Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4180/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4180
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
****************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței civile nr. 243/19 februarie 2009, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI C, PRIMARUL ORAȘULUI C - INSTITUȚIA PRIMARULUI, COLEGIUL TEHNIC " " C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că recurentul reclamant SINDICATUL LIBER PREUNIVERSITAR O, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.243/19 februarie 2009, Tribunalul O l t, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Olt în ceea ce o privește pe, și pe cale de consecință:
A declinat competența de soluționare a acțiunii promovate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrei de sindicat în favoarea Tribunalului Dolj -secția conflicte de muncă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean O invocată prin întâmpinare și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Orașului și a Primarului orașului invocată din oficiu.
A respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O cu sediul în S- B județul în numele membrilor de sindicat, -, -, -, -, -, -, C, -, -, G, G, --, G, -, -, -, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Tehnic cu sediul în C- județul O, având ca obiect acordarea sumelor reprezentând prime de vacanță pe perioada 2005-2008 actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean O, Consiliul Local al Oașului și Primarul orașului C, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Atât din tabelul depus la dosar cu numele membrilor de sindicat în numele cărora s-a promovat acțiunea, cât și din actul de stare civilă depus în copie, rezultat că are domiciliul pe raza județului, motiv pentru care, din oficiu, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială raportat și la prevederile art. 284 alin.2 din codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, după caz, sediul.
În cauza de față nu Sindicatul Învățământului Preuniversitar O este reclamantul, adică titularul unor drepturi ci este doar un reprezentant legal al membrilor de sindicat, reprezentare prevăzută de art. 28 din Legea 54/2003, ce a sindicatelor.
Prin urmare nu s-a putut susține că există identitate de persoană între sindicat și adevăratul creditor, motiv pentru care văzând dispozițiile de mai sus, instanța a admis excepția de necompetență teritorială pentru și în baza art. 158 alin.2 cod procedură civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în ceea ce îi privește pe membrii de sindicat de mai sus, în favoarea Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă.
Având în vedere dispozițiile art. 137al. 1 Cod procedură civilă, instanța a analizat și a pronunțat cu prioritate și asupra excepției invocate prin întâmpinare, respectiv lipsa calității procesuale pasive a Consiliului județean
Deși în acțiunea precizată depusă ulterior la dosar, s-a menționat faptul că bugetul consiliului local este înaintat spre aprobare Consiliului Județean, acest aspect este important doar la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe la întocmirea bugetului la nivel de stat, așa cum s-a recunoscut chiar în cuprinsul cererii. Prin urmare este vorba de o modalitate de elaborare și de aprobare a bugetului dar ceea ce interesează în cauza de față este finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază și complementară.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/30.11.2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, dar în prezenta cauză dreptul solicitat nu este prevăzut de legea de salarizare a personalului din învățământ ci de contractul colectiv de muncă, ce se aplică doar între părțile semnatare( Inspectoratul Școlar Județean O și Sindicatul Învățământului Preuniversitar O) și este condiționat de existența veniturilor proprii ale unității de învățământ, astfel încât nu se poate reține o obligație de plată în sarcina pârâtului Consiliul Județean O, sens în care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și pe considerentul că nu există un raport juridic de muncă între membrii de sindicat și această parte.
Din oficiu, instanța a invocat și a pus în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale pasive și a Consiliului Local al orașului și Primarul orașului C - Instituția Primarului, raportat la drepturile deduse judecății și temeiul solidarității invocate în acțiune, în mod indirect.
Referitor la drepturile pretinse prin prezenta acțiune, precum și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local și a Instituției Primarului, instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acțiune și-a întemeiat cererea pe dispozițiilor unor contracte colective de muncă încheiate pe 2005-2008. Astfel, contractul colectiv de muncă cu nr.2001 din 31 ianuarie 2005 la nivel național pe anii 2005-2006 prevede la art. 59 alin.3 că prin contracte colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității pe lângă indemnizația de concediu să se plătească o primă de vacanță.
Textul de mai sus prevede o vocație, o posibilitate și nicidecum o obligație de acordare acestui drept, deoarece este condiționat de posibilitățile economico-financiare ale unității de învățământ.
Instanța, a analizat și prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008, s-a constatat că la art. 37 lit. se prevede pentru personalul din învățământ acordarea unei prime de vacanță din venituri proprii în condițiile legii, prin urmare acest drept impune în mod obligatoriu anumite resurse financiare care să facă posibilă includerea în proiectul de buget a unității școlare a sumelor necesare acordării și aprobarea acestui proiect de către consiliul local, urmând toate etapele prevăzute de legea bugetului cu includerea în bugetul județului și apoi în bugetul de stat.
Mai mult decât atât, art. 33 din contract colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe 2007 - 2008 prevede că în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. Instanța mai reținut că n contractele respective, nici Instituția Primarului și nici consiliul local nu sunt părți.
De asemenea, Legea 128/1997 nu prevede în mod expres acordarea acestui drept, iar art. 50 al.12 din statutul personalului didactic menționează că personalul din învățământ beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, dar aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile de mai sus, care așa cum am arătat nu impun o obligație unității de învățământ cu care membrii de sindicat au raport juridic de muncă ci prevăd doar o posibilitate de acordare a primelor de vacanță condiționate de existența fondurilor.
Instanța a reținut că nici Ordonanța de Urgență 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 nu se referă la această categorie de salariați, deoarece art. 1 din actul normativ susmenționat precizează expres că prezenta ordonanță reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anulare succesive și actele normative anulare de salarizare în perioada 2001-2006.
Este vorba însă de dreptul salariaților din sectorul bugetar prevăzuți de Legea 50/1996 care se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe de la misiuni diplomatice, oficii consulare și instituții culturale românești din străinătate precum Legea 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Instanța a reținut că alin.2 al.art-1 menționează expres că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei Ordonanțe de Urgență și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale. În cauza de față însă, așa cum am arătat mai sus, prima de vacanță nu este reglementată printr-o lege specială care să se aplice personalului din învățământ, acest drept fiind menționat în contractele colective de muncă pe care se întemeiază prezenta cerere.
Raportat la cele reținute mai sus, instanța a apreciat că nici consiliul local și nici Instituția Primarului nu au calitate procesuală pasivă, astfel a admis excepția invocată din oficiu.
Acordarea dreptului solicitat impune existența la nivelul instituției de învățământ a unor venituri proprii din activități aducătoare de venit, dar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de venituri, astfel încât instanța a apreciat că cererea formulată în contradictoriu cu unitatea de învățământ este neîntemeiată.
În situația aceasta, cererea formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean O, Consiliul Local al orașului și Primarul orașului C - Instituția Primarului a fost respinsă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și cu motivarea că în cauză nu există o obligație solidară, neexistând un temei juridic al solidarității, așa cum se susține în acțiune, deoarece raportul juridic de muncă este încheiat între unitatea de învățământ și fiecare salariat în parte.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal, reclamantul SINDICATUL LIBER PREUNIVERSITAR O, considerând-o nelegală și netemeinică.
In acest sens, arată că primele de concediu a căror plată a fost periodic suspendată prin legile bugetului de stat, sunt prevăzute de dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007, în temeiul căreia aceste prime trebuiau acordate, pe lângă categoriile de personal expres nominalizate " și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale ".
Potrivit Legii nr.128/1997, personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă și de prima de vacanță, iar nr.OUG146/2007 își găsește aplicabilitatea în cauza de față.
In temeiul art.37 alin.1 lit. g din contractul colectiv de muncă " personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu îndemnizația de concediu" și aceasta în condițiile prevăzute de art. 1 alin.3 din nr.OUG146/2007 într-o singură tranșă.
Cu privire la împrejurarea că nu s-a făcut dovada existenței fondurilor necesare acordării primelor de vacanță, acesta nu reprezintă un motiv de nerecunoaștere a unui drept patrimonial, cu atât mai mult cu cât drepturile de natură salarială ale personalului didactic se acordă de consiliile locale din bugetele locale, iar instanța a reținut greșit că școlile au bugete proprii.
Acordarea primelor de vacanță a fost suspendată în mod repetat, astfel că și termenul de 3 ani prevăzut prin Decretul nr.167/1958 a fost suspendat.
Practica judiciară a instanțelor din alte județe a fost în sensul acordării de câștig cadrelor didactice și a depus în acest sens, sentința nr.1813/LM/2008 a Tribunalului Hunedoara.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și obligarea intimaților la plata primelor de vacanță pentru perioada 2005-2008, actualizate la data plății efective.
Prin întâmpinare, Consiliul Județean Oas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, întrucât nu are calitate procesuală pasivă și nici pe fondul cauzei acțiunea nu este întemeiată, între acesta și reclamanții neexistând raporturi juridice.
Recursul se respinge, pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, în cauză neexistând motive de casare sau modificare, din cele expres și limitativ prevăzute de art.3o4 Cod procedură civilă.
Este adevărat, că dreptul solicitat de reclamantul recurent este prevăzut în art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură: " o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu îndemnizația de concediu " și potrivit art.5o alin.12 din Legea nr.128/1997 " Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
u toate acestea, instanța a făcut în cauză o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale și a reținut judicios că în bugetul propriu al unității școlare intimate nu există fondurile necesare pentru plata primelor solicitate.
Se poate observa, de altfel, că legea specială face referire la premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă și chiar dacă potrivit art.7 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", nu se poate reține că instanța a aplicat greșit legea și că trebuia admisă acțiunea.
In acest sens, rezultă că soluția instanței s-a întemeiat pe concluzia inexistenței fondurilor necesare, respectiv că în bugetul unității nu s-a făcut dovada că există venituri proprii și că acest drept nu este prevăzut în legea specială, astfel că nu este întemeiată susținerea că aceste aspecte pot reprezenta o nerecunoaștere a dreptului solicitat, în condițiile în care el nu este prevăzut, după cum s-a menționat anterior, iar acordarea primei de vacanță se face în condițiile negociate de părți prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit Legii învățământului republicată nr.84/1995, Art. 167*) - 1 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(4) Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
(11) Finanțarea complementară se face de la bugetul local, în raport cu necesitățile unității de învățământ preuniversitar de stat, la propunerea acesteia, și se prevede, cu prioritate, după caz, în bugetul propriu al comunei, orașului, municipiului, sectoarelor municipiului B, al municipiului B și, respectiv, al județului. Nivelul acesteia se stabilește pe baza unor programe de finanțare fundamentate de unitățile de învățământ, în funcție de amploarea nevoilor și a posibilităților de finanțare a ordonatorului principal de credite.
(12) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii. Acestea nu diminuează finanțarea de bază și finanțarea complementară. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot organiza activități finanțate integral din venituri proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului de administrație.
(13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
(15) Directorul unității de învățământ preuniversitar de stat este ordonator terțiar de credite".
De aceea, nu este întemeiată nici critica care se referă la faptul că unitățile școlare nu au bugete proprii, această susținere fiind în contradicție cu prevederile art.167 alin.14 din Legea nr.84/1995 republicată.
Nu poate fi primită nici susținerea că, în speță sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamantul nefăcând parte din alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale, iar prin Legea nr.128/1997, privind Statutul cadrelor didactice, care reprezintă legea specială nu este prevăzută acordarea dreptului solicitat de reclamant.
Nici practica judiciară de la alte instanțe și la care recurentul reclamant face referire, nu este de natură a duce la schimbarea soluției pronunțate, care este legală și temeinică, întrucât pe de o parte, în România nu este recunoscut precedentul judiciar ca izvor de drept și pe de altă parte nici nu este irevocabilă acea hotărâre și nu se cunoaște dacă s-a menținut, ca urmare a exercitării controlului judiciar.
Se reține, potrivit practicii constante a Curții Constituționale că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite, în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Potrivit aceleiași practici, " principiul egalității în drepturi pe de o parte, înseamnă reglementare unitară și tratament nediscriminatoriu pentru situații identice, iar pe de altă parte presupune un drept de diferențiere".
Prin decizia nr.1093/15.10.2008, Curtea Constituțională a statuat: "In ceea ce privește obligația stabilirii sursei de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, Curtea a constatat că acesta constituie un aspect distinct față de cel al lipsei fondurilor pentru susținerea finanțării din punct de vedere bugetar.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că stabilirea sursei de finanțare și insuficiența resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art.138 alin.5 din Constituție, iar al doilea nu are caracter constituțional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește relațiile dintre Parlament și Guvern. Dacă s-ar reține, că lipsa precizării exprese a sursei de finanțare presupune, implicit, inexistența sursei de finanțare, aceasta ar echivala cu o prezumție fără suport constituțional ".
Ca atare,în cauză,se constată că nu există nici motive de ordine publică, care potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu și care să atragă casarea sau modificarea sentinței, care este legală și temeinică, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței civile nr. 243/19 februarie 2009, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI C, PRIMARUL ORAȘULUI C - INSTITUȚIA PRIMARULUI, COLEGIUL TEHNIC " "
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex./26.06.2009.
Jud. fond..
.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
