Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4337/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2638/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4337R
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenții Direcția Generală a Finanțelor Publice C, -, împotriva sentinței civile nr.874 din 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.874 din 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul București, au fost obligați pârâții către reclamanții la plata drepturilor bănești reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada septembrie 2004 - 01.02.2007 și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Prin aceeași sentință, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, otrivit p. dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 R, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior prin art.50 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art. 1 Protocolul adițional nr.1 la CEDO, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Caracterizat în mod indubitabil într-o valoare economică, sporul de risc și suprasolicitare nervoasă constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind "un bun" în sensul practicii, așa cum rezultă și din hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
În concluzie dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească) deci un bun în sensul primei fraze a art.1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsite de ele în mod nejustificat, din perspectiva art.44 din Constituția României coroborat cu art.1 din protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era necesară într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art.20 alin 2 din Constituția României, că devin aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
În concluzie prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 a fost încălcat dreptul reclamanților la bun, acesta constând în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța a mai reținut și faptul că, la data stabiliri acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu aderarea României la UE, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condițiile de calitate și eficiență sporite.
În situația actuală, când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu, iar condițiile de muncă sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evidentă.
La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formulează împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților.
S-a apreciat de către instanța de fond că acțiunea reclamanților este întemeiată și prin prisma dispozițiilor Deciziei nr.XXI din 10 martie 2008 a Înaltei Curții de Casației și Justiției, raportate la cele ale art. 293 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, problema de drept dedusă judecății fiind delegată de instanța supremă în favoarea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții Direcția Generală a Finanțelor Publice C și reclamanții și, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Caa rătat că în temeiul art.3 lit A pct.2 din nr.386/2007, Ministerul Finanțelor Publice are printre atribuții și elaborarea proiectului bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
S-a mai arătat și faptul că, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin programul de guvernare pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, calitate pe care o are și Ministerul Justiției.
S-a mai susținut și faptul că instanța de fond nu a motivat temeiul de drept avut în vedere atunci când a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate de către reclamanți.
Recurenții reclamanți au criticat sentința instanței de fond sub aspectul neacordării sporului de 50% pentru perioada ulterioară datei de 1.02.2007, solicitând totodată și admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora.
Analizând recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Curtea apreciază că acesta nu este fondat din următoarele considerente:
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva, în speță calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerului Justiției.
Însă, pentru ca ordonatorul principal de credite să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002, trebuie ca sumele necesare să fie cuprinse în proiectele legilor bugetare, elaborate de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu art.28 din Legea nr.500/2002, pe baza propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Altfel spus, prin atribuțiile care îi revin, potrivit Legii nr.500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se interpune în circuitul sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale, inclusiv în ceea ce privește procedura rectificării bugetare.
De asemenea, și prevederile Ordonanței de Urgenta nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, precum și la Ordinul comun nr.3774/22.08.2008, privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevăzute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008, vin să susțină calitatea procesuală a acestei instituții, care are obligații legale precise legate de plata drepturilor salariale în sistemul justiției stabilite prin hotărâri judecătorești.
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge acest recurs ca nefondat.
Trecând la analiza recursului declarat de recurenții reclamanți și, Curtea constată că prin petitul acțiunii(fila 2 dosar32251/3LM/2007, aceștia au solicitat plata sporului în litigiu și ulterior datei de 1.02.2007, în continuare, lunar, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la momentul plății efective,fapt ce li se cuvine, deoarece astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pr.civ."judecătorii,procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculate la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001 iar potrivit art 161 codul muncii angajatorul poate fi obligat la plata daunelor interese pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale.
Cum reclamanții îndeplinesc funcția de judecător în cadrul Tribunalului București, în temeiul art.1 din Decretul nr. 92/1976, pârâtul Tribunalul București va efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Față de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de recurenții reclamanți, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se vor obliga pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară și ulterior datei de 1.02.2007, în continuare, lunar, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la momentul plății efective iar pârâtul Tribunalul București va efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.874 din 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice.
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, -, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, din indemnizația brută lunară și ulterior datei de 1.02.2007, în continuare, lunar, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la momentul plății efective.
Obligă pârâtul Tribunalul București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
07.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
