Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4465/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3326/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4465/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurențiiMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Curtea de Conturi a Românieiîmpotriva sentinței civile nr.876 din data de 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (645/C/2008), în contradictoriu cu intimații, (fost ) și (fostă ),având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurențiiMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Curtea de Conturi a Românieiși intimații, (fost ) și (fostă ).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții prin cererile de recurs deduse judecății au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor deduse judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.876/21.05.2008, pronunțată în dosarul nr- (645/C/2008), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins excepția de necompetență materială a instanței, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, (fost ) și (fostă ) împotriva pârâților Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat pârâta Curtea de Conturi a României către reclamanți la plata drepturilor bănești reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada octombrie 2004 - 01.08.2005, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate, respingându-se capătul de cerere privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Curtea de Conturi a României și examinată cu prioritate, vizează o cerere având ca obiect drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă, pentru care competența materială de soluționare aparține Tribunalului.
din raporturi de muncă, natura litigiului este aceea de drept al muncii chiar dacă raporturile dintre angajator și salariat nu sunt întemeiate pe un contract de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că obiectul cererii și probațiunii vizează acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru reclamanți în calitatea acestora de foști magistrați (procurori financiari) în cadrul Curții de Conturi a României.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996.
A mai reținut prima instanță că pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind "un bun" în sensul practicii, așa cum rezultă și din hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsiți de el în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Concluzia primei instanțe a fost în sensul că, prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost încălcat dreptul reclamanților la bun, acesta constând în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
S-a mai reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată și prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. XXI din 10 martie 2008 Înaltei Curții de Casație și Justiției, raportate la cele ale art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, problema de drept dedusă judecății fiind dezlegată de instanța supremă în favoarea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, în baza mandatului nr. 84777/4.07.2008, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltare motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă, recurenta Curtea de Conturi a României a arătat, în esență, următoarele:
Reclamanții nu se încadrează în categoriile de personal din sistemul de justiție cărora Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, le-a recunoscut dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Reclamanții, foști procurori financiari pe lângă Curtea de Conturi a României, nu au avut calitatea de magistrați în perioada în care au îndeplinit aceste funcții.
Potrivit definiției cuprinse în Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească - au calitatea de magistrat și fac parte din corpul magistraților: judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și magistrații-asistenți ai Curții Supreme de Justiție - sau în Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților - judecători, procurori și magistrați-asistenți ai înaltei Curți de Casație și Justiție au calitatea de magistrați și fac parte din corpul magistraților.
A mai arătat recurenta că, în mod greșit Tribunalul a stabilit în sensul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică constituie un "bun" potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, pentru a fi în prezența unui "bun" în sensul Convenției, acesta trebuie să existe, să fie actual.
Or, în cazul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, atâta timp cât el a fost abrogat, acesta nu mai subzistă, "a murit" prin intrarea în vigoare a normei egale de abrogare la 01.11.2000.
Pe de altă parte, a susținut recurenta, nu există nici acea "speranță legitimă" cu valoare patrimonială care, așa cum a statuat Curtea Europeană în cauza Pine Development contra Irlanda și Cauza Păduraru contra România, pentru a intra sub protecția oferită de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie, fie să se întemeieze pe o prevedere legală, fie să aibă o bază suficientă în dreptul intern.
Or, în cauză sporul de risc și suprasolicitare nu decurge dintr-o prevedere legală ci dintr-o dispoziție legală abrogată care, deci, nu mai există.
O dată cu modificarea art.56 prin dispozițiile art. I pct.46 din nr.OG83/2000 s-a prevăzut că acesta va avea următorul cuprins: "(1) Judecătorii financiari din Colegiul jurisdictional al Curții de Conturi, judecătorii financiari inspectori din Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, procurorii financiari și procurorii financiari inspectori de pe lângă Curtea de Conturi sunt salarizați cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1 la prezenta lege, pentru procurorii și, respectiv, procurorii inspectori din Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție. Președintele Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi se salarizează la nivelul procurorului șef de secție din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
(2) Judecătorii financiari din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, precum și procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi se salarizează cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1 la prezenta lege, pentru funcțiile similare din cadrul curților de apel și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe. Președinții colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, se salarizează la nivelul vicepreședinților curților de apel.
(3) Magistrații-asistenți din cadrul Secției jurisdicționale a Curții de Conturi se salarizează cu coeficientul de multiplicare prevăzut de prezenta lege pentru judecătorii curților de apel.
(4) Personalul auxiliar de specialitate din cadrul Colegiului jurisdictional și al Secției jurisdicționale ale Curții de Conturi, precum și cel care funcționează pe lângă procurorul general de pe lângă Curtea de Conturi este salarizat potrivit prevederilor prezentei legi aplicabile personalului auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție. Prevederile art. 18 alin. (3) și ale art. 19 alin. (1) se aplica în mod corespunzător.
(5) Personalul auxiliar de specialitate din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi, precum și cel care funcționează pentru procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi este salarizat potrivit prevederilor legale aplicabile personalului auxiliar de specialitate din cadrul curților de apel și parchetelor de pe lângă aceste instanțe. Prevederile art. 18 alin. (3) și ale art. 19 alin. (1) se aplica în mod corespunzător.
(6) judecătorilor financiari, procurorilor financiari, judecătorilor financiari inspectori, procurorilor financiari inspectori și magistraților-asistenți, stabilite potrivit alin. (1)-(3), sunt unica forma de salarizare a acestora. Prevederile art. 5 se aplica în mod corespunzător."
În jurisprudența constantă a Curții Constituționale s-a stabilit că sporurile, adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel încât instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și opțiunea exclusivă a legiuitorului.
Totodată, împrejurarea că persistă condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică nu poate conduce la acordarea unei contraprestații bănești sub forma unui spor, atâta timp cât foștii procurori financiari de pe lângă Curtea de Conturi a României nu au fost recunoscuți ca titulari de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă recurentul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cac riticat sentința instanței de fond sub următoarele aspecte:
1. Obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plații drepturilor bănești acordate reclamanților nu are temei legal. Astfel, în temeiul dispozițiilor art.3 lit. A pct.2 din nr.HG 386/25 aprilie 2007, privind organizarea si funcționarea Ministerului Economiei si Finanțelor, acesta are printre atribuții și: "elaborarea proiectului bugetului de stat,al legii bugetului de stat si raportul asupra proiectului bugetului de stat,precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat,operand rectificările corespunzătoare."
Deci aceasta instituție nu are printre atribuții și obligația alocării de sume necesare efectuării plăților de natura celor solicitate, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ, prin întocmirea proiectului de lege a bugetului de stat, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, calitate pe care o are și Ministerul Justiției.
Având in vedere obiectul acțiunii, Ministerul Economiei si Finanțelor nu poate avea calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic în baza vreunei dispoziții legale, motiv pentru care nu se justifică îndreptățirea de a sta în judecata intr-un proces având ca obiect pretenții salariale.
2. Instanța de fond nu motivează in niciun fel temeiul de drept pe care l-a avut in vedere pentru obligarea la alocarea de fondurilor necesare plații sumelor solicitate de reclamanții intimați.
Prin întâmpinarea depusă, intimații au solicitat respingerea recursului declarat de Curtea de Conturi a României.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, Curtea constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Intimații reclamanți au învestit instanța cu o cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, pentru perioadaoctombrie 2004 - august 2005,actualizat la data plății cu rata inflației, în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești.
Este întemeiată critica recurentei Curtea de Conturi a României în sensul că reclamanții, foști procurori financiari pe lângă Curtea de Conturi a României, nu au avut calitatea de magistrați în perioada în care au îndeplinit aceste funcții, iar împrejurarea că, prin OG nr.83/2000 au fost asimilați sub aspectul salarizării cu funcțiile similare din cadrul instanțelor și parchetelor, situație consacrată și prin dispozițiile art. 39 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, act normativ în vigoare în perioada în litigiu, nu este de natură să conducă la o altă concluzie.
Procurorii financiari de pe lângă Curtea de Conturi a României au îndeplinit funcții considerate de legiuitor ca fiind funcții de execuție de specialitate specifice Curții de Conturi a României, cărora nu le-au fost aplicabile dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/2006 republicată și modificată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, invocate ca temei de drept al cererii de chemare în judecată.
În conformitate cu prevederile textului legal evocat, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, nici în accepțiunea Legii nr. 92/1992 și nici în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 303/2004, din corpul magistraților nu fac parte și procurorii financiari, ci numai judecătorii și procurorii de la instanțe și parchete și magistrații asistenți ai instanței supreme.
De asemenea, este întemeiată susținerea recurentei potrivit căreia reclamanții - procurori financiari nu se încadrează în categoriile de personal din sistemul de justiție la care se referă decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a reținut că pretențiile reclamanților privesc un drept câștigat și constituie "un bun" în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Curtea reține că sunt întemeiate criticile recurentului privind lipsa motivării sentinței atacate sub aspectul admiterii cererii privind obligarea ministerului pârât la alocare fondurilor necesare plății sumelor încasate.
Totodată, față de soluția de respingere a capătului de cerere principal, privind plata sporului de 50%, urmează a fi respinsă și cererea reclamanților în sensul obligării Ministerului Finanțelor Publice la alocare fondurilor necesare plăților.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursurile și să modifice în parte sentința civilă recurată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Urmează a fi menținute dispozițiile sentinței privind excepția necompetenței materiale și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către recurențiiMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Curtea de Conturi a Românieiîmpotriva sentinței civile nr.876 din data de 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (645/C/2008), în contradictoriu cu intimații, (fost ) și (fostă ).
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței privind excepția necompetenței materiale și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red./Tehnored.:
2ex./27.07.2009
Jud. fond.: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
