ca angajați ai Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și această unitate.
În ce privește fondul cauzei, s-a reținut că dreptul reclamanților la tichete de masă și tichete cadou este un drept de esență, adică un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar de la apariția Legii nr. 142/1998 reclamanții nu au beneficiat de tichete de masă, făcând ca dreptul să fie lipsit de conținut, pârâții nejustificând nici o cauză de utilitate publică pentru această îngrădire. În consecință a considerat că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 40 alin 2 lit. c din Codul civil, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 1 din Legea nr.193/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă, cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă, și solicitând casarea sentinței civile și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
A arătat recurenta că în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 1 din Legea nr. 142/1998 în ce privește personalul auxiliar de specialitate, deoarece dispozițiile acestuia privesc numai salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.
Aceste persoane pot primi o alocație individuală de hrană, acordate sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar art. 1 din Legea nr. 193/2006, prevede că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice și persoane fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de masă.
Reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția celor două acte normative, nici tichete de masă, nici tichete cadou.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului."
Astfel, în raport de prevederile Legii nr. 567/2004 modificată și republicată, reclamanții - personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de statutul special și de lege specială de salarizare, așa încât, este nelegală susținerea instanței de fond că reclamanții au contract de muncă încheiat cu instituția angajatoare.
Pe de altă parte, acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou nu constituie o obligație a angajatorilor, aceasta fiind doar facultativă, și cât timp în bugetul Ministerul Public nu s-a aprobat acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou, nu există nici o obligație legală a Procurorului General, în calitate de ordonator principal de credite, de a plăti astfel de drepturi inexistente din punct de vedere legal, iar discriminarea reținută de instanța de fond, în raport de angajații din anumite domenii din cadrul sectorului bugetar, este lipsită de fundament juridic.
Ori, cât timp bugetul fondurilor de achiziționare a acestor tichete este distinctă, nu există nici un temei pentru a vorbi de discriminare.
A mai invocat recurenta și faptul că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 486/27.12.2006, lege acare nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație, nu se justifică.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente speței.
În conformitate cu art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998 stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În același sens, la art. 5 din Norma din 14 ianuarie 1999 de aplicare a Legii nr. 142/1998 se prevede în mod expres că pentru instituțiile publice tichetele de muncă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar "tichete de masă".
Art. 1 din Legea nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, stipulează că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar la art. 2 din același act normativ se arată pentru ce anume se pot utiliza tichete cadou, respectiv pentru companii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuieli de reclamă și publicitate și pentru cheltuieli sociale.
Din modul de redactare a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 și ale art. 1 din Legea nr. 193/2006 rezultă că angajatorul nu are obligația de acorda în orice condiții tichete de masă, nefiind vorba de o normă imperativă.
Pentru unitățile din sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, însă prin legile bugetare anuale, inclusiv prin art. 24 din legea bugetului de stat pe anul 2006, Legea nr. 379/2005, s-a prevăzut în mod expres că bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă, astfel că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat este în imposibilitate de acordare a unor asemenea drepturi.
Activitatea instanțelor de judecată este finanțată de la bugetul de stat, conform art. 113 din Legea nr. 304/2004.
În mod greșit a reținut instanța de fond că prin neacordarea tichetelor de masă, reclamanții ar fi discriminați în raport cu alte categorii de salariați din sectorul bugetar cărora li se acordă asemenea tichete, aplicându-se în mod discriminatoriu legea și încălcându-se în acest fel principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, întrucât acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații comparabile, ceea ce în speță nu se verifică, iar prevederile legilor bugetului de stat menționate mai sus vizează toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
În același timp trebuie menționat că personalul din cadrul autorității judecătorești, inclusiv personalul auxiliar de specialitate beneficiază de drepturi salariale stabilite prin legi speciale, de natură să le asigure protecție socială, în care nu se regăsește și dreptul la acordarea tichetelor respective.
În ceea ce o privește pe pârâta Ministerul Finanțelor Publice, corect a reținut tribunalul că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice de dreptul muncii, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de angajator, nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamanți, care nu-i sunt salariați, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, calitate pe care o îndeplinește Ministerul Justiției.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite, prin decizia nr. 14/18 februarie 2008, care în admiterea recursului în interesul legii asupra problemei ce formează obiectul prezentei judecăți, a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și cele statuate în decizia nr. 14/18 februarie 2008 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit cu dispozițiile art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin.1-3 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, recursul va fi admis, și modificată în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, menținându-se doar dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul-recurent Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr.337/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-
Modifică în parte sentința civilă mai sus menționată în sensul că:
Respinge, ca nefondată, acțiunea reclamanților-intimați, A, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, având ca obiect plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, începând cu luna ianuarie 2004, precum și a tichetelor cadou cuvenite cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști, cu obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare în vederea plății acestor drepturi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.- - - - - -
GREFIER - -
Red. /04.04.2008
Tehnored. 2 ex./07.04.2008
Prima instanță: și - Tribunalul C-S
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici, Mihail Decean
