Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 434/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 434/CM
Ședința publică din 20 Mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN, cu sediul în T,- bis, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.66 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, cu domiciliul în T,-, -.5,.B,.14 și, cu domiciliul în T,-, -.5,.B,.4, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, jud.C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești - spor 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul arată că intimatele reclamante au depus la data de 5.05.2008, întâmpinare însoțită de un comunicat de la. prin care se arată că prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată în dosarul nr. 5/2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General, care a fost comunicată recurenților pârâți.
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor de față.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată de Tribunalul Tulcea, reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite fiecărei reclamante rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 22.10.2004 și până la data încetării activității ca urmare a pensionării - 1.04.3005 pentru și respectiv 1.10.2005 pentru, sume ce urmează să fie actualizate prin aplicarea indicelui de inflație, defalcat pe fiecare lună, de la data datorării sumei cuvenite și până la data plății efective, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor încasate.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că la data de 1 decembrie 2003 au fost încadrate ca judecători la Tribunalul Tulcea prin preluare de la Curtea de Conturi a României, desfășurând activitatea în cadrul secției civile a acestui Tribunal până la data de 1 aprilie 2005 și respectiv 1 octombrie 2005 când au încetat activitatea, urmare pensionării.
Precizează reclamantele că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de "un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", însă, acest text de lege a fost abrogat prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Menționează reclamantele că, OG nr.83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, prin care a arătat că, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a arătat că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.425 din 01.09.2000 și intrată în vigoare la 01.10.2000.
A menționat că adoptarea OG nr.83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Prin sentința civilă nr.66/9.01.2008, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar să plătească reclamantelor drepturi bănești reprezentând sporul de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 22 octombrie 2004 - 1 aprilie 2005 pentru reclamanta și pentru perioada 22 octombrie 2004 - 1 octombrie 2005 pentru reclamanta -, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art.47 din Legea nr.50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 salin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
S-au încălcat astfel disp. art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamante fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Având în vedere că până la executarea acestei hotărâri va trece o perioadă de timp, instanța urmează a obliga pârâții la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 sept. a fiecărui an.
În același timp, potrivit art.15 din HG nr.93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr.304/2004.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, Ministerul Justiției a invocat în esență următoarele motive de recurs:
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Tribunalul Tulceaa reținut incorect că abrogarea realizată de OG nr.83/2000 este realizată cu depășirea de către Guvern a prevederilor legii de abilitare.
Potrivit art.62 alin.5 din Legea nr.24/2000 abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative.
Conform Legii nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
OG nr.83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2000.
Parlamentul a avut deci ocazia să cenzureze dispozițiile OG nr.83/2000 neconforme cu Legea nr.125/2000.
Adoptarea OG nr.83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Prin această ordonanță s-au mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului auxiliar de specialitate.
În speță, nu au incidență prevederile art.1 din Protocolul 1.
Curtea a stabilit cu titlu de principiu, că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, însă în speță magistrații nu au fost lipsiți niciodată de drepturile lor, utilitatea publică a abrogării sporului de 50% a fost tocmai modificarea sistemului de remunerare a magistraților prin coordonarea lui cu cel stabilit de legea nr.154/1998.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat în esență, următoarele motive de recurs:
Instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art.35 din Legea nr.500/2004, apreciind că Ministerul Economiei și Finanțelor poate decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare ale Ministerului Justiției.
Conform actului normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general reprezintă un complex de activități proprii sau colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării, decizia finală asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparținând Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul formulat de Ministerul Justiției:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamantele au avut calitatea de magistrați la Tribunalul Tulcea până la data pensionării:
Pentru magistrați dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din legea nr.50/1996 republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr.50/1996.
Abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 al.3 din Constituția României din anul 1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită) și cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin legea 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
În temeiul art. 107 al.3 din Constituția din 1991, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale prin art.1 lit.a pct.1 din legea nr.125/13.07.2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, fără a se face vreo referire la abrogare.
Este de menționat și faptul că potrivit legii 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Cu toate acestea, prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996.
În absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din legea 50/1996 Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Abilitarea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex. art. 1 lit.a pct.3 din legea nr.125/2000 care privește abrogarea art. 2 alin.3 pct.B lit.d) din Decretul nr.247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I,II, sau II de muncă).
În concluzie, abrogarea art. 47 din legea 50/1996 prin OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției privind abrogarea tuturor sporurilor din legea 50/1996, ca măsură legislativă interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare nu poate fi primită câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate și sporul de toxicitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, sporul de vechime se aplică și în prezent.
Conform art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, dacă acest drept există în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției că această condiție nu este îndeplinită în speță întrucât legislația nu prevede un spor de stres pentru reclamanți, nu poate fi reținută având în vedere faptul că dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG nr.83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță al reclamanților există în patrimoniul acestora și poate fi ocrotit în temeiul art.1 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin legea nr.331/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.329 al.3 cod procedură civilă referitoare la recursul în interesul legii, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Cu privire la recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor:
În conformitate cu dispozițiile art.282 Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art.118 din Legea nbr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor, elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite va întocmi necesarul sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale neacordate, iar Ministerului Economiei și Finanțelor, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod pr.civilă, Curtea a respins recursurile ca nefondate și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN, cu sediul în T,- bis, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.66 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, cu domiciliul în T,-, -.5,.B,.14 și, cu domiciliul în T,-, -.5,.B,.4, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, jud.C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /Șt.
Red.dec.Jud./ 2 ex.
Tehnored.gref./19.06.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
