Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 455/
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,- jud. G, împotriva sentinței civile nr.1601/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatele - reclamante și prin reprezentant Sindicatul Liber din Învățământ T, cu sediul în T,- A, jud. G și intimata - pârâtă ȘCOALA NR. 5 " DOAMNA", cu sediul în T,- B, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurentul - pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă; intimații - reclamanți au depus întâmpinare și au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că în cuprinsul motivelor de recurs, recurentul - pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și Potrivit disp. art. 61 al.1 Cod procedură civilă cererea de chemare în garanție poate fi depusă de pârât o dată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare și ca urmare, nu se poate formula în recurs cerere de chemare în garanție dacă aceasta nu a fost formulată la fond, motiv pentru care nu va fi citat Ministerului Educației, Cercetării și T și respinge cererea ca fiind tardiv formulată.
Curtea nu consideră necesară comunicarea întâmpinării, nefiind invocate elemente noi, constată cauza în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului declarat de Consiliul Local
CURTEA
Asupra recursului de față înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1601/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galația fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și, reprezentați de Sindicatul Liber din Învățământ T, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA NR. 5 " DOAMNA", și CONSILIUL LOCAL
Au fost obligați pârâții să acorde reclamanților începând cu data de 01.01.2007 sporul de 10 % aplicat la salariul de bază, prevăzut de art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Niveț Național pe anii 2007-2010, sume actualizate la rata inflației, cu începere de la data nașterii dreptului (01.01.2007) și până la data plății efective.
S-au respins pretențiile reclamanților pentru acordarea sporului pe perioada anterioară datei de 01.01.2007.
S-a respins ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
PĂRȚILE ȘI OBIECTUL:
Prin cererea cu nr-, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții și, reprezentați de Sindicatul Liber din Învățământ T, au solicitat obligarea pârâților ȘCOALA NR. 5 " DOAMNA" și CONSILIUL LOCAL T la acordarea corectă a sporurilor cuvenite personalului nedidactic, retroactiv pe ultimii trei ani, respectiv a sporului pentru desfășurarea activității în condiții de muncă penibile, sume actualizate la rata inflației cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
MOTIVELE DE FAPT ALE ACȚIUNII:
Au susținut că prin art.48 alin.2 din Legea 128/1997 și art. 41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 li s-a recunoscut un spor pentru condiții penibile de muncă de 10% aplicat la salariul de bază,spor pe care angajatorul nu l-a plătit.
PROBELE ÎN CERERII DE ÎN JUDECATĂ: - acte.
POZIȚIA INTIMATULUI ANGAJATOR:
A solicitat respingerea cererii cu motivarea că acest spor a fost acordat prin, într-un procent de până 10%, dar la nivel de unitate acest drept salarial nu a fost negociat și respectiv acordat. Consideră că reclamanților le este aplicabilă Legea 128/1997 care nu prevede acordarea unui asemenea spor.
PROBELE ÎN APĂRARE DE ANGAJATOR - acte.
OPINIA TRIBUNALULUI CU PRIVIRE LA CEREREA FORMULATĂ- acțiunea este fondată în parte, pentru următoarele motive:
Prin publicat în Monitorul Oficial nr.11/2004, pentru prestarea activității în condiții de lucru penibile sau nocive salariații primesc sporuri la salariile de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii, reducerea vârstei de pensionare. Nu există însă dispoziții normative care să determine nivelul sporului pentru prestarea activității în condiții de muncă penibile. Ca urmare în absența unor reglementări exprese sunt aplicabile dispozițiile art. 155 și 157., iar nivelul concret al sporului pretins prin prezenta cerere nu poate fi decât rezultatul unor negocieri între angajatori și salariați,instanța nefiind îndreptățită să se substituie acestor demersuri și să concretizeze cuantumul sau forma sporului prevăzut pentru prestarea activității în condiții penibile. Din acest punct de vedere, față de lipsa unor reglementări clare,exprese și neechivoce se constată că reclamanții nu pot pretinde sporul pentru condiții penibile de lucru pentru perioada anterioară anului 2007.
După 01.01.2007, devin incidente prevederile art. 24 alin.1 și respectiv 41 alin.3 lit. a din, în baza cărora acest spor a dobândit caracter concret, 10 % din salariul de bază.
Această dispoziție este obligatorie și are efect direct asupra drepturilor salariale ale reclamanților deoarece art. 11 și 30 din Legea 130/1996 și art. 236-243. prevăd că constituie legea părților, executarea contractului este obligatorie pentru părți,prevederile acestora se aplică tuturor salariaților, iar contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele de muncă.
Ca urmare constituie izvor de drept în ceea ce privește acest spor și chiar dacă acesta nu a fost prevăzut în contractul individual de muncă se cuvine reclamanților în temeiul efectului direct pe care îl are contractul mai sus amintit și al teoriei potrivit cu care drepturile recunoscute și acordate trebuie să aibă caracter concret și efectiv.
În concret, cu fișa postului depusă la dosar s-a dovedit că reclamanții (îngrijitori) prestează muncă în condiții penibile și ca urmare li se cuvine sporul de 10% aplicat la salariul de bază, cu începere din data 01.01.2007, dată la care produce efecte.
Potrivit principiului reparației integrale, acordarea acestui drept salarial urmează a fi actualizată la rata inflației cu începere de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Reclamanții sunt angajați ai unităților școlare care sunt finanțate de Consiliile Locale. Ca urmare față de modul de derulare al raporturilor de muncă, din punct de vedere financiar ambii pârâți au obligația să facă plățile și respectiv să aloce fondurile necesare sporului acordat prin prezenta hotărâre.
Reclamanții prin reprezentant Sindicatul Liber din Învățământ aveau posibilitatea să inițieze negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, cu efecte asupra drepturilor salariale acordate prin contractele individuale de muncă.
Ca urmare, față de conduita adoptată și de dispozițiile art. 274-276.proc.civ. a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Consiliul Local T, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, a considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituția recurentă nu are calitatea de angajator a reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâtă iar statele de plată au fost întocmite de către unitățile de învățământ care au personalitate juridică.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice local, în speță, Consiliul Local T pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al jud. G, conform disp. art. 141 și 142 din Legea nr. 84/1995, și HG nr. 741/2003.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii cu consecința obligării doar a pârâtului Ministerului Educației, Cercetării și T la plata fondurilor solicitate, invocând în drept, disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr. civilă.
A chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și T prin Inspectoratul Școlar al jud. G însă, prin Încheierea pronunțată la data de 23.03.2009, a fost respinsă cererea ca fiind tardiv formulată întrucât avea posibilitatea să formuleze o astfel de cerere odată cu întâmpinare și nu prin cererea de recurs, potrivit disp. art. 61.pr civilă.
Intimații reclamanți, prin reprezentant, au formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, față de disp. art. 16 din HG nr. 219/2004.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurenta Consiliul Local T cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acestea este nefondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtei recurent Consiliul Local T, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive.
Potrivit OUG nr.23/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul local și Primar.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local este fundamentată pe dispozițiile art. 167 alin.1 din Legea nr. 84/95 care prevede că "unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unității administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii", cât și pe dispozițiile legilor privind aprobarea bugetelor de stat pe anii în curs.
Potrivit art. 167 alin. 2 și 3 din Legea învățământului "finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat" se asigură prin bugetele locale ale unității teritorial administrative din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Textul de lege descrie două modalități de finanțare: - finanțarea de bază ce se face din sume de la bugetul de stat prin bugetele locale și finanțarea complementară ce vizează cheltuieli de capital, sociale și ale procesului de învățământ și care se realizează doar din bugetele locale.
Potrivit Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, în cadrul prerogativelor conferite de art. 36 lit. d și r, Consiliul Local are obligația de a face toate demersurile pentru a asigura repartizarea sumelor pe comune, orașe, municipii, în vederea salarizării personalului didactic.
În același context, unitatea teritorial administrativă, comuna, orașul, urmează să se preocupe să-i fie puse la dispoziție sumele respective, chiar dacă nu le calculează și nu le plătește efectiv, această atribuție revenindu-i unității de învățământ preuniversitar.
În condițiile art. 167 alin.3 din Legea nr. 84/1995 sumele defalcate din venituri ale bugetelor de stat ce asigură finanțarea pe bază sunt ordonate și clasificate de Consiliile Județene care apoi le repartizează la consiliile locale.
Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că recurenta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamanților.
Hotărârea primei instanțe este argumentată cu privire la calitatea procesuală a pârâtului iar hotărârea este legală și temeinică.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,- jud. G, împotriva sentinței civile nr.1601/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /08.05.2009
:DC/2 ex/19.05.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
