Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4716/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1562/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4716/
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, împotriva sentinței civile nr.1882 din data de 21.10.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (4699/2007), în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții-pârâțiMinisterul Justiției și Libertăților, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T,intimata-reclamantă și intimații-pârâțiTribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.05.2009, relațiile solicitate de instanță din partea intimatului-pârât Tribunalul Teleorman; la data de 22.06.2009 s-a depus la dosar adeverința nr.314 din 18.06.2009 emisă de Tribunalul Teleorman, iar la data de 23.06.2009 s-a depus la dosar cerere din partea intimatei reclamante la care se află atașată fotocopia adeverinței nr.314 din 18.06.2009 emisă de Tribunalul Teleorman din care rezultă calitatea acesteia neîntreruptă de magistrat la Judecătoria de Vede.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții-pârâți prin cererile de recurs deduse judecății au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1882 din data de 21.10.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată de acesta și, pe cale de consecință, respinge acțiunea reclamantei față de acest pârât, ca fiind împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și s-au obligat pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman să plătească reclamantei sporul de 50 % din salariul de bază lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume ce vor fi actualizate începând cu momentul în care trebuiau plătite drepturile, până la momentul achitării lor efective, pentru perioada 01.09.2004 - la zi.
Prin aceeași sentință, s-a respins, ca nefondată, cererea de acordare a sporului de 50 % formulată de reclamantă pentru viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoria de Vede, în calitate de judecător și că aceasta solicită acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația de încadrare lunară, pe perioada 01.09.2004 - la zi.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, arătând că citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca pârâtă, nu poate fi făcută, având în vedere că, această instituție a fost creată pentru a constata faptele de discriminare săvârșite pe teritoriul României. Ca atare, acest organism funcționează în calitate de expert și nu poate fi citat în calitate de pârât.
S-a constatat că, drepturile salariale pretinse de reclamantă au fost acordate în temeiul unei legi organice astfel cum este Legea nr.50/1996 (conform dispozițiilor art.72 pct.3, lit. h și 1) din Constituția României la acea dată), iar OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art.114 alin.1 din Constituția menționată, deoarece a reglementat domenii care nu pot face decât obiectul legilor organice.
Fiind dată cu depășirea domeniului de reglementare și afectarea domeniului rezervat legii organice, contravenind. 72 lit. h) și 1) și art. 114 din Constituția în vigoare la acea dată, OG nr. 83/2000 este neconstitutională.
S-a apreciat că, faptul că OG nr. 83/2000 a fost ulterior adoptată prin Legea nr. 334/2001, votată conform art. 74 alin. 2 din Constituția în vigoare la acea dată, deci ca lege ordinară, nu schimbă lucrurile întrucât caracterul neconstituțional s-a menținut prin lege ordinară, neputând fi modificată o lege organică ( Legea nr. 50/1996) și nici o ordonanță de urgență.
Pe de altă parte, controlul de constituționalitate nu mai poate fi exercitat, sub aspectul abrogării neconstituționale al art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin OG nr. 83/2000, întrucât aceasta din urmă a fost abrogată prin art. 50 din OUG nr. 177/2002.
S-a considerat că, potrivit Deciziei nr. 398/2005 a Curții Constituționale - "în cazul de neconformitate cu dispozițiile constituției,a legilor și ordonanțelor abrogate, cauzatoare de prejudicii, sunt competente să se pronunțe instanțele".
S-a precizat, față de dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 a Curții Constituționale, de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, că dispozițiile art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996 sunt neconstituționale, aceasta din urmă rămânând în vigoare, iar sporul de 50% trebuia acordat în continuare.
S-a arătat că, sub aspectul caracterului discriminatoriu al abrogării art.47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamanți, și printr-o serie de acte normative privitoare la salarizarea personalului bugetar din România este reglementată acordarea unor sporuri de risc sau suprasolicitare neuropsihică unor largi categorii socio-profesionale; 16-50% personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranța națională (Legea 138/1999), funcționarii publici din sistemul penitenciarelor (OG nr. 64/2006), 16-50% pentru polițiști (OG nr.38/2003), 30% pentru personalul din serviciile de probațiune (Legea nr.327/2006), personalul didactic (Legea nr. 128/1997), personalul din administrația centrală a și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare beneficiază de un spor de 25% din salariul în valută.
S-a avut în vedere că față de aceasta, exceptarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate este evident discriminatorie, astfel cum este definit acest concept de dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000. De altfel, discriminarea ca urmare a abrogării art. 47 din Legea nr.50/1996 contravine și altor acte normative cum ar fi art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Pe de altă parte, instanța a reținut că elementele de risc și suprasolicitare neuropsihică inerente profesiei reclamantei, avute în vedere de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 - abrogat, nu s-au micșorat, ci s-au acutizat urmare a unei activități legislative intense, determinată de reforma justiției și aderarea la UE.
Așadar, față de considerentele expuse, instanța a constatat că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000, este neconstituțională și discriminatorie și că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 care conferă reclamanților dreptul la sporul de risc și suprasolicitare au rămas în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, criticând sentința pentru nelegalitate.
Prima instanță a pronunțat hotărârea cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, dat fiind că pretențiile reclamantei - intimate de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu au nici o bază legală, în condițiile în care în prezent statutul magistraților este reglementat de Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar salarizarea acestei categorii de fasonai se realizează în baza OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, acte normative care nu prevăd sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică.
În al doilea motiv de recurs, s-a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât art. 47 din Legea 50/1996 referitor la sporul de risc a fost abrogat total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din - și intrată în vigoare la -.
S-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că art. 47 din Legea nr. 50/1996 este încă în vigoare pe considerentul că acest act normativ este o lege organică care nu poate fi modificată printr-o ordonanță simplă, întrucât Legea 50/1996 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu "organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi și nu face parte din categoria legilor organice, de vreme ce nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votată în conformitate cu dispozițiile art. 76 din Constituția revizuită "cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
S-a învederat că la emiterea OG 83/2000, au fost respectate toate condițiile și limitările prevăzute de Constituție, Legea 24/2000 și de Legea 125/2000, întrucât OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, de către Parlament, același organism care a abilitat Guvernul de a emite ordonanțe.
S-a precizat că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților reprezintă o problemă de legiferare, fiind opțiunea legiuitorului să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază, în acest fiind și practica Curții Constituționale care a statuat prin decizii că ".diferențierea indemnizațiilor si a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea libera a legiuitorului, ținând seama de importanta si complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază. pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă".
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a mai criticat hotărârea și în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R prin Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere faptul că între acest pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății nu există identitate, raportat la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, respectiv nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenții, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Prin hotărârea recurată s-a reținut judicios faptul că prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României, abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 neputând fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, s-a apreciat corect de către prima instanță faptul că norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
De asemenea, Curtea reține că trebuie să se țină seama de faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată,în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin decizia amintită, instanța supremă a reținut că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, iar sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României], concluzionând că efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Ca atare, față de considerentele expuse, Curtea reține că, pe de o parte, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție obligatorie pentru instanțe - prin care se constată cănici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioarădatei intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției,iar pe de altă parte, în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007, își păstrează valabilitatea același raționament dezvoltat de instanța supremă cu privire la abrogarea menționatului text legal prin nr.OG 83/2000.
Astfel, prin Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG 8/2007, Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr. 50/1996.
Așa fiind, drepturile pretinse de reclamantă pot fi recunoscute și plătite și după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.312 din pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, reținând că în cauză nu au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești de către prima instanță, precum și faptul că prevederile legale incidente au fost judicios intepretate și aplicate prin hotărârea recurată.
Trecând la analiza recursului formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, Curtea constată ca fiind întemeiată critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, dat fiind faptul că Statul Român nu are atribuții în ceea ce privește salarizarea si creșterile salariale acordate magistraților, în cauză nefiind așadar îndeplinită cerința referitoare la existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Față de cele mai sus arătate, în baza art.312 pr.civ. Cutea va admite recursul formulat de recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și va respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1882 din data de 21.10.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (4699/2007), în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: RF./2ex.
27.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
