Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 468/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.468
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Mărioara Coinăcel
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B- prin DGFP V, împotriva sentinței civile nr.237/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, intimații-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL VRANCEA și intimatul-expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 237/20.03.2008 a Tribunalului Vrancea, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vrancea, Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vrancea să plătească reclamanților drepturile reprezentând diferențe spor de fidelitate începând cu octombrie 2004 și până la 11 ianuarie 2008, actualizate cu rata inflației la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor către reclamanți.
S-a respins ca neîntemeiată cererea privind plata pentru viitor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamanții, G solicitând să se calculeze și să li se plătească drepturile bănești reprezentând diferență de spor de fidelitate începând cu octombrie 2004 și pentru viitor, sume actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
Au arătat că sunt personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Panciu, că în baza OUG nr.27/2006 magistrații beneficiază de un spor de fidelitate diferit, respectiv mai mare și de la o altă vechime în muncă decât sporul prevăzut de OG nr.8/2007 pentru personalul auxiliar al instanțelor ceea ce reprezintă o discriminare interzisă de art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de OG nr.137/2000 și art.16 din Constituție.
Tribunalul Vrancea prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii întrucât sporul de fidelitate este reglementat pentru personalul auxiliar printr-o lege specială.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are calitatea de pârât ci de expert în domeniul nediscriminării.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu există raporturi de muncă între el și reclamanți și că acest minister este ordonator principal de credite și nu poate asigura altui ordonator principal fonduri necesare pentru plata unor drepturi.
Ministerul Justiției nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Panciu și în această calitate beneficiază potrivit OG nr.8/2007 de spor de fidelitate în cuantum mai mic și de la o vechime de 5 ani în timp ce pentru magistrați sporul de fidelitate se acordă în baza OUG nr.27/2006 în procent mai mare și de la vechimea de 3 ani.
În aceste condiții există o discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate în sensul art.2 din OG nr.37/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare. Pentru a putea fi reținută discriminarea este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Tratamentul diferențiat este analizat din prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu neapărat în situații similare.
În speță, reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate și magistrații sunt categorii de personal aflate în situații comparabile fapt constatat și prin Decizia XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a constatat că pentru sporul de vechime există o discriminare între magistrați care nu beneficiau de acest spor și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor.
Ori, sporul de vechime are în principiu aceleași caracteristici cu sporul de fidelitate numai că acesta din urmă se acordă pentru vechimea în cadrul instanței. Prin urmare pentru sporul de fidelitate nu se are în vedere îndeplinirea unor atribuții de serviciu sau anumite responsabilități mai mari sau mai reduse ci vechimea în cadrul funcției și al instanței.
De altfel, din adresa nr.59955/2007 a Ministerului Justiției-Direcția elaborare acte normative rezultă că acest minister a propus amendamente la OG nr.8/2007 de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor în sensul că sporul de fidelitate pentru acest personal să fie în aceleași procente cu cel prevăzut de OUG nr.27/2006 pentru magistrați.
Pentru aceste motive tribunalul a apreciat cererea reclamanților întemeiată urmând a fi admisă și în temeiul art.269 codul muncii și art.21 al.1 din OG nr.173/2000 a fi obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea să calculeze și să plătească acestora drepturile reprezentând diferențele spor de fidelitate începând cu octombrie 2004 și până la 11.01.2008 sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Pe cale de consecință pârâții au fost obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata pentru viitor a acestor drepturi întrucât pretențiile reclamanților au caracterul unor despăgubiri iar acestea nu pot fi acordate pentru viitor iar pe de altă parte în prezent nu se cunoaște evoluția legislației în materie.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD întrucât acesta nu are calitate de pârât, nu poate fi obligat la drepturi bănești către reclamanți cu care nu are raporturi juridice de muncă, CNCD având în temeiul OUG nr.137/2000 calitatea de expert în domeniul nediscriminării.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și acesta va fi obligat să aloce fondurile necesare plății că deși acest minister nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Ministerul Justiției, considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat disp. art. 304 pct. 9, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Situația invocată de reclamanți nu este discriminatorie iar pretențiile sunt nefondate.
Din examinarea actelor normative care reglementează salarizarea magistraților, pe de o parte, și a personalului auxiliar, pe de altă parte, apare cu evidență faptul că legiuitorul a instituit drepturi salariale similare pentru aceste două categorii sociale, dar și anumite drepturi specifice. Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de cea a magistraților, precum și sisteme diferite de salarizare fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între aceste două categorii profesionale distincte.
În consecință, în baza disp. art. 304 pct. 9 și 312.pr. civilă, a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva aceleiași sentințe civile a declarat recurs pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă.
A arătat că, între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există nici un raport de muncă.
Intimații reclamanți și intimații pârâți Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Examinând recursurile declarate din prisma motivelor invocate de recurente cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ., Curtea apreciază acestea sunt fondate față de următoarele considerente.
Nu se apreciază că sunt incidente, în cauză, dispozițiile nr.OUG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Art. 2 din nr.OUG 137/2000 definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege ori în domeniul vieții publice.
Magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu sunt două categorii de personal aflată în situații comparabile sau analoage.
Statutul lor este reglementat prin legi diferite, condițiile de numire și recrutare sunt diferite și, de asemenea, atribuțiile, răspunderea, incompatibilitățile și interdicțiile stabilite pentru cele două categorii profesionale, singura similitudine fiind doar faptul că își desfășoară activitatea în aceeași instituție.
Astfel, conform disp. art. 73 din Legea nr. 303/2004, stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora.
De asemenea, potrivit disp. art. 59 din Legea nr. 567/2004, stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea actului de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice.
Conform disp. art. 1 din nr.OUG 137/2000, exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Potrivit Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat se analizează în sensul stabilirii dacă persoanele se află în situații comparabile, nu neapărat similare.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a interpretat art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în sensul că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauza Fredin/, / și altele )
Ori, așa cum s-a arătat mai sus și corect au susținut recurentele, cele două categorii de personal, a magistraților și a personalului auxiliar, nu se află în situații comparabile, așa cum susțin intimații reclamanți iar diferența arătată își găsește astfel o justificare rezonabilă.
Într-adevăr, activitatea desfășurată de personalul auxiliar constituie un sprijin pentru magistrați, însă, potrivit art. 1 din Legea nr. 303/2004, magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărăii intereselor generale ale societății, a ordinii de drept precum și a libertăților și drepturilor cetățenilor.
Astfel, făcând o paralelă între rolurile celor două activități în scopul înfăptuirii justiției, se observă diferențele chiar prin definiția dată de legiuitor celor două activități.
Așa cum a statuat și Curtea Constituțională, stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie nici discriminări nici privilegii.
De altfel, reclamanții beneficiază de spor de fidelitate fiind diferit doar procentul față de sporul de fidelitate acordat magistraților și vechimea pentru care se acordă, ceea ce nu înseamnă nicidecum discriminare, dreptul în sine fiind recunoscut.
Prin adresa nr. 59955/2007 a Ministerului Justiției s-au făcut doar propuneri de modificare a legii însă se precizează, în ultimul alineat, că se va putea beneficia de sporul de fidelitate în cuantumul propus numai dacă Legea de aprobare a nr.OG 8/2007 va fi adoptată cu amendamentele propuse de Ministerul Justiției.
Practica judiciară depusă de reclamanți la dosarul de fond privește acordarea sporului de confidențialitate ce nu are nici legătură cu prezenta cauză.
Decizia nr. XXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de către prima instanță nu are nici o legătură cu cauza de față, întrucât privește acordarea sporului de vechime care nu are aceleași caracteristici cu sporul de fidelitate iar discriminarea reținută de către instanța superioară privea faptul că magistrații nu beneficiau deloc de acest spor.
Deci, între cele două spețe există o diferență clară, întrucât în cauza de față, reclamanții beneficiază de acordarea sporului de fidelitate.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că recursurile sunt întemeiate și acțiunea trebuia respinsă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 și 2 din OUG nr. 137/2000, ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituția României.
În consecință, în baza disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă, art.312 alin. 1, 2 3,.pr. civilă, se vor admite recursurile și se va modifica în parte sentința civilă recurată.
În rejudecare, se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Se va menține doar dispoziția din dispozitivul sentinței recurate cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, soluția fiind corectă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B- prin DGFP V, împotriva sentinței civile nr.237/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.237/20.03.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții,
HGMenține dispoziția din dispozitivul sentinței civile recurate privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2008.
Pt.jud. Pt.jud. JUDECATOR
aflat în CO conf.disp. aflat în CO conf.disp.
art.261 pct.2 pr.civ. art.261 pct.2 pr.civ.
PREȘEDINTE PREȘEDINTE
GREFIER
Red.
Dact.
2 ex/7.07.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Mărioara Coinăcel, Ion Ioneci
