Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4345/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2951/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4345R
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1887 din 21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea, constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1887 din 21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de acesta și, pe cale de consecință, respinge acțiunea reclamantei față de acest pârât, ca fiind împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și au fost obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman să plătească reclamantei sporul de 50 % din salariul de bază lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume ce vor fi actualizate începând cu momentul în care trebuiau plătite drepturile, până la momentul achitării lor efective, pentru perioada 01.09.2004 - la zi.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de acordare a sporului de 50%, formulată de reclamantă pentru viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoria de Vede, în calitate de judecător.
Prin cererea de față, reclamantul solicită acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația de încadrare lunară, pe perioada 01.09.2004 - la zi.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, motivat prin aceea că citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca pârâtă, nu poate fi făcută, având în vedere că, această instituție a fost creată pentru a constata faptele de discriminare săvârșite pe teritoriul României. Ca atare, acest organism funcționează în calitate de expert și nu poate fi citat în calitate de pârât.
S-a constatat că, drepturile salariale pretinse de reclamantă au fost acordate în temeiul unei legi organice astfel cum este Legea nr.50/1996 (conform dispozițiilor art.72 pct.3, lit.h și 1) din Constituția României la acea dată), iar OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art.114 alin.1 din Constituția menționată, deoarece a reglementat domenii care nu pot face decât obiectul legilor organice.
Fiind dată cu depășirea domeniului de reglementare și afectarea domeniului rezervat legii organice, contravenind.72 lit.h) și 1) și art.114 din Constituția în vigoare la acea dată, OG nr. 83/2000 este neconstituțională.
Faptul că OG nr.83/2000 a fost ulterior adoptată prin Legea nr.334/2001, votată conform art.74 alin.2 din Constituția în vigoare la acea dată, deci ca lege ordinară, nu schimbă lucrurile întrucât caracterul neconstituțional s-a menținut prin lege ordinară, neputând fi modificată o lege organică (Legea nr.50/1996) și nici o ordonanță de urgență.
Pe de altă parte, controlul de constituționalitate nu mai poate fi exercitat, sub aspectul abrogării neconstituționale al art.47 din Legea nr.50/1996, prin OG nr.83/2000, întrucât aceasta din urmă a fost abrogată prin art.50 din OUG nr.177/2002.
Potrivit Deciziei nr.398/2005 a Curții Constituționale - "în cazul de neconformitate cu dispozițiile constituției,a legilor și ordonanțelor abrogate, cauzatoare de prejudicii, sunt competente să se pronunțe instanțele".
În consecință, față de dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 a Curții Constituționale, de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța constată că dispozițiile art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 sunt neconstituționale, aceasta din urmă rămânând în vigoare, iar sporul de 50% trebuia acordat în continuare.
Printr-o serie de acte normative privitoare la salarizarea personalului bugetar din România este reglementată acordarea unor sporuri de risc sau suprasolicitare neuropsihică unor largi categorii socio-profesionale; 16-50% personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranța națională (Legea 138/1999), funcționarii publici din sistemul penitenciarelor (OG nr.64/2006), 16-50% pentru polițiști (OG nr.38/2003), 30% pentru personalul din serviciile de probațiune (Legea nr.327/2006), personalul didactic (Legea nr.128/1997), personalul din administrația centrală a și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare beneficiază de un spor de 25% din salariul în valută.
S-a constatat că, exceptarea magistraților și personalul auxiliar de specialitate, este evident discriminatorie, astfel cum este definit acest concept de dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000. De altfel, discriminarea ca urmare a abrogării art.47 din Legea nr.50/1996 contravine și altor acte normative cum ar fi art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Pe de altă parte, instanța a reținut că elementele de risc și suprasolicitare neuropsihică inerente profesiei reclamanților, avute în vedere de dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 - abrogat, nu s-au micșorat, ci s-au acutizat urmare a unei activități legislative intense, determinată de reforma justiției și aderarea la UE.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
În recursul său, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.4 și 9 pr.civ. pârâtul Ministerul Justiției a arătat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât prin acordarea sporului solicitat de către reclamant instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, procedând la modificarea și completarea arbitrară a unor acte normative și reînvierea efectelor unor acte normative abrogate.
S-a mai susținut și faptul că instanța de fond a reținut în mod ilegal faptul că dispozițiile art.1 pct.42 din OUG 83/2000 sunt neconstituționale, Curtea Constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, iar personalul ce face parte din cadrul autorității judecătorești nu a fost discriminat astfel cum eronat a reținut instanța de fond.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.299-316.pr.civ. pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că invocă excepția absoluta a lipsei calității procesuale pasive a acestuia întrucât potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954, Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații iar potrivit art.37 din același act normativ, acesta nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat, ale întreprinderilor și organizațiilor economice de stat precum și ale altor organizații, dacă acestea sunt persoane juridice iar nici una din respectivele persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile Statului.
S-a mai arătat și faptul că, realizarea atribuțiilor Ministerului Economiei și Finanțelor, este reglementată de dispozițiile HG 386/2007 iar conform art.28 lit.e din Legea nr.55/2002 proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin programul de guvernare pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Faptul că Ministerul Finanțelor Publice gestionează bugetul de stat, nu ii conferă acestuia dreptul de a încălca legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare, aceasta fiind și rațiunea pentru care la art.5 alin.1 din HG nr.386/2006 se prevede că "în îndeplinirea atribuțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice este autorizat sa refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare".
S-a mai arătat că între reclamant și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale, care să justifice chemarea în judecată a acestuia.
Raporturile de muncă fiind între reclamant, pe de o parte, și instituția în care acesta își desfășoară activitatea.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Pe fondul cauzei s-a arătat că OG nr.83/2000 a fost emisă de Guvern prin delegare legislativă și nu a fost emisă cu încălcarea art.114 din Constituția în vigoare la acea dată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, ținând seama și de dispozițiile art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul justiției, acesta se impune a fi respins în temeiul art.312 pr.civ. deoarece astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, "judecătorii,procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculate la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, iar potrivit art.329 pr.civ. această decizie este obligatorie pentru instanțe.
Trecând la examinarea recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, Curtea apreciază că argumentele prezentate sunt de natură a conduce la modificarea hotărârii în sensul susținut.
Astfel, potrivit art.25 din Decretul nr. 31/1954, Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații iar potrivit art.37 din același act normativ, acesta nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat.
Cum dreptul solicitat este de natură salarială, iar acest pârât nu are atribuții în privința salarizării reclamantului,urmează ca, în temeiul art.312 pr.civ. să se admită recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, să se modifice în parte sentința atacată în sensul admiterii lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1887 din 21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Admite lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
07.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
