Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4548/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1890/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4548/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.2067 din 05 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(4974/2007), în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect - drepturi bănești, spor de confidențialitate de 15%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care înE.ză instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2067/05.12.2007 a Tribunalului Teleorman - Secția Civilă, Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Teleorman și Curtea de APEL BUCUREȘTI să-i plătească drepturile restante reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu anul 2004 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul executării hotărârii.
Totodată, pârâtul Tribunalul Teleormana fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă sumele datorate în bugetul de stat la prima rectificare.
Au fost respinse celelalte pretenții deduse judecății.
Pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs în cauză.
În motivarea recursului primului dintre aceștia, s-au exprimat, în esență, următoarele critici:
Instanța a admis acțiunea în baza unor texte care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar, neexistând temei legal pentru a se acorda sporul de confidențialitate judecătorilor.
Reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale față de alte categorii ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. 137/2000.
Oricum, acest spor nu poate fi privit ca un drept recunoscut și protejat de lege, neexistând nici un act normativ care să garanteze acordarea lui magistraților.
Hotărârea este criticabilă și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ.
Nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi sporul de confidențialitate magistraților.
Situația magistraților și personalului auxiliar de specialitate nu poate fi considerată comparabilă cu cea a personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, ce beneficiază de sporul de confidențialitate.
Din punct de vedere al cuantumului, în anumite situații sporul are o valoare de 15%, iar în altele depășește această valoare.
Nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora între magistrați și alte categorii de personal bugetar ar exista o stare de discriminare, deoarece așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a arătat următoarele aspecte în motivarea recursului său:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând reclamantului sporul de confidențialitate în condițiile în care dispozițiile legale în vigoare nu prevăd acordarea acestui spor pentru magistrați;
- nici Legea nr. 303/2004 și nici OUG nr. 27/2006 nu prevăd acest spor pentru magistrați;
- instanțele judecătorești un sunt abilitate să creeze legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente;
- instanța a făcut și o greșită aplicare a legii;
- conform art. 20 din Legea nr. 500/2002, ministrul finanțelor și ministrul justiției sunt ordonatori principali de credite;
- potrivit art. 28 din aceeași lege, proiectele legilor bugetare se elaborează de către Guvern, prin MFP, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite;
- calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății;
- drepturile solicitate de reclamantă sunt de natură salarială;
- potrivit art. 282 din Codul Muncii, într-o asemenea acțiune părți în proces sunt doar reclamanta și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman, care au atribuții în salarizarea reclamantei;
- parlamentul adoptă legile bugetare anuale și pe cele de rectificare, iar MFP întocmește proiectele de lege în acest sens.
- rezultă că această instituție nu are printre atribuții obligația plății sau alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ, prin întocmirea proiectelor legilor bugetare.
- trebuie avute în vedere și prevederile art. 1, 2 și 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii;
- MFP nu are calitatea de debitor față de Ministerul Justiției și nu poate fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății, deoarece este de obligația ordonatorului principal de credite, în acest caz ministrul justiției;
- în lipsa unei hotărâri a CNCD nu poate fi vorba despre discriminare în cazul reclamantului;
- modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale față de alte categorii ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. 137/2000;
- sub acest aspect este relevantă și Decizia nr. 108/2006 a Curții Constituționale.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alineatul 1 teza a II-a proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, iar în temeiul art. 312 alineatul 1 teza I și art. 304 pct. 9. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în cauză și a dispozițiilor art. 304/1 proc. civ. (ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar), va admite recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, toate criticile exprimate în motivarea recursului Ministerului Justiției apar ca nefondate și urmează a fi înlăturate ca atare, deoarece prin Decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite s-a statuat că "magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar."
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești din România conform art. 329 alineatul 3. proc. civ.
Date fiind considerentele și dispozitivul acesteia, ținând seama că intimatul-reclamant are calitatea de magistrat (funcționează ca judecător în cadrul Judecătoriei de Vede), este evident că prima instanță a procedat legal și temeinic atunci când a admis pretențiile deduse judecății și a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Teleorman și Curtea de APEL BUCUREȘTI să-i plătească drepturile restante reprezentând sporul de confidențialitate de 15%.
Susținerile recurentului Ministerul Justiției nu pot fi primite, deoarece ar însemna să se contravină celor stabilite printr-o decizie obligatorie pronunțată în interesul legii și să se încalce astfel dispozițiile imperative și de ordine publică ale art. 329. proc. civ.
Cât privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, acesta urmează a fi admis, întrucât în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea acestei instituții "să includă sumele datorate în bugetul de stat la prima rectificare."
Nu se poate reține existența unei asemenea obligații în sarcina MFP deoarece, date fiind prevederile Legii nr. 500/2002, instituția în discuție are doar rolul de a întocmi proiectele legilor bugetare și ale celor de rectificare, proiecte pe care le înaintează Guvernului, care ulterior le trimite spre aprobare în Parlament.
Deci, MFP nu are nici o atribuție sau competență legală privind includerea unor sume în bugetul de stat, Parlamentul fiind instituția care stabilește modul în care este structurat bugetul de stat și ce anume sume de bani pot fi incluse în acesta.
C mult, MFP putea să fie obligat să ia măsurile cuvenite pentru alocarea fondurilor necesare plății sumelor datorate personalului din justiție, urmând să avizeze favorabil propunerile făcute în acest sens de ordonatorii principali de credite din domeniu.
Așa fiind, recursul MFP va fi admis în sensul modificării parțiale a sentinței atacate și respingerii ca nefondate a pretenției privind obligarea acestuia la includerea sumelor datorate în bugetul de stat la prima rectificare.
Pe de altă parte, toate celelalte critici exprimate în cuprinsul recursului aceluiași pârât vor fi respinse ca nefondate, pentru aceleași argumente care au justificat respingerea recursului Ministerului Justiției, argumente decurgând în principal din conținutul considerentelor și dispozitivului Deciziei nr. 46/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2067/05.12.2007 a Tribunalului Teleorman - Secția Civilă, Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice contra aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată pretenția privind obligarea MFP să includă în bugetul de stat, la prima rectificare, a sumelor datorare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./10.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
