Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 463
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantele-recurente, și împotriva sentinței civile nr. 42/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat Centrul de A, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă dr. director Centrul de și consilier juridic, în reprezentarea pârâtului-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului-intimat depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 4/10.03.2009, în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat, copia Hotărârii nr. 1718/30.12.2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, copia Buletinului de stat pe anul 2008 conform G nr. 112/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008 emisă de Institutul Național de - Centrul de A, copia de stat pe anul 2005, 2006, 2007 și concluzii scrise.
Instanța nu constată necesară comunicarea acestor înscrisuri, deoarece ele reprezintă acte normative și înscrisuri depuse la dosarul de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtului-intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 42/13.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului Centrul de A, având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea tichetelor de masă sau a contravalorii lor, reactualizate cu rata inflației până la data plății, începând cu data de 1.10.2005 și până la zi, precum și în continuare, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții nu se pot prevala de prevederile art. 23 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2004, deoarece aceste prevederi stabilesc, expres și limitativ, că doar personalul încadrat în unitățile sanitare finanțate din venituri proprii, realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă, iar angajatorul reclamanților nu este finanțat prin acest sistem.
Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 1 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă pot fi acordate angajaților reclamanți doar în măsura în care în buget ar fi fost prevăzute fonduri pentru aceste cheltuieli. Din filele de buget anuale, transmise de Institutul Național de, rezultă că nu au fost prevăzute astfel de fonduri.
Aserțiunile reclamanților referitoare la pretinsul tratament discriminatoriu nu au fost primite, doar instituția abilitată să investigheze, să constate și să sancționeze faptele de discriminare nu s-a pronunțat sub acest aspect.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile art. 70-72 din Legea nr. 168/1999 raportate la cele ale art. 289-290 din Codul muncii, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Reclamanții au formulat recurs, în termenul legal, împotriva sentinței civile nr. 42/13.01.2009 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arad, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, deoarece drepturile în litigiu fac obiectul negocierilor, potrivit art. 157 pct. 1 din Codul muncii, dintre angajator și angajat, ce trebuie sau trebuiau să se desfășoare, începând cu data intrării în vigoare a G nr. 115/2004, iar instanța nu a cercetat acest aspect ce vizează fondul cauzei.
Prima instanță a respins acțiunea pe temeiul unor excepții inventate de pârâtă.
Pe de altă parte, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2004 și Ordonanța Guvernului nr. 17/2008 nu exceptează personalul contractual medico-sanitar și de altă specialitate din centrele de transfuzie de la beneficiile pe care le prevăd.
Activitatea pârâtei este destinată realizării sau se desfășoară în scopul realizării serviciilor medicale finanțate prin bugetul asigurărilor sociale de sănătate, dar instanța nu a cercetat acest aspect și nemotivat a înlăturat-o pe pârâtă din categoria unităților medicale din sistemul public de stat, deși este menționată în aceste acte normative în această categorie, înlăturându-i astfel implicit și nemotivat și pe reclamanții-angajați ai pârâtei de la beneficiul tichetelor de masă pe care legea îl prevede fără echivoc.
Instanța înlocuiește nemotivat pe pârâtă în obligațiile sale față de angajați cu forul său ierarhic superior - Institutul Național de, cu care reclamanții nu au nicio relație de muncă.
Nu are nicio relevanță pentru soluționarea corectă a cauzei, faptul că forul ierarhic superior nu a cuprins în bugetul său de venitul și cheltuieli sume aferente "tichetelor de masă", deoarece această obligație revenea pârâtei, iar faptul că nu și-a luat măsurile de precauție nu o exonerează de obligația ce-i revine potrivit art. 157 Codul muncii și art. 40 pct. 2 lit. c din Codul muncii.
Recurenții susțin că nu cunosc probele ce reprezintă înscrisuri referitoare la filele de buget, pentru că acestea lor nu le-au fost comunicate.
Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor legale ce reglementează drepturile pe care angajatorul este obligat să le respecte și să le acorde în integritatea lor.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Intimata a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, arătând că susținerile recurenților că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei și că "a inventat excepții" sunt nefondate.
Prima instanță a apreciat corect probele administrate și a reținut că reclamanții nu se pot prevala, în demersul lor judiciar, de dispozițiile art. 23 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2004, deoarece angajatorul reclamanților nu este finanțat prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, ci de la bugetul de stat și din venituri proprii, realizate din efectuarea de analize medicale, sens în care sunt prevederile art. 5 lit. b din Hotărârea nr. 294/2.05.1995 referitor la reorganizarea Institutului de B și stabilirea unor măsuri în aplicarea Legii nr. 4/1995 privind donarea de sânge, utilizarea terapeutică a sângelui uman și organizarea transfuzională în România coroborate inclusiv cu dispozițiile art. I pct. 9 din Hotărârea nr. 1718/2008.
Față de cuprinsul art. 1 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă pot fi acordate angajaților reclamanți numai în măsura în care în bugetul aferent ar fi fost prevăzute fonduri pentru atare cheltuieli.
Cu rea intenție susțin recurenții că nu au cunoștință de filele de buget depuse în instanță, deoarece le-au fost comunicate, ca de altfel toate înscrisurile depuse la dosar.
Din filele de buget anuale transmise de Institutul de, care este forul tutelar al intimatei, existente la dosar, rezultă că pentru aceste tichete de masă nu au fost prevăzute fonduri în bugetul de stat.
O altă critică adusă instanței ar fi că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor legale, susținere de asemenea netemeinică atâta timp cât instanța și-a motivat decizia indicând temeiurile juridice, atâta timp cât recurenții au selectat doar pasaje din diverse texte de lege care le erau favorabile, fără să aibă în vedere că, pe lângă Codul muncii, mai există legi speciale care trebuie avute în vedere pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
În drept, se invocă Legea nr. 142/1998, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2004, Hotărârea nr. 294/1995, Codul d e procedură civilă.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: Hotărârea Ministerului Sănătății nr. 1718/30.12.2008, G nr. 294/1995 și extrase din bugetele de stat pe anii 2005-2008 referitoare Institutului Național de - Centrul de
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9, art. 212 alin. 5 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au calitatea de angajați ai Centrului de A, care, potrivit art. 5 și art. 6 alin. 2 din G nr. 294/1995, se află în subordinea Institutul Național de, fiind finanțat prin Institutului Național de, subordonat Ministerului Sănătății, din bugetul aprobat acestuia.
Prin urmare, Centrul de A este finanțat de la bugetul de stat, sens în care sunt și extrasele din bugetele de stat pe anii 2005-2008, depuse la dosar, precum și dispozițiile anexei 2 la Hotărârea Ministerului Sănătății nr. 1718/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății.
Fiind finanțat de la bugetul de stat, pârâtul nu poate aplica dispozițiile art. 23 din G nr. 115/2004, aprobată prin Legea nr. 125/2005, deoarece ele sunt incidente doar în privința personalului încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din veniturile realizate prin sistemul de asigurări sociale de stat.
Instanța de fond nu a înlocuit nemotivat pârâtul Centrul de A cu forul său ierarhic superior Institutul Național de, ci s-a referit la filele de buget anuale transmise de Institutul Național de, care trebuie să aprobe bugetul instituției pârâte. Pârâtul nu putea să prevadă fonduri pentru acordarea tichetelor de masă, fără acordul Institutului Național de, față de care este subordonat, și contrar dispozițiilor legilor bugetului de stat, care interziceau astfel de prevederi bugetare, astfel încât nu a încălcat dispozițiile art. 40 pct. 2 lit. c, art. 157 și art. 166 din Codul muncii.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă și suportată integral pe costuri de angajator. Conform art. 1 alin. 2 din aceeași lege, tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă caracterul opțional al acordării alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, acordare supusă, totodată, îndepliniri condiției înscrierii în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar.
Prin art. 5 din Normele de aprobare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă se stabilește că, pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar: tichete de masă.
De altfel, în perioada de referință, prin art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005, s-a prevăzut, în mod succesiv, că instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat nu pot să prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Din extrasele referitoare la bugetele de stat pe anii 2005-2008, depuse la dosar, rezultă că în bugetul instituției pârâte nu au fost prevăzute sume pentru acordarea de tichete de masă salariaților Centrului de A, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Prin urmare, acțiunea reclamanților nu este întemeiată prin raportare la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998, iar hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale invocate de reclamanți, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Susținerile recurenților referitoare la soluționarea cauzei fără cercetarea fondului ei sunt neîntemeiate, deoarece prima instanță a analizat fondul pricinii și a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar nu pe temeiul vreunei "excepții inventate".
Hotărârea recurată a fost amplu motivată, prin raportare la toate motivele de fapt și de drept invocate de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată, iar considerentele instanței de fond nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel încât nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Din practicaua hotărârii recurate rezultă că înscrisurile referitoare la filele de buget au fost comunicate reprezentantei reclamanților, d-na avocat, care nu a solicitat amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de conținutul acestora.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea recurată este temeinică și legală, nefiind incidente motivele de recurs invocate de recurenți, respectiv cele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamanților ca neîntemeiat.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă și chitanța privind plata onorariului de avocat în recurs, Curtea va obliga recurenții, în solidar, la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantele-recurente, împotriva sentinței civile nr. 42/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat Centrul de
Obligă recurentele, în solidar, la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /2.04. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./3.04. 2009
Prim inst.:
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
