Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4113/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4113
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Mihaela că
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 7910/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru motivele arătate în scris.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.7910/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimată.
S-a admis în parte acțiunea formulata de petentul,în contradictoriu cu intimata SC SA
S- dispus obligarea intimatei la plata către petiționar a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie, în cuantum de un salariu minim pe ramură conform art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură, pentru perioada 2005, 2006, indexate cu indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.
S-au respins capetele de cerere privind acordarea unui nunăr de acțiuni cu titlu gratuit și cel privind plata cotei de participare la profitul anual.
A fost respins capătul de cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
C privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a respins- întrucât drepturile solicitate de petent sunt de natură salarială, astfel că termenul de prescripție este de3 ani, prevăzut de art. 283 alin.1 lit."c" Codul Muncii.
Pe fond s- reținut că potrivit art. 168 al. 1 din CCM la nivelul SC pe anul 2004: "Cu ocazia sărbătorilor de Paste si C precum și în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații SC SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum minim de un salariu minim pe ramură. Cu minim 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor".
La aliniatul 2 al art. 168 din CCM/2004 s-a menționat ca: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul al.1 al art. 168 aducând o modificare de conținut aliniatului 2 in sensul consemnării ca: "in anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat". Același text se regăsește in ultima forma menționata in CCM pe anul 2006. In fine, pentru anul 2007 textul păstrează același conținut ca in contractele precedente.
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este convenția încheiata intre patron sau organizația patronala pe de o parte si salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind conditile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații decurg din raporturile de munca".
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui in condițiile legii, ori de cate părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica în scris organului la care se păstrează si devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 al. 4 din Codul Muncii, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea partilor.
Normele enunțate subscriu așadar contractelor colective de munca (in egala măsura ca si contractele individuale de munca) voinței părtilor semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral. Legea statuează in sensul ca dispozițiile contractului colectiv de munca reflecta voința partenerilor sociali, care însă trebuie sa se manifeste intotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care da posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de cate ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie indeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări. Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voința al părtilor dar numai până la momentul incetarii efectelor acestuia.
In același sens si contractul colectiv de munca poate fi modificat de parti doar pe parcursul executării lui, interpretarea si reformarea conținutului unei clauze urmând sa isi produca efecte pana la momentul incetarii efectelor contractului.
Art. 168 al. 2 prevăzut in fiecare din aceste contracte ca suplimentările de la art. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al angajaților si pe anul in curs, câtă vreme s-a menținut in același timp si textul alin 1.
Pe de alta parte, părțile nu au consemnat in contractul colectiv de munca pe anii 2005 și 2006 faptul ca aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenti, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in 2007. Se va retine astfel ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost incheiat contractul si cu incalcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neinregistrate la direcția teritoriala de munca) nu poate produce efecte care sa inlature conținutul explicit al prevederii invocate.
In aceste condiții, instanța a constatat că petiționarii au fost prejudiciați prin neplata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pe perioada 2005-2007, iar conform art.269 Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-1 despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea cotei de participare la profit, instanța reținut că potrivit art. 139 alin. 1 din CCM la nivel SA, astfel cum a fost modificat prin Anexa 2 Actului adițional înregistrat sub nr. 8080/23.05.2008, "în funcție de profitul net obținut de în anul precedent, în fiecare an negociază cu acordarea către salariați a unei cote de participare la profit, conform prevederilor legale. Începând cu anul 2008, pentru conformitate, părțile agreează că rezultatul negocierilor cu, menționate în prezentul articol, vor fi consemnate într-un proces verbal de negociere separat".
Față de situația în care între patronat și sindicat nu au fost negociată cota de participare la profit a salariaților, capătul de cerere privind plata acestei cote apare ca prematur introdusă și fost respinsă ca atare.
Pentru același motiv a fost respins și capătul de cerere privind acordarea unui număr de acțiuni cu titlu gratuit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta SC SA, arătând că instanța, fără nici o motivare a respins excepția prescripției dreptului la acțiune considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit.c, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Prima de aprovizionare toamnă-iarnă are natura juridică a altor venituri conform art.42 din CCM la nivel național nr.2895/2006 pe perioada 2007-2010.
Solicitarea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale cerute în temeiul CCM.
Sub aspectul prescripției extinctive, acțiunea se încadrează în ipoteza prevăzută la art.283 lit.e, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni și nu cel de 3 ani prevăzut la lit.c a aceluiași articol.
Recurenta învederează că și pe fond acțiunea este neîntemeiată, deoarece potrivit art.168 al.3 din CCM/1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă s-a hotărât să fie introdusă în salariul de bază, și aceeași dispoziție se regăsește și în CCM/1998, menționându-se că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Această dispoziție a rămas constantă până în 2002, ultimul an în care este explicită introducerea suplimentărilor bănești în salariul de bază.
Din 2003 nu mai există această referire explicită, întrucât toate primele inclusiv aprovizionare toamnă a fost introduse în salariul de bază.
Curtea constată a fi fondat recursul pârâtei numai cu privire la critica privind fondul cauzei.
Este nefondată susținerea recurentei privind prescripția dreptului la acțiune în temeiul dispoz. art.283 al.1 lit.e muncii, având în vedere natura juridică a acestor drepturi bănești -drepturi salariale așa cum rezultă din interpretarea art.154 CM care definește noțiunea de salariu și a disp.art.155 din CM care menționează componentele salariului respectiv salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri categorie din care fac parte și aceste drepturi bănești.
Din modalitatea de redactare a art. 168 din CCM rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști, C și aprovizionare toamnă este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din.
De altfel chiar prin CCM recurenta a denumit aceste drepturi - suplimentări salariale.
Ca urmare obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate,iar dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani potrivit art.283 alin.1 litera din CM.
Pe fond recursul este întemeiat pentru următoarele argumente;
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/1997 încheiat între -SA și salariați,reprezentați de, recurenta s-a obligat să acorde salariaților cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă, o suplimentare a drepturilor salariale. Angajatorul a stabilit că fiecare din suplimentări va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe -SA.
La alin.2 a aceluiași articol s-a menționat că prin negociere cu se vor stabili, condițiile și criteriile de acordare a acestora.
. La alin 3 al art.168 din contract s-a stipulat că începând cu 1.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază,după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
În contractul colectiv de muncă la nivel /1998 s-a menționat la art.168 alin 3 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Curtea constată astfel că aceste suplimentări salariale reprezentând aprovizionare toamnă au fost incluse în salariul de bază, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar respectiv- adresa 2328/8.10.1997 prin care recurenta comunică tuturor sucursalelor că în conformitate cu art 168 alin.1 din CCM pentru aprovizionarea de toamnă salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de - lei de persoană și în raport cu alin.3 al acestui articol includerea în salariul de bază a acestui drept se va face începând din 1.01.1998; adresa nr.2412/29.05.1998 prin care s-a stabilit că pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din CCM/1997, începând cu data de 1.03.1998 salariile de bază brute ale salariaților se vor majora cu anumite procente în raport de cuantumul acestora.
În acest sens și în carnetul de muncă al salariaților a fost făcută mențiunea aplicării disp.art.168 alin 3 începând cu 1.03.1998.
În CCM la nivel de ramură Energie Electrică,Petrol,Gaze/2004,2005,2006,2007 această suplimentare salarială a fost menționată la art.176,iar la alin.6 s-a precizat că fiecare din adaosuri se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă nu s-a convenit introducerea în salariul de bază.
Aceasta nu înseamnă că angajatorul a revenit asupra celor convenite prin CCM/1997și 1998, în condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă așa cum s-a arătat mai sus a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, începând cu luna martie 1998.
Pentru a concluziona că această suplimentare nu a mai fost inclusă în salariul de bază ar fi trebuit să aibă loc o micșorare a acestuia, care să fie evidențiată în cartea de muncă. Verificarea cărților de muncă depuse în dosarul de fond nu confirmă o astfel de ipoteză, ceea ce înseamnă că această suplimentare a rămas inclusă în salariul de bază și pe perioada solicitată în acțiune.
Curtea constată astfel că prima instanța a făcut o interpretare și aplicare greșită a prevederilor legale mai sus menționate, hotărârea recurată fiind afectată de cazul de modificare prev.de art.304 alin.9 pr.civilă.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 7910/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în parte, în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -că |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/09.07.200
fond:
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Marin Covei, Mihaela
