Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4410/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2865/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4410/
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți, a, și și de recurenții-pârâți Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr.3024 din data de 09.12.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului B, Institutul Clinic și Ministerul Finanțelor Publice - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B prin consilier juridic d-na cu împuternicire de reprezentare juridică aflată la fila 106 dosar recurs, lipsind recurenții-reclamanți, a, și, recurenții-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și intimații-pârâți Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului B, Institutul Clinic și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că recurenții-reclamanți au depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 15.06.2009 o cerere prin care solicită judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. precum și întâmpinare la motivele de recurs formulate de recurentul-pârât Ministerul Sănătății, în cinci exemplare, act procedural necomunicat părților adverse.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția tardivității declarării recursului de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului
Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B prin consilier juridic solicită respingerea excepției întrucât s-a încadrat în interiorul termenului prevăzut de lege, fiind transmis prin fax cât și prin serviciul poștal.
Curtea, după deliberare, constată că termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 21.04.2009, iar recursul a fost transmis prin fax, respectiv prin poștă, la data de 22.04.2009, deci peste termenul prevăzut de art.80 din Legea nr. 168/1999.
Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B prin consilier juridic arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți, a, și și de recurenții-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății.
Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B prin consilier juridic arată că lasă soluționarea acestor recursuri la aprecierea instanței.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B și pe fondul celorlalte recursuri.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.08.2008 pe rolul Tribunalului Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal sub nr-, reclamanții, a, și au chemat în judecată pârâții Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății Publice, Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului B, Institutul Clinic și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la plata primei de vacanță pentru perioada 2001-2007, actualizate cu indicele de inflație și menținerea pentru viitor; obligarea pârâților la plata unui spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar pe perioada 2001 și până la executare, precum și menținerea în continuare; obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15% pe ultimii 3 ani; obligarea angajatorului Institutul Clinic de a face mențiuni corespunzătoare în carnetele de muncă; obligarea Ministerului Finanțelor Publice de a vira către celelalte pârâte a fondurilor necesare plății drepturilor solicitate.
Prin sentința civilă nr.3024/09.12.2008, Tribunalul Teleormana respins ca nefondate excepția de necompetență materială, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății Publice; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a constatat prescrise drepturile salariale anterior datei de 12.09.2008; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, a, și și a obligat pârâții Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății Publice, Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului B, Institutul Clinic și Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților drepturile salariale cu titlu de prime de vacanță pe perioada 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație până la momentul efectuării plății; a respins ca nefondate drepturile salariale privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate de 15% pe perioada 2005-2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că toți reclamanții au l în raza teritorială a județului T, astfel încât tribunalul are competența teritorială de a soluționa acțiunea în pretenții, conform art.284 al.2 Codul muncii.
Cât privește calitatea procesuală pasivă pârâților Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății Publice, s-a considerat că subzistă, deoarece aceste instituții au fost chemate în judecată pentru opozabilitatea hotărârii.
În raport de data introducerii acțiunii dar și de prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958 respectiv art.166 al.1 Codul muncii, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru drepturile solicitate anterior datei de 12.05.2005.
Pe fondul cauzei, s-a observat că în art. 94 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005-2007, s-a prevăzut dreptul personalului sanitar la primele de vacanță, pretenția cu acest titlu a reclamanților fiind astfel găsită întemeiată și admisă.
Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare și neuropsihică, precum și sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază a fost respins, deoarece personalul contractual din Spitalul Clinic este salarizat în baza unei legi speciale, OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sistemul sanitar, care nu prevede aceste sporuri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat de recurs la data de 21.04.2009 reclamanții, a, și, la data de 14.04.2009 Ministerul Sănătății, la data de 21.04.2009 Casa Națională de Asigurări de Sănătate și la data de 23.04.2009 Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B, înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 29.04.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs formulate de recurenții-reclamanți s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cu aplicarea art.3041Cod pr.civilă, și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pentru esențială nelegalitate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Se critică în principal greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-12.09.2005, considerând că în acest fel se încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
Consideră că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c Codul munciis -a întrerupt prin recunoașterea dreptului făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, anume prin pronunțarea deciziilor nr. XXIII/12.12.2005 și nr. XII/05.02.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție. În același sens, OUG nr. 146/2007 privind acordarea primelor de concediu suspendate în perioada 2001-2006 indică în cuprinsul său categoriile socio-profesionale cărora le este aplicabilă plata acestor prime printre care și personalul care are prevederi în legi speciale.
O a doua critică a recurenților-reclamanți vizează greșita respingere a sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate, câtă vreme discriminarea la care sunt supuși nu se raportează la criteriul socio-profesional sau la apartenența unei persoane la o anumită profesie, ci la obligațiile ce le revin și care implică o contraprestație din partea angajatorului. Consideră că asistenții medicali reclamanți se găsesc în situație comparabilă cu cei care beneficiază de aceste sporuri, respectiv personalul din alte unități bugetar, și prin urmare, au dreptul la înlăturarea discriminării create.
Recurentul Ministerul Sănătății a invocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, a solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civilă, concluzionând în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Deși soluționarea excepției nu este motivată de loc de către prima instanță, recurentul arată că Ministerul Sănătății are atribuții în domeniul politicii sanitare naționale, a stării de sănătate a populației, însă nu și atribuția de a asigura resursele financiare necesare achitării drepturilor salariale ale personalului din unitățile sanitare publice. În plus, conform HG nr. 862/2006, anexa 1 pct.II. Institutul Clinic este o unitate finanțată integral din venituri proprii prin contractele încheiate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate. Conform art.188 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Prin urmare, remunerarea personalului pentru munca depusă revine Institutului Clinic, în calitate de angajator.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat admiterea recursului său și modificarea hotărârii atacate prin respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Se critică greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției, arătând că nu are calitatea de angajator a reclamanților. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea pretențiilor reclamanților.
În fine, recurenta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bac riticat hotărârea instanței de fond sub același aspect al calității procesuale pasive, precizând că între această instituție și Institutul Clinic ai cărui salariați sunt reclamanții, există un contract civil de furnizare servicii medicale în baza căruia se decontează contravaloarea serviciilor medicale acordate asiguraților. Contravaloarea acestor servicii nu reprezintă cheltuieli de personal, astfel că drepturile salariale pretinse de reclamanți nu poate fi realizată de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B nu va fi cercetat de C pe fondul său, deoarece, ca o chestiune prealabilă, în ședința publică din 16.06.2009 s-a invocat din oficiu excepția tardivității declarării lui. Excepția este întemeiată și va fi admisă.
Pretenția reclamanților, personal contractual din cadrul Institutului Clinic, de plată a unor sume de bani cu titlul de drepturi salariale cuvenite pentru concediul de odihnă anual și respectiv cu titlu de sporuri salariale reprezintă un conflict de drepturi supus normelor de procedură prevăzute de Legea nr.168/1999.
Văzând dispozițiile exprese ale art.80 din acest act normativ potrivit căruia termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond, văzând faptul că hotărârea de fond a fost comunicată acestui pârât la data de 08.04.2009, conform dovezii de comunicare de la fila 201 dosar fond, Curtea constată că termenul de recurs s-a împlinit la 21.04.2009.
În atare situație, recursul declarat la 22.04.2009 apare formulat cu nerespectarea termenului de declarare a căii de atac, partea fiind astfel decăzută din dreptul de a ataca cu recurs hotărârea instanței de fond.
Recursurile declarate de celelalte instituții pârâte, respectiv Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în limitele referitoare la greșita soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, sunt găsite fondate de
În litigiile aparținând jurisdicției muncii, părți pot fi persoanele fizice și juridice nominalizate în art.282 Codul muncii, respectiv salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, precum și alte persoane fizice și juridice care au vocația de părți ale unui conflict de muncă în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă. În cazul de față, calitatea procesuală pasivă a acestor două instituții trebuie analizată prin raportare la acest text. Ori, reclamanții, în calitate de personal contractual în cadrul unui institut clinic, au formulat pretenții de natură salarială de la angajator, dar și de la instituțiile care, în opinia lor, asigură finanțare de la bugetul de stat. Cu aceste din urmă instituții, reclamanții nu se află în raporturi juridice de dreptul muncii pentru a putea cere obligarea lor la plata unor sporuri salariale sau prime la plecarea în concediul anual de odihnă, drepturi care își au izvorul în contractul individual de muncă semnat cu altă persoană juridică. În consecință, întrucât nu există identitate între persoana acestor recurenți-pârâți și debitorul obligației pretinsă de reclamanți, Curtea va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru lipsa calității procesuale pasive.
Trebuie notat în acest context și faptul că între personalul medical din unitățile sanitare și casele de asigurări de sănătate nu sunt încheiate contracte cu trăsăturile specifice contractului individual de muncă, iar contractele încheiate de aceste case cu furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, conform art. 246 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, vizează decontarea contravalorii serviciilor medicale contractate și prestate de furnizori persoanelor asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, iar nu plata drepturilor salariale ale personalului angajat în baza unor contracte individuale de muncă la furnizorii de servicii medicale. Consecința este aceea că în conflictele de muncă dintre salariați și unitățile sanitare, casa de asigurări de sănătate nu poate fi obligată la plata unor drepturi salariale ce iau naștere ca urmare a încheierii și executării unui contract individual de muncă între personalul medical și unitatea în care își desfășoară activitatea. Interpretarea arătată este singura posibilă și obligatorie prin efectul dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod de procedură civilă, urmare soluționării unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 41/22.09.2008.
Prin urmare, în conformitate cu art.312 al.3 raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea va admite cele două recursuri și va modifica corespunzător hotărârea.
Referitor la recursul declarat de reclamanți, în limitele pretențiilor respinse de prima instanță, Curtea are a observa că toate considerațiile acestora vizează existența unei stări de discriminare la care este supus personalul contractual din Institutul Clinic față de alte categorii de salariați bugetari cărora le-au fost recunoscute anumite sporuri salariale sau prime de concediu, aspecte juridice asupra cărora Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin mai multe decizii în soluționarea unor recursuri în interesul legii.
De la început trebuie precizat că recurenții-reclamanți au calitatea de asistenți medicali în cadrul Institutului Clinic, raporturile acestor desfășurându-se în baza unor contracte individuale de muncă supuse dispozițiilor generale ale Codului muncii. Totodată, reclamanților le sunt deplin aplicabile și dispozițiile contractelor colective de muncă la nivel de ramură sanitară, precum și contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Spre deosebire de aceștia, personalul din autoritatea judecătorească este salarizat în baza unor legi speciale, respectiv OG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007 pentru magistrați și OG nr.8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007 pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din instanțe și parchete.
, funcționarii publici sunt salarizați în baza Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Așadar, aceste categorii profesionale, deși incluse categoriei mai largi a salariaților bugetari, sunt salarizați în baza unor norme speciale, care se aplică numai acestora, conform principiului de drept specialia generalibus derogant.
În acest context, sunt de menționat și dispozițiile art.1 al.2 Codul muncii, potrivit cărora prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții speciale derogatorii.
Este evident așadar că sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică și respectiv de confidențialitate, recunoscute prin lege personalului din autoritatea judecătorească și asupra cărora Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizii în recursul în interesul legii, nu pot fi aplicate altor subiecte de drept decât celor prevăzute în ipoteza legii. Aceste sporuri nu pot fi extinse și aplicate categoriei personalului sanitar pe motivul existenței unei discriminări, întrucât nu există situație comparabilă între cele două categorii de salariați bugetari, iar pe de altă parte, discriminarea nu poate proveni dintr-o prevedere legală, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin deciziile nr.818-821 pronunțate în august 2008.
În fine, nici critica privind greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune nu este întemeiată. Termenul de prescripție este de 3 ani, conform art. 283 Codul muncii, aplicabil de la data introducerii acțiunii. În privința acestei prescripții, nu a subzistat nici un moment de întrerupere a termenului câtă vreme Decizia nr.XXIII/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu viza categoria reclamanților, iar Legea nr.147/2007 avea de asemenea altă arie de cuprindere.
Curtea, va face așadar, aplicarea dispozițiilor art.312 al.1 Cod pr.civilă și va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.3024 din data de 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului B, Institutul Clinic și Ministerul Finanțelor Publice.
Admite recursurile declarate împotriva aceleiași sentințe de recurenții-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată împotriva acestor pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurenții-reclamanți, a, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./04.09.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
