Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 425/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 425
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind pe recursurile formulate de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR - CU DOMICILIUL PROCEDURAL ALES LA DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII împotriva sentinței civile nr2171 din 21.11.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, A, G, IA, A, -, -A, -, IA, R, -, ROMI, I, I, -, A, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI, -, -, I, -, -, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL BUCUREȘTI, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, MINISTERUL JUSTIȚIEI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL VASLUI și PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 17 iunie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 19 iunie 2008.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la nr. 6135/99/31.07.2007, reclamanții:, G, -, -, -, -, -, ta, R, -, Romi, I, I, -, -, -, -, Pretula, I, -, (), -, -, ia, ta, - -, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Departamentul Național Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea primilor 7 pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea 50/ 1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 16.07.2004 și până la data de 01.02.2007 și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50 /1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar și că ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27 /2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
S-a mai arătat că, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care procurorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție- a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată. S-a susținut că, art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de către reclamanți în susținerea pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, a fost abrogat total și explicit prin art. 1 pct. 52 din nr.OG 83/2000.
S-a mai susțimut că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Prin întâmpinare s-a invocat și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, motivat de faptul că, potrivit disp. art. 36 alin 2 din OUG nr. 27/2006, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu, ( ), -, ( ), G, cereri care au fost disjunse prin încheierea din 17.10.2007, dispunându-se înregistrarea lor separată, motivat de faptul că reclamanții nu au domiciliul în
Prin sentința civilă nr.2171/21.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și necompetenței materiale a instanței, s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, pârâții: MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație Și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL IAȘI, Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Superior al Magistraturii fiind obligați să plătească sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 16.07.2004 - 01.02.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin hotărâre.
Prin aceeași sentință civilă s-a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de - și, reținându-se următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă, având în vedere dispozițiile art. 281, art. 154, art. 155 și art. 295 alin. 2 din Codul muncii, precum și faptul că pretențiile reclamanților vizează acordarea unor creșteri salariale. Astfel, litigiul îmbracă forma unui conflict de drepturi, iar potrivit art. 2 lit. c) din Codul d e procedură civilă competența de soluționare aparține tribunalului.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Public prin întâmpinare este nefondată, reclamanții având deschisă calea acțiunii în justiție pentru soluționarea cererii vizând acordarea drepturilor salariale.
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
MINISTERUL PUBLICa invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin NR.OG 83/2000 de modificare a Legii 50/1996.
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică, conform disp. art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevedea că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției, prin art. 42 al OG83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât ordonanța 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct.2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege ( în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele - și urmează a fi respinsă întrucât în litigiile de muncă cererile de intervenție sunt inadmisibile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanți legali, ambii considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Consiliul Superior al Magistraturii, prin reprezentant legal, critică sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, modificare permisă în raport de dispozițiile exprese ale art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice.
Se mai arată că nr.OG83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2000.
Direcția Națională Anticorupție, prin reprezentant legal, invocă următoarele motive de recurs:
Prima instanță a reținut că abrogarea disp.art.47 din Legea nr.50/1996 nu a operat întrucât aceasta s-a produs pe calea unei ordonanțe, iar nu pe calea unei legi organice, fără a preciza însă care este articolul din Legea nr.24/2000 pe care îl consideră încălcat.
Practic, se susține că sentința civilă pronunțată se dovedește a fi nemotivată sub acest aspect.
Se mai susține că instanța și-a depășit atribuțiile, considerând că pct.42 din nr.OG83/2000 nu este în concordanță cu Constituția României.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că art.47 din legea nr.50/1996 a fost expres abrogat prin punctul 42 din nr.OG 83/2000.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - critică sentința pronunțată de prima instanță pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Astfel, potrivit disp.art.36 alin.2 din nr.OUG27/2006, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari privind salarizarea, revine Curții de Apel București.
Se mai invocă faptul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea recurentului la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, deși actul normativ care prevedea acordarea acestui spor a fost abrogat.
Recurentul mai susține că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Astfel, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, modificare permisă în raport de dispozițiile exprese ale art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice.
S-a mai invocat faptul că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
Recurentul mai susține că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal, critică sentința pronunțată de prima instanță, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Are răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.29 alin.3 din Legea 72/1996, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Motivează, de asemenea, recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv ce aparține angajatorului.
În plus, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român, ca subiect de drepturi și obligații, în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr.386/2007).
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct.9, 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 19.06.2008, Curtea a invocat, ca motiv de ordine publică, excepția nulității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții:, -, -,.
Recursul formulat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin reprezentant legal, este doar în parte fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.133 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Având în vedere faptul că reclamanții:, -, -, nu au complinit lipsa semnăturii pe cererea de chemare în judecată, potrivit disp.art.133 alin.2 Cod.proc.civilă, urmează să se constate nulitatea cererii pe care aceștia au promovat-
Se mai reține că, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Având în vedere faptul că reclamanții:, nu fac parte nici din categoria magistraților, nici din cea personalului auxiliar de specialitate, se reține că acțiunea acestora de obligare a pârâților la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este nefondată.
Se reține că celelalte motive de recurs invocate de MINISTERUL PUBLIC, precum și cele formulate de Consiliul Superior al Magistraturii și Direcția Națională Anticorupție sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cererea prin care reclamanții solicită plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reprezintă, potrivit disp.art.281 din Codul muncii, un conflict de drepturi, soluționarea acestuia fiind de competența tribunalului, potrivit disp.art.2 alin.1 lit.c) din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, nu se poate reține că prima instanță ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești în soluționarea prezentei cauze.
Se mai reține că, prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Având în vedere faptul că prima instanță a admis cererea reclamanților de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin hotărâre, se reține că în mod corect aceasta a respins cererea de chemare în garanție formulată în cauză de MINISTERUL PUBLIC.
Se mai reține că, în mod corect instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a obligat MINISTERUL PUBLIC la plata sumelor solicitate cu aplicarea coeficientului de inflație, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art.1084 din Codul civil.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor se reține că și acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art.49 din Legea 500/2002 (ce abrogă prin art.80 Legea 72/1996), creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Reclamanții nu au solicitat obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii, pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele două părți. Obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor s-a făcut prin raportare la dispozițiile art.60 din Codul d e procedură civilă și art.49 din Legea 500/2002 și art.1 din nr.OUG22/2002.
Pentru aceste considerente, se reține că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul formulat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul constatării nulității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții:, -, -, și a respingerii acțiunii formulate de reclamanții:, menținându-se restul dispozițiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru considerentele expuse anterior, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Superior al Magistraturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.2171 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Constată nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții:, -, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Națională Anticorupție, Consiliul Superior al Magistraturii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții:, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Națională Anticorupție, Consiliul Superior al Magistraturii.
Menține restul dispozițiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Superior al Magistraturii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.06. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 07.07.2008;
Jud.fond: TRIBUNALUL IAȘI:-;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Daniela Pruteanu, Cristina
