Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4652/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2464/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4652/
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.3105 din data de 17.12.2008, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup prin apărător d-nul avocat Al. cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 40 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimatul-reclamant . Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 09.06.2009 de către recurenta-pârâtă SC SA de către recurenta-pârâtă SC SA, în temeiul dispozițiilor art. 306 Cod proc. civ. o completare la motivele de recurs formulate în cauză prin invocarea unei excepții de ordine publică, respectiv excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.(2) ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.(4) și (5), art.73 alin.(3) lit."p" și art.79 alin.(1) din Constituția României, revizuită.
Curtea, din oficiu, pune în discuția recurentei-pârâte prin avocat o chestiune prealabilă și anume, nulitatea sentinței civile recurate pentru nesemnarea minutei, respectiv a încheierii de dezbateri, de către judecătorul de pe locul 2.
Recurenta-pârâtă SC SA prin avocat având cuvântul, arată că lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității hotărârii judecătorești recurate.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3105/17.12.2008 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA B; a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentările aferente sărbătorilor de Paști și C în cuantum de: 799 lei ( C 2004), 927 lei (C 2005), 850 lei ( Paști 2005) și 1047 lei pentru a de Paști 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că art. 168 din Contractul colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003- 2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol "cu minimum de 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art. 168 alin. 1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 se arată că " părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2 la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art. 969 civil, putere de lege între părțile contractuale.
Ca atare, acestea trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Referitor la celelalte apărări pârâtei, constatat că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce se analizează în raport cu data nașterii dreptului, cât și excepția prescripției dreptului la acțiune care se analizează în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat.
Însă este de observat că prin invocarea prevederilor art. 283 lit. e) din Codul muncii în susținerea excepției prescripției a dreptului material la acțiune, pârâta implicit a recunoscut că acesta este născut și actual, așa încât nu se poate susține că acțiunea este prematur formulată.
De altfel, prematuritatea formulării acțiunii este întemeiată pe absența negocierilor dintre patronat și sindicat, împrejurare ce nu poate fi imputată reclamantului ca atare, pe acest considerent nu se poate nega dreptul acestuia de a fi beneficiarul suplimentărilor salariale prevăzute în contractele colective de muncă.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști și C, se constată că acesta se raportează, conform art. 168 alin., la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamanți la calculul sumelor solicitate.
Ca atare, cum pârâta prin probele administrate n-a făcut dovada susținerilor din întâmpinare, în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariile de bază și după anul 2003, deși sarcina probei îi revine conform,art. 287 Codul muncii și cum în absența statelor de plată nu se poate aprecia dacă creșterea salarială din perioada 2004-2006 a fost determinată de majorarea salariilor de ă reașezate sau din considerentul că suplimentările salariale au fost acordate,instanța a constatat că acțiunea este întemeiată însă numai în parte, întrucât cuantumul suplimentărilor salariale se raportează, după cum s-a arătat, la salariul de bază mediu pe unitate.
În consecință, s-a admis, în parte, acțiunea, iar pârâta a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști și C în cuantum de 799 lei pentru a de C 2004, 850 lei pentru Paști 2005, 927 lei pentru C 2005, 1047 lei, Paști 2006, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
La stabilirea cuantumului drepturilor bănești cuvenite fiecăruia dintre reclamanți fost avută în vedere adresa prin care pârâta a comunicat instanței cuantumul suplimentărilor salariale pentru fiecare de Paști și C din perioada 2004-2007, precum și faptul că aceste cuantumuri nu au fost contestate de reclamant.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a reiterat considerațiile privitoare la includerea drepturilor salariale suplimentare de C și Paști în salariul de bază începând cu 2003, conform interpretării oferite de comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, cu consecința opozabilității față de salariați a prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și a sus-menționatei interpretări.
Urmare a acestei circumstanțieri a litigiului, a susținut că aspectele reținute de instanța de fond sunt eronate.
Astfel, promovarea prezentei acțiuni este prematură, dreptul de aof ormula nefiind născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să se fi stabilit, potrivit art. 168 alin. 1 teza finală, drepturile salariale suplimentare neacordându-se automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile înaintea fiecăruia dintre cele două evenimente.
Pe de altă parte, a susținut că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, având în vedere că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea prezentei acțiuni nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul, ci exclusiv drepturi acordate salariaților prin contractului colectiv de muncă, în scopul de a le oferi protecție socială, or, art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii prevede expres termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin Contractul colectiv de muncă, ca fiind de 6 luni.
Pe fondul cauzei a reiterat că pretențiile sunt total nejustificate, întrucât societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă, orice susținere contrară fiind lipsită de fundament în condițiile în care, începând cu anul 2003, părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, reglementând menținerea acestei măsuri și după anul 2003, astfel, atât reprezentanții salariaților, cât și instanțele învestite cu soluționarea unor astfel de litigii au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea acestora salariaților și oricum, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită, atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate.
Astfel, analizând comparativ versiunile în timp ale art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, rezultă că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază, în măsura în care acest text ar fi avut o aplicabilitate temporară, nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa pentru anii ulteriori lui 2003.
De asemenea, prin art. 9 și 10 din Contractul colectiv de muncă, părțile au stabilit o procedură ce trebuie parcursă prealabil declanșării unui litigiu în fața instanței, prin constituirea unei comisii paritare, compuse atât din reprezentanții salariaților, cât și ai societății, a cărei decizie adoptată în speță are caracter obligatoriu pentru părți, conform Anexei 2 la Contractul colectiv de muncă, precum și valoarea unei interpretări autentice provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză.
În fine, sumele pretinse au fost greșit calculate, având în vedere că
s-a pornit de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă stipulează că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de ale cărui valori, pentru perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de reclamant.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din 23.06.2009 s-a invocat din oficiu excepția nulității sentinței, pentru nesemnarea, atât a minutei, cât și a încheierii de dezbaterii din 08.12.2008, respectiv a celei de amânare a pronunțării din 12.12.2008 de unul din judecătorii care au alcătuit completul.
Or, aceasta reprezintă un caz de nulitate necondiționată a hotărârii, ce cade sub incidența art. 105 alin. 1 pr. civ. întrucât nu se poate realiza controlul judiciar în ceea ce privește alcătuirea instanței, rezultatul deliberării, astfel că în baza art. 312 alin. 1-3 și 5 pr. civ. rap. la art. 304 pct. 1 și 5 din același act normativ, va admite recursul subsecvent admiterii excepției nulității sentinței, pe care o va casa și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității sentinței.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.3105 din data de17.12.2008, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.06.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2/ ex.01.09.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
