Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4663/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3079/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4663/
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.1881 din data de 21.11.2008, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți Tribunalul Teleorman și Curtea de APEL BUCUREȘTI și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării citat în calitate de expert - având ca obiect "drepturi bănești - spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, intimatul-reclamant, intimații-pârâți Tribunalul Teleorman și Curtea de APEL BUCUREȘTI și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării citat în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice îau solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză recurenții-pârâți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1881 din 21.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată de acesta și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantei față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman să plătească reclamantei sporul de 50 % din salariul de bază lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, sume ce vor fi actualizate începând cu momentul în care trebuiau plătite drepturile, până la momentul achitării lor efective, pentru perioada 01.09.2004 - la zi.
A respins, ca nefondată, cererea de acordare a sporului de 50 % formulată de reclamantă pentru viitor.
În considerente a reținut că reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei de Vede, în calitate de judecător.
Prin cererea de față, reclamantul solicită acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația de încadrare lunară, pe perioada 01.09.2004 la zi.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, motivat prin aceea că citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca pârât, nu poate fi făcută, având în vedere că această instituție a fost creată pentru a constata faptele de discriminare săvârșite pe teritoriul României. Ca atare, acest organism funcționează în calitate de expert și nu poate fi citat în calitate de pârât.
Instanța a constatat că drepturile salariale pretinse de reclamantă au fost acordate în temeiul unei legi organice, astfel cum este Legea nr.50/1996 (conform dispozițiilor art. 72 pct.3, lit. h) și l) din Constituția României la acea dată), iar OG nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art. 114 alin. 1 din Constituția menționată, deoarece a reglementat domenii care nu pot face decât obiectul legilor organice.
Fiind dată cu depășirea domeniului de reglementare și afectarea domeniului rezervat legii organice, contravenind, art. 72 lit. h) și l) și art. 114 din Constituția în vigoare la acea dată, OG nr. 83/2000 este neconstituțională.
Faptul că OG nr. 83/2000 a fost ulterior adoptată prin Legea nr. 334/2001, votată conform art. 74 alin. 2 din Constituția în vigoare la acea dată, deci ca lege ordinară, nu schimbă lucrurile, întrucât caracterul neconstituțional s-a menținut, prin lege ordinară neputând fi modificată o lege organică ( Legea nr. 50/1996) și nici o ordonanță de urgență.
Pe de altă parte, controlul de constituționalitate nu mai poate fi exercitat, sub aspectul abrogării neconstituționale a art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin OG nr. 83/2000, întrucât aceasta din urmă a fost abrogată prin art. 50 din OUG nr. 177/2002.
Potrivit Deciziei nr. 398/2005 a Curții Constituționale - "în cazul de neconformitate cu dispozițiile constituției,a legilor și ordonanțelor abrogate, cauzatoare de prejudicii, sunt competente să se pronunțe instanțele".
În consecință, față de dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 a Curții Constituționale, de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a constatat că dispozițiile art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 sunt neconstituționale, aceasta din urmă rămânând în vigoare, iar sporul de 50% trebuia acordat în continuare.
Sub aspectul caracterului discriminatoriu al abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamanți, instanța a reținut că și acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Printr-o serie de acte normative privitoare la salarizarea personalului bugetar din România este reglementată acordarea unor sporuri de risc sau suprasolicitare neuropsihică unor largi categorii socio-profesionale; 16-50% personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranța națională (Legea 138/1999), funcționarilor publici din sistemul penitenciarelor (OG nr. 64/2006), 16-50% pentru polițiști (OG nr. 38/2003), 30% pentru personalul din serviciile de probațiune (Legea nr. 321/2006), pentru personalul didactic (Legea nr.128/1997), pentru personalul din administrația centrală a și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare beneficiind de un spor de 25% din salariul în valută.
Față de aceasta, exceptarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate este evident discriminatorie, astfel cum este definit acest concept de dispozițiile art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000. De altfel, discriminarea ca urmare a abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1996 contravine și altor acte normative cum ar fi art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Pe de altă parte, instanța a reținut că elementele de risc și suprasolicitare neuropsihica inerente profesiei reclamanților, avute în vedere de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 - abrogată nu s-au micșorat, ci s-au acutizat, urmare a unei activități legislative intense, determinate de reforma justiției și aderarea la UE.
Așadar, față de considerentele expuse, instanța a constatat că abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr. 83/2000, este neconstituțională și discriminatorie și că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 care conferă reclamanților dreptul la sporul de risc și suprasolicitare a rămas în vigoare.
Instanța a admis acțiunea în parte și a obligat pârâții - Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman și Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei Finanțelor la plata către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihica de 50 % din indemnizația de încadrare lunară, pentru perioada 01.09.2004 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și respingerea ca nefondată a cererii de acordare a sporului de 50% pentru viitor,creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, căile de atac fiind înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, ulterior reînregistrate sub nr-.
Prin recursul formulat, Statul Român prin Ministerul Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R prin Ministerului Economiei și Finanțelor având în vedere următoarele considerente:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă), și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Întrucât dreptul solicitat este un drept de natură salarială, potrivit art. 282 din Codul muncii, într-o asemenea acțiune părți în proces sunt numai reclamanții și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora.
Conform art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin programul de guvernare pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite
Parlamentul adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
Mai mult, art. 4 prevede: "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
de credite bugetare prevăzute la alin. 1 se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale."
Rezultă deci că Guvernul și ordonatorii principali de credite, și nu Statul, au atribuții în ceea ce privește salarizarea și creșterile salariale acordate personalului bugetar.
Pe fondul cauzei recurentul consideră că în mod greșit instanța a admis acțiunea formulată de intimatul-reclamant, având în vedere următoarele considerente:
În mod greșit instanța a considerat că OG nr. 83/2000 este neconstituțională.
OG nr. 83/2000 a fost emisă de Guvern prin delegare legislativă, cu respectarea art. 114 din Constituția în vigoare la acea dată.
Temeiul juridic, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, cu modificările și completările ulterioare, intrată în vigoare la 01.10.2000, care prevede: "Legea nr. 50/1996 se modifică și se completează după cum urmează: art.42 și art. 47 se abrogă."
Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este sporul de risc și sporul de suprasolicitare neuropsihică nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentul sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
Pentru aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, în consecință, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin recursul formulat, Ministerul Justiției a învederat că pretențiile reclamanților de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică până în prezent, nu are nicio bază legală. În prezent, statutul magistraților este reglementat de Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar salarizarea acestei categorii de personal se realizează în baza OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, acte normative care nu prevăd sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Astfel, recurentul solicită instanței de recurs să observe că prin acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, practic procedând la modificarea și completarea arbitrară a unor acte normative și reînvierea efectelor unor acte normative abrogate
Art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din 01.09.2000 și intrată în vigoare la 01.10.2000.
Astfel, Tribunalul Teleormana reținut incorect că dispozițiile art. 1 pct. 42 din OG nr.83/2000 sunt neconstituționale, deoarece:
Legea nr.50/1996 nu face parte din categoria legilor organice, deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votată în conformitate cu dispozițiile art. 76 din Constituția revizuită, "cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră."
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus în Legea nr.507/1996 de OG nr.56/1997 care a completat OG nr.9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, acte normative cu valoare egală OG nr. 83/2000. A admite în mod ilegal și abuziv, că o ordonanța simplă precum cele menționate, nu ar putea modifica o lege ordinară ar da naștere unei succesiuni de litigii și excepții de neconstituționalitate vădit neîntemeiate.
Conform art. 1 alin. 2 al Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România".
Instanțele de judecată nu sunt competente să soluționeze excepții de neconstituționalitate, ci doar sunt competente "să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau după caz prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale" (art. 126 alin. 6 din Constituției). Prin urmare, instanțele de judecată se pronunță asupra vătămărilor produse de ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate în prealabil neconstituționale de către Curtea Constituțională.
În al doilea rând recurentul solicită instanței să constate că adoptarea OG nr.83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică
OG nr.83/2000, față de reglementările Legii nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare, a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectoriala pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, cât și coeficientul de multiplicare.
Din cele expuse mai sus este evident că finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ci dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică de care beneficia reclamanta la acel moment.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați din sectorul bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr.303/2004 privind statutul procurorilor și judecătorilor, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite printr-un act normativ special, respectiv OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Totodată, recurentul solicită instanței să constate faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
Recurentul se află în fața unei opțiuni a legiuitorului, deoarece doar el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de baza și prin urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați.
Cercetând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată, față de natura raporturilor juridice, derivate din relații de muncă, ceea ce face ca pretențiile cu acest titlu să nu poată fi promovate în contra unei persoane cu care reclamanții nu au raporturi de serviciu, neavând nici calitatea de ordonator de credite față de aceștia.
Prin urmare, numai faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor gestionează bugetul de stat de la care sunt finanțate instituțiile publice, nu îndreptățește reclamanții să formuleze pretenții de natură salarială în contradictoriu cu acesta, ei neputând solicita nici alocarea fondurilor necesare către ordonatorul de credite, pentru că în acest caz nu s-ar afla în apărarea unui interes propriu.
Prin urmare, în aplicarea art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9 pr. civ. Curtea va admite recursul acestei instituții și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii în contra sa pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cât privește recursul Ministerului Justiției, e p. fondul cauzei, se constată că prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin.3 Cod procedură civilă, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
În considerente a reținut că prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să completeze și să modifice, iar nu să abroge Legea nr.50/1996, nici total, nici parțial, după cum nu a fost abilitat nici să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, magistraților-asistenți și celorlalte categorii de personal.
Cu toate acestea, prin art. IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996, fiind depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României și fiind astfel încălcate dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
În același sens, s-a reținut că art.81 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.142/1997, prevedea că magistrații beneficiază și de sporuri pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct.42 nr.83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, lege organică.
Nu se poate opune nici faptul că neconstituționalitatea abrogării dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 prin nr.OG83/2000, norme abrogate în prezent, poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor judecătorești, întrucât Curtea Constituțională are în competență numai legile și ordonanțeleîn vigoare, iar verificarea constituționalității normelor abrogate revine, prin interpretarea "per a contrario" a art.147 alin.1 cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și în art. IX alin.2 din nr.OG83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, care nici în prezent nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidând incontestabil în faptul că dreptul consacrat legislativ de art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza textului de lege.
De altfel, astfel cum rezultă și din motivarea recursului în interesul legii, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane-magistrați și personal auxiliar de specialitate, le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că neacordarea acestui spor ar duce în mod inevitabil la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept, or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii profesionale, condițiile în care nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul art.16 alin.1 din Constituție, nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și Protocolului nr.12 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În consecință, potrivit considerentelor anterioare, Curtea de Apel constată că față de interpretarea obligatorie conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru categoria de personal auxiliar de specialitate, nu mai poate fi pusă în discuție, ea fiind tranșată cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul existenței sporului pretins.
În fine, nici decizia Curții Constituționale nr. 838/27.05.2009, prin care se constată existența unui conflict de natură constituțională, între autoritatea judecătorească pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte" rezultat din aceea că instanțele nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, respectiv de a efectua controlul de constituționalitate, indiferent dacă normele controlate sunt sau nu în vigoare, nu legitimează o soluție diferită.
Astfel, în cuprinsul deciziei Curții Constituționale menționate, se statuează expres că decizia pronunțată în soluționarea conflictului constituțional nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de ÎCCJ în interesul legii. Prin urmare, decizia obligatorie pentru instanțe, pronunțată de instanța supremă își va produce pe mai departe efectele, nefiind antamată de decizia Curții Constituționale care, în virtutea valabilității "ex nunc" nu poate viza decât actele, acțiunile, inacțiunile ori operațiunile ce urmează a se înfăptuii în viitor de autoritățile implicate în conflict.
În consecință, potrivit celor expuse, în aplicarea art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul Ministerului Justiției va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9 pr. civ. se va admite recursul Ministerului Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român și se va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate în contra acestui pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1881 din data de 21.11.2008, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți Tribunalul Teleorman și Curtea de APEL BUCUREȘTI și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, citat în calitate de expert.
Admite recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.1881 din data de 21.11.2008, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți Tribunalul Teleorman și Curtea de APEL BUCUREȘTI și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării citat în calitate de expert.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,23.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./14.09.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
