Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.46/
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul în str.G-, nr.11 bis împotriva sentinței civile nr.632/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.968/- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, G, -, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimații-reclamanți, G, - avocat cu delegație la dosar,lipsă fiind recurenta pârâtă " "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul intimaților reclamanți depune la dosar împuternicire avocațială. Solicită proba cu înscrisuri,depunând în acest sens la dosar extras din contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2006 și 2007.
Întrebat fiind,reprezentantul intimaților reclamanți precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimaților - reclamanți.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă. Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.632/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, a, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA B( fostă SC SA).
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C, respectiv suma de câte 9050 lei pentru anii 2005, 2006 și 2007, actualizată cu rata inflației până la data plății și câte 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr.968/113/21.04.2008, reclamanții, a, și, au solicitat ca pârâta Societatea comercială SA, să fie obligată să plătească reclamanților drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C, respectiv suma de 9050 lei pentru anii 2005, 2006 și 2007, actualizată cu rata inflației până la data plății.
De asemenea, s-au solicitat cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că, în calitate de salariați al societății pârâte la punctul de lucru B, au fost prejudiciați prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Pârâta Societatea comercială (fost ) SA B, prin întâmpinare, a apreciat că pretențiile sunt vădit neîntemeiate, întrucât sumele au fost incluse în salariile de bază conform înțelegerii părților, iar salariații profită de redactarea neatentă a textului art.168 din Contractul colectiv de muncă.
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv copia carnetelor de muncă, contractele colective de muncă și actele ulterioare. Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a reținut următoarele:
1.Cu privire la drepturile bănești:
În fapt:
Prin cererea de chemare în judecată s - a solicitat ca angajatorul să fie obligat la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Angajatorul a solicitat respingerea acțiunii, invocând redactarea neatentă a textului și plata drepturilor.
În drept:
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nicio rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Prin urmare, angajatorul nu poate justifica neplata drepturilor cu "redactarea neatentă" a textului.
Potrivit art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Conform art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 al.3 din Codul muncii.
În cazul de față nu s-a depus la dosar nici un înscris pentru a dovedi plata drepturilor.
Având în vedere considerentele de mai sus, susținerile angajatorului nu pot fi primite.
Prin urmare, tribunalul a admis cererea, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada lucrată de fiecare salariat.
Reclamanții au precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâta nu a contestat calculul.
Ținând seama de faptul că reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, este fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii.
În baza art.274 din Codul d e procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
Asistenții judiciari, prin vot consultativ, au fost de acord cu hotărârea instanței.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta SA B ( fostă SA) criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următorul motiv:
Tribunalul nu a judecat pricina, greșita înțelegere a ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor din dosarele inițiale ale, s-a mutat apoi prin simpla copiere la cauzele SC SA.
Că nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din elementul situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa.
În subsidiar a solicitat modificarea sentinței întrucât prin folosirea de date eronate s-a ajuns la stabilirea sumelor, cu specificarea faptului că acestea sunt brute susceptibile de deducerea impozitului pe venit, CAS și CASS.
Prin concluziile scrise depuse, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat, drepturile fiind solicitate și cuvenite potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă și actelor adiționale la acestea.
În legătură cu calculul pretențiilor, s-au avut în vedere nivelul salariilor medii brute comunicat prin adresele recurentei, fapt necontestat prin întâmpinare și motivele de recurs.
Au depus la dosarul cauzei înscrisuri privind modalitatea de prevedere a drepturilor solicitate și contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe perioada 2004-2007.
Examinând recursul declarat de recurentă, atât pe baza motivelor arătate de aceasta, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 168 alin. 1 din CCM încheiat între SC. B și salariați, reprezentați de, înregistrat la mun. B sub nr. 9002/31.10.2003, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Problema ce se pune în discuție este acordarea primelor de Paști și C în perioada 2004-2007.
Astfel, prin art. din actele adiționale nr. 1, 2, 3 și 4 la CCM nr. 9002/31.10.2003, s-a prelungit valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă înregistrat la B cu nr. 3193/2004 pentru anii 2004 - 2007.
Este adevărat că nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate în perioada menționată însă, în recurs, la solicitarea apărătorului intimatului reclamant, s-au depus la dosar contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2007 în formă reeditată, înscrisuri ce nu se aflau la dosarul de fond, fiind aplicabile disp. art. 305.pr. civilă.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003, ci se deduce că vor fi acordate în mod separat, nefiind parte componentă a salariului de bază, așa cum susține recurenta.
De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
În consecință, în cazul recurentei A, modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut și expresia "înanul 2003" și nu "dinanul 2003".
Față de cele arătate, susținerile recurentei sunt nefondate, față de înscrisurile noi depuse în recurs, acțiunea fiind în mod corect admisă de către prima instanță.
Nici critica exprimată în sensul cuantumului eronat al sumelor stabilite de prima instanță nu poate fi primit, în lipsa unor dovezi din care să rezulte că un asemenea calcul este greșit.
La fondul cauzei apărările formulate nu au pus în discuție o atare împrejurare iar din precizările intimaților-reclamanți rezultă că s-au avut în vedere salariile medii brute comunicate prin adresele recurente-pârâte( filele 104-108 dosar fond).
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie un motiv de reformare a hotărârii și nu conduce la concluzia că ar fi sumă netă ci, dimpotrivă brută, aceasta reprezentând o problemă de executare.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ce nefondat recursul declarat de recurenta
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp.art.274 pr.civilă, va fi obligată recurenta B la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul în str.G-, nr.11 bis împotriva sentinței civile nr.632/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.968/-.
Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată către intimați în sumă de 200 RON pentru fiecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR
- -
Grefier,
- -
jud./28.01.2009
Tehnored./2 ex./30.01.2009
Fond:-
Asistenți jud.-
CU OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului și respingerea acțiunii ca nefondate.
MOTIVARE OPINIE SEPARATĂ
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a SA, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Judecător,
- -
opinia separată
Jud.-/10.02.2009
Tehnored./2 ex./11.02.2009
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
