Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4511/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2435/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4511/
Ședința publică de la 17.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, și împotriva sentinței civile nr.825/14.05.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-(538/C/2008) în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL GIURGIU, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.825/14.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, și intervenienta în interes propriu împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL GIURGIU și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, nefiind un drept salarial, nu există discriminare pentru că el nu este prevăzut tuturor magistraților ci doar unei categorii în speță neexistând comparabilitate nici similitudine.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții,.
În susținerea recursului au arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.
salariale reprezintă adaosuri salariale, deci sunt drepturi în sensul art. 155 și art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii.
Articolul 2 alin. 1, art. 6 lit. a) și lit. c) și art. 8 din nr.OG 137/2000 ocrotesc în mod deplin și egal toate drepturile sociale (indiferent dacă sunt salariale sau cu alt caracter), acordate în temeiul raportului de muncă.
Astfel, dreptul la stimulentele salariale sunt drepturi recunoscute de lege în domeniul economic.
Faptul că, pentru plata acestor drepturi, sunt prevăzute anumite criterii de performanță profesională, nu afectează în nici un caz caracterul de drept de natură salarială a stimulentelor salariale, recurenții având și o "speranță legitimă" pentru beneficiul acestui drept, în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.
Intimații au operat o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale cu ocazia sărbătorilor de iarnă din decembrie 2005, în sensul că, au considerat prioritar și peremptoriu criteriul vechimii în funcție până la 3 ani ai beneficiarilor, în detrimentul criteriilor de performanță profesională.
Prin excluderea magistraților cu o vechime mai mare de 3 ani de la acordarea stimulentelor, așa cum s-a stabilit și prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, reclamanții au fost discriminați în mod indirect, în sensul art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000; această selecție nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea scopului legitim urmărit prin acordarea de stimulente salariale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1.700 lei pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor, respectiv pentru judecătorii cu o vechime în funcție între 0-3 ani, 1700 RON, funcționari publici 900 RON, personal contractual 500 RON
Pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nu au fost acordate stimulente, fără ca ordinul sus menționat să fie motivat, în sensul precizării criteriilor obiective, conforme cu Normele interne pentru stimularea personalului din sistemul justiției, pentru care s-a apreciat că în luna decembrie 2005 se justifică a fi stimulate numai categoriile de personal, respectiv de magistrați, sus menționate.
Este adevărat că aceste stimulente nu au natura unor drepturi salariale, nefiind obligatoriu să fie acordate tuturor categoriilor de personal din cadrul Ministerului Justiției sau instanțelor judecătorești, însă nu se poate admite că aceste premii pot fi acordate arbitrar și discriminatoriu, fără respectarea criteriilor prevăzute pentru repartizarea acestor sume cu caracter premial și, mai mult chiar, fără ca Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 să facă vreo referire la aceste criterii
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
De asemenea, potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Însă, în speță, prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, s-a operat o selecție arbitrară în acordarea acestor stimulente, în condițiile în care singura motivare se referă la "sărbătorile de iarnă" din decembrie 2005. Este adevărat că prin decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale, însă în considerentele acestei decizii Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciare sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În speță, nu este vorba despre aplicarea unui act normativ cu putere de lege, ci despre un Ordin al Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, vădit discriminatoriu, ordin cu caracter intern care nu intră în sfera de reglementare a deciziei mai sus amintite.
Având în vedere cele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art.73 - 93 din Legea nr.303/2004, art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție, urmează ca acțiunea să fie admisă în parte, pârâții urmând a fi obligați la plata către reclamanți a sumei de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri.
Soluția privind plata actualizării sumelor se justifica față de dispozițiile art. 1082 si 1084 civ. si OG 9/2000, pârâții fiind in culpa pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantului, precum si pentru neinițierea unor masuri care sa aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări, in speță neexistând o cauza străină exoneratoare de răspundere. Astfel reclamantul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si beneficiul de care au fost lipsit. de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare. Cât privește dobânda, acesta reprezintă câștigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obținut reclamanții din investirea banilor dacă pârâții ar fi plătit debitul datorat la termen.
Curtea observă că tribunalul nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Această excepție este întemeiată și trebuie admisă, întrucât între acest minister și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, care să justifice chemarea ministerului în judecată, conform petitului acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, și împotriva sentinței civile nr.825/14.05.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-(538/C/2008) în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL GIURGIU, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât față de lipsa calității procesuale pasive.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL GIURGIU la plata unei despăgubiri în cuantum de 1700 lei, actualizată de la data scadenței la data plății efective și la dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la scadență.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-13.07.2009
Jud. fond: M/
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
