Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4701/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1546/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4701/
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, ia, G șiîmpotriva sentinței civile nr.419 din data de 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (480/C/2008), în contradictoriu cu intimațiiDirecția Națională Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării,având ca obiect:"drepturi bănești - spor de confidențialitate de 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții, ia, G și,prin avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 19.12.2007 depusă în dosarul Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35868/3/LM/2007 - fila 91, lipsind intimațiiDirecția Națională Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 22.06.2009 și respectiv la 23.06.2009, concluzii scrise din partea intimatului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar la data de 23.06.2009 s-a depus la dosar cerere din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice C prin care solicită amânarea pricinii în vederea comunicării motivelor de recurs deduse judecății, nefiind depuse la dosar relațiile solicitate de instanță din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea duplicatului concluziilor scrise formulate de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, către reprezentantul legal al recurenților.
Recurenții, ia, G și, prin avocat G, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțeleg să depună la dosar adresa nr.568 din 15.06.2009 ce emană de la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari, cu privire la relațiile solicitate de instanță prin încheierea de ședință din data de 27.05.2009, precum și fotocopia certificatului de grefă emis de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (2189/2009), din care rezultă soluția pronunțată în dosarul mai sus menționat, având ca obiect acordarea sporului de confidențialitate în procent de 15%.
Cât privește cererea de amânare a pricinii formulată în scris de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, recurenții, prin avocat, arată că se opun încuviințării acesteia, cu motivarea că recursul dedus judecății a fost comunicat Ministerului Finanțelor Publice.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a pricinii formulată în scris de către intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, motivat de faptul că motivele de recurs deduse judecății au fost comunicate acestei instituții, astfel cum rezultă din dovada de citare aflată în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, Curtea, din oficiu, pune în discuția părții prezente, necesitatea revenirii cu adresă către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari, în vederea obținerii relațiilor cu privire la perioada octombrie 2004 la zi.
Recurenții, ia, G și, prin avocat G, având cuvântul, apreciază că nu se impune emiterea unei astfel de adrese, cu motivarea că această situație se poate reglementa la momentul executării hotărârii.
fiind, recurenții, prin avocat, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurenților cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenții, ia, G și, prin avocat G, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.419 din data de 20.02.2008 Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții, ia, G și împotriva pârâților Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat acordarea unui spor de confidențialitate de 15% calificând dreptul pretins ca un drept salarial.
Tribunalul a invocat dispozițiile art.155 și 157 al.2 din Codul muncii privind componența și reglementarea salariului și a apreciat că sporul de confidențialitate se supune pe lângă reglementările de mai sus și prevederilor art.26 și următoarele din Codul muncii.
Orice clauză în cadrul contractului individual de muncă se negociază în condițiile art.20 al.1 din Codul muncii.
Astfel s-a constatat că în contractul individual de muncă al reclamanților nu există clauze de confidențialitate întrucât ceea ce statuează art.78 din Legea nr. 567/2004 privește secretul profesional așa cum este el definit de art.196 Cod penal și nu secretul de stat care privește personalul din instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Tribunalul a apreciat că obligația păstrării secretului de stat este o obligație constituțională a oricărui cetățean iar acordarea sporului de până la 15% personalului din apărarea națională, ordinea publică și siguranța națională și celelalte categorii prin legi speciale își are o justificare legitimă, acest personal prin natura serviciului contribuie efectiv la păstrarea, apărarea acestor secrete și prevenirea, descoperirea și sancționarea celor ce încalcă aceste obligații fundamentale.
Faptul că anumite categorii profesionale diferite primesc sau nu sporul de confidențialitate nu constituie discriminare în condițiile OG nr. 137/2000 nefiind situații comparabile, fiecare din categoriile profesionale în discuție având atribuțiuni diferite în ceea ce privește secretul de stat.
De asemenea tribunalul a reținut că existența certificatului ORNISS nu dă prin el însuși dreptul posesorului la sporul de confidențialitate, spor care trebuie expres prevăzute de lege mai ales în cazul personalului din instituțiile și autoritățile publice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu are corespondent in textele de lege pe care le-au invocat și că a aplicat greșit legea, făcând grave greșeli nu numai cu privire la reținerea situației de fapt, dar mai ales in legătura cu regimul juridic ce reglementează raporturile lor de munca.
Astfel, recurenții au susținut că, deși instanța de fond retine ca salariile personalului din autoritățile si instituțiile publice se stabilesc prin lege si ca, inclusiv sporul de confidențialitate se supune reglementarilor legale, când se apreciază asupra acordării lui, se concluzionează ca acesta trebuie sa se negocieze, si, extrăgând ideea ca nu s-a negociat și nu exista clauza in contractul de munca, a concluzionat ca nu se poate acorda.
Recurenții au arătat că argumentul invocat in acțiune prin raportarea pe la cealaltă categorie de procurori militari si personal civil ( cei care nu lucrează in cadrul DNA) si care beneficiază de spor de confidențialitate a fost interpretata de instanța de fond ca nefiind o "situație comparabila", or similitudinea intre aceste categorii este de netăgăduit.
Recurenții au criticat și afirmația primei instanțe în sensul că "obligația păstrării secretului de stat este o obligație a oricărui cetățean" susținând că, într-o astfel de interpretare ar însemna sa nu se acorde nimănui acest spor. Or, faptul ca acesta este recunoscut si acordat unor categorii de personal confirmă acest drept.
Reținând că acordarea sporului de confidențialitate de pana la 15% personalului din apărarea naționala, ordine publica si siguranța naționala prin legi speciale - "are o justificare legitima ", per a contrario concluzia instanței care nu a admis acest spor pentru recurenți ar fi în sensul că acordarea lui in cazul lor nu are justificare legitima.
Recurenții au mai arătat că între ei și categoria procurorilor militari si personalul civil din cadrul Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție (din care facem si noi parte), sub aspectul datelor ce constituie informații clasificate secrete de stat nu este nici-o diferența, recurenții având acces la informații clasificate secrete de stat, nivelul "strict secret de importanta naționala" fapt dovedit cu un înscris atașat recursului.
Cât privește concluzia instanței de fond ca procurorii militari isi desfășoară activitatea in baza unui contract individual de munca (si prin aceasta si justificarea negocierii salarizării, si deci si a sporului de confidențialitate) aceasta este totalmente greșita întrucât aceștia, ca magistrați sau militari, sunt numiți în funcție în condițiile legii.
Recurenții au criticat și aprecierea instanței de fond în sensul că nu ar exista nicio discriminare privind recunoașterea acestui spor între categoriile profesionale menționate anterior.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea reclamanților în calitate de procurori militari si respectiv, personal auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, având ca obiect plata sporului de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, actualizat cu indicele de inflație.
Curtea reține că, în această calitate recurenții reclamanți au obligația de a respecta secretul de serviciu, drepturile și obligațiile lor fiind reglementate de Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor pentru magistrați, respectiv /2004 pentru personalul auxiliar de specialitate.
Aceeași obligație de nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate a fost instituită în sarcina magistraților și prin art.15 alin.1 din Codul d eontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 328/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și 84 lit. e din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar.
Magistrații, ca și personalul auxiliar de specialitate nu primesc spor de confidențialitate, spre deosebire de personalul din instituțiile și autoritățile publice care pentru gestionarea informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu beneficiază de spor de confidențialitate. În cauză recurenții reclamanți au făcut dovada că sunt posesori de certificate, respectiv autorizații de acces emise în baza certificatelor ORNISS.
Este relevant a adăuga că prin decizia nr.46/ din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 27/2008 a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit dispozițiilor art. 329 Codul d e procedura civilă această dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, motiv pentru care Curtea urmează a ține seama de dispozițiile amintite la soluționarea prezentei cauze.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința civilă recurată, în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, în raport de perioada de încadrare a reclamanților, la plata către reclamanții, ia, G, a sporului de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, începând octombrie 2004 la zi și în continuare, pentru reclamanții și până la data pensionării, iar pentru reclamantul până la 1.01.2008, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă, potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Potrivit art.1 si 3 din Decretul nr. 92/1976, se vor face cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, cu privire la sporul de confidențialitate 15%, calculat la indemnizația brută lunară, acordat prin prezenta hotărâre.
Curtea va admite și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art. 60-63 din Codul d e procedură civilă și va îl obliga să aloce fondurile necesare executării acestor drepturi având în vedere prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul ministerului chemat în garanție este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Mai mult decât atât, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
În conformitate cu prevederile art. 3 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza titlurilor executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Curtea va menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la respingerea acțiunii formulată de către reclamanții, reținând că aceștia nu au calitatea de personal auxiliar de specialitate, ci conex, în calitate de șoferi. Prin urmare reclamanții nu aparțin unei categorii profesionale menționată ca beneficiar al sporului de confidențialitate prin Decizia nr.46/ din 15 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție în condițiile în care aceasta se referă exclusiv la magistrați și personalul auxiliar de specialitate iar în cauză nu s-a făcut dovada că reclamanții au atribuții în gestionarea de informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu. În consecință Curtea constată că reclamanții nu pot invoca un temei legal în susținerea cererii privind acordarea sporului de confidențialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții, ia, G și împotriva sentinței civile nr.419 din data de 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (480/C/2008), în contradictoriu cu intimații Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de către reclamanții, ia, G, și obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, către aceștia, proporțional cu perioada lucrată, la plata sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada octombrie 2004 la zi și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective.
Obligă aceiași pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația de bază brută lunară, proporțional cu perioada lucrată, către reclamantul pentru perioada octombrie 2004 - 15.12.2008 și către reclamantul pentru perioada octombrie 2004 - 2.03.2009, către reclamantul pentru perioada octombrie 2004 -1.01.2008, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective.
Dispune înscrierea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă cu privire la aceste drepturi.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare executării acestor drepturi.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la respingerea acțiunii formulată de către reclamanții,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
24.08.2009
Jud. fond.:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
