Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4498/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4498
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL JUSTIȚIA M PRIN PREȘEDINTE, împotriva sentinței civile nr. 382 din 18.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că s-a solicitat de către recurenta reclamantă Sindicatul Justiția M, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
TRIBUNALUL MEHEDINȚI prin sentința nr. 382 de la 18.02.2008 a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Justiția M prin Președinte, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul Sindicatul Justiția M - în calitate de reprezentant al intereselor personalului auxiliar din cadrul Tribunalului Mehedinția solicitat obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând sporul de 10% din indemnizația de încadrare brută lunară, potrivit art. 29 din Legea 78/2000, începând cu data de 01.12.2004 la zi și în continuare,actualizate cu indicele de inflație.
Susținerile reclamantului că sunt discriminați în raport cu personalul auxiliar de specialitate de la Înalta Curte de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție, de la Direcția Națională Anticorupție și de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ale căror salarii de bază sunt cu 10% mai mari decât cele stabilite potrivit prevederilor alin 4, nu pot fi reținute deoarece această indemnizație prevăzută de art. 3 alin 7 din OG8/2007 se referă numai la o anumită categorie, nefiind aplicabile și altor categorii de salariați.
Față de prevederile Ordonanței nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se reține că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
In consecință, în mod greșit a considerat că reclamantul s-ar afla într-o situație comparabilă cu alte categorii, mai sus arătate.
Astfel că, numai legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța a constatat neîntemeiată acțiunea formulată, urmând să o respingă și în consecință nu s-a mai impus a fi analizată excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul arătând că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii prev.de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
La adoptarea soluției, instanța de fond a reținut în mod greșit că în speță nu sunt incidente disp. art.2 alin. 2 din OG 137/2000.
Din analiza art. 2 din OG 137/2000 rezultă că discriminarea se poate referi la un drept recunoscut de lege, dar se poate referi și la alte drepturi.
Astfel, OG 137/2000 apără pe toți cetățenii de orice fel de discriminare în modul de exercitare a drepturilor lor, dar și de discriminările rezultate din lege.
Pentru a analiza dacă există sau nu o discriminare adusă categoriei din care fac parte reclamanții, trebuie găsit criteriul și rațiunea legiferării, scopul legii.
Dispozițiile legale creează o discriminare evidentă între participanții la înfăptuirea justiției între personalul DIICOT și grefieri în cadrul aceleiași profesii.
Legal citat Ministerul Justiției a depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă, Curtea a reținut următoarele:
Pentru categoria personalului auxiliar de specialitate legiuitorul a prevăzut prin lege specială drepturile salariale și majorările periodice aplicabile acestei categorii, în acest sens elaborându-se acte normative speciale de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal.
Discriminarea invocată de recurenți în raport de alte categorii de personal este utilizată printr-un raționament juridic speculativ, neputând exista nici un fel de discriminare decât în condițiile în care în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută de argumente obiective.
În cazul de față lipsește dispoziția imperativă cuprinsă într-o normă privind acordarea majorărilor respective personalului auxiliar de specialitate, în schimb există o diferențiere între veniturile nete lunare ale recurenților - reclamanți în calitatea lor de grefieri în cadrul Ministerului Public și veniturile nete lunare ale altor categorii de personal care beneficiază de majorările salariale solicitate
Susținerea recurenților în sensul că neaplicarea acestor sporuri salariale pentru toți grefierii are caracter discriminatoriu, nu are suport legal, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din OG nr.137/2000, potrivit cărora sunt discriminatorii conform prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Potrivit art. 60 din Legea nr. 567/2004 pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Este mai mult decât relevantă precizarea făcută de legiuitor în acest act normativ referitoare la menționarea printre criteriile care se au în vedere la salarizarea personalului auxiliar de specialitate pe acela al nivelului la care se prestează activitatea, respectiv al nivelului instanței sau al parchetului, întrucât acesta este criteriul pe care reclamanții îl prezintă ca fiind discriminatori.
Diferențierea făcută de legiuitor în cadrul legislației privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate este mai mult decât firească având în vedere că la nivel central activitatea desfășurată presupune atât activitatea privind nivelul central, respectiv al Parchetului de pe lângă ICCJ, cât și supravegherea și coordonarea activității tuturor parchetelor de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, în timp ce activitatea personalului auxiliar din cadrul parchetelor de pe lângă curți de apel, tribunale și judecătorii, așa cum sunt reclamanții presupune doar supravegherea operațiunilor care privesc activitatea unei singure unități de parchet.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL JUSTIȚIA M PRIN PREȘEDINTE, împotriva sentinței civile nr. 382 din 18.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
13.07.2009
Red.jud.-
2ex/AS
Fl.
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marian Lungu
