Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4719/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4719
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 6 iulie 2009 privind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei civile nr.68 din 14.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 6 iulie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin decizia civilă nr.68 din 14.10.2008 Curtea de APEL CRAIOVAa admis în parte acțiunea formulată de pe reclamanții, -, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să plătească reclamanților sporul de 50 %, respectiv pentru -, suma de 36.888 lei, pentru -, suma de 24.698 lei și pentru - 4.829 lei, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
A obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în CM ale reclamanților.
A respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:
Reclamanții au calitatea de procuror, grefier șef și conducător auto la Direcția Națională Anticorupție
În art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților precum și personalul auxiliar în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor, însă a fost prevăzut și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, care prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, conform Legii nr. 125/2000, să adopte, să modifice sau să completeze acte normative, activitatea de legiferare intrând în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Art.4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție". De asemenea, în această lege sunt definite atât instituția modificării, completării cât și abrogării unui act normativ, ale căror efecte juridice sunt diferite.
Astfel, instanța a constatat că prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr.24/2000 și cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 ( art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Ca urmare, neregularitatea modului în care au fost adoptate face inaplicabile normele de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 iar, în lipsa unei abrogări exprese, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice. Astfel, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin în continuare categoriilor profesionale la care se referă acest act normativ.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3 cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâte au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, criticând-o pentru nelegalitate.
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat sentința susținând că aceasta este afectată de nulitate pentru că portă denumirea greșită de decizie, în loc de sentință, fiind încălcate dispozițiile art. 255 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că, potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, DNA este o structură cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procurorul șef al DNA este ordonator secundar de credite, iar finanțarea cheltuielilor curente și de capital se asigură de la bugetul de stat fondurile fiind evidențiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai susține recurentul că în dispozitivul hotărârii atacate nu este precizată perioada de timp pentru care drepturile au fost acordate.
Recurentul invocă excepția inadmisibilității acțiunii pentru pretențiile formulate de personalul conex, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea de salarizare. Până la data de 03.02.2007, salarizarea personalului conex s-a realizat potrivit dispozițiilor din OUG nr. 24/2000 privind salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar.
Prin admiterea acțiunii, s-a creat o situație similară anatocismului și îmbogățirii fără justă cauză prin încălcarea prevederilor legale privind salarizarea personalului auxiliar și conex.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, recurentul susține că Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție își poate produce efecte numai pentru drepturile anterioare datei de 03.02.2007, dată la care Legea nr. 50/1996 a fost abrogată.
Recurentul consideră că Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere la soluționarea recursului în interesul legii dispozițiile OG nr. 8/2007.
Mai susține recurentul că nu au fost respectate formele de procedură cerute de lege, întrucât nu a fost convocat la efectuarea expertizei, iar raportul de expertiză nu i-a fost comunicat.
În mod nelegal, instanța a dispus plata și în continuare a sporului, adăugând la legea specială de salarizare, încălcând dispozițiile constituționale privind separarea puterilor în stat.
În mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, întrucât nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Recurentul apreciază că în acest fel a fost stabilită în sarcina sa o obligație imposibilă.
În ceea ce privește obligarea la efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă, recurentul invocă art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Mai susține recurentul că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât obligația de garanție între instituția pârâtă șși cea chemată în garanție există în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004.
Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de chemare în garanție, invocând dispozițiile art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004art. 4 alin. 4 din OUG nr. 43/2002, art. 19 din Legea nr. 500/2002 și art. 1 din OG nr.22/2002. Susține recurentul că Ministerul Finanțelor este obligat să vireze către ordonatorii principali de credite sumele necesare executării hotărârilor judecătorești.
Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința susținând că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând reclamanților personal auxiliar și conex drepturi prevăzute pentru altă categorie de personal. dispozițiile Legii nr. 50/1996 prin ar. 30 din OG nr. 8/2007, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde acest drept începând cu anul 2007.
Susține că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a, acesta neavând calitatea de ordonator principal de credite pentru angajații Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, recurentul invocă dispozițiile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Mai susține recurentul că sporul de 50% nu subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate și pentru cel conex decât până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007. În ceea ce privește conducătorii auto, aceștia nu pot pretinde acest spor.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține:
În ce privește cererile de chemare în garanție formulate deMinisterul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice:
Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Esențial în soluționarea cererii de chemare în garanție formulate în prezenta cauză este de a stabili natura raportului juridic invocat de pârât ca temei al cererii de chemare în garanție, respectiv natura juridică a pretinsei obligații invocate în sarcina chematului în garanție.
În cuprinsul cererilor de chemare în garanție, s-a solicitat instanței de fond să dispună prin hotărâre ca "Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților". Astfel formulată, obligația pretinsă are natura juridică a unei obligații de " face", astfel că cererea de chemare în garanție având acest obiect este inadmisibilă, față de redactarea tezei ultime a art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, care instituie pentru admisibilitate condiția invocării unei obligații de garanție sau de despăgubire.
De aceea Curtea apreciază că sunt nefondate criticile recurenților legate de acest aspect.
Nefondată este și critica referitoare la greșita denumire a sentinței. Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 255 din Codul d e procedură civilă, hotărârile date în primă instanță poartă denumirea de sentințe, însă eroarea de tehnoredactare strecurată în cuprinsul hotărârii nu constituie un motiv care să afecteze cu nulitatea hotărârea pronunțată, necauzând nicio vătămare părților implicate în proces.
În ce privește neprecizarea perioadelor pentru care a fost dispusă plata sporului, acest motiv este nefondat, în condițiile în care instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata unor sume determinate rezultate din calculul detaliat efectuat de expertul contabil. Calculul sumelor a pornit de la datele menționate în cererea de chemare în judecată, respectiv pentru reclamanta - începând cu luna ianuarie 2007, pentru reclamanta - începând cu luna martie 2005 și pentru reclamantul începând cu luna februarie 2007. Drepturile salariale la care pârâții au fost obligați au fost calculate până în luna aprilie 2008 inclusiv.
Se constată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acordării unor drepturi viitoare, astfel că este nepertinentă critica privind acest aspect.
În ceea ce privește neconvocarea recurentului PICCJ la efectuarea expertizei și necomunicarea raportului de expertiză, critica este nefondată, deoarece potrivit art. 208 din Codul d e procedură civilă, citarea părților pentru efectuarea expertizei este obligatorie numai dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului. Or, expertiza contabilă, calculele efective au fost realizate de expert pe baza informațiilor transmise de către Departamentul Economico-Financiar și Administrativ al DNA prin adresele nr. 9196/P/2/12.06.2008, pentru fiecare reclamant, adrese care au fost anexate raportului de expertiză.
Cât privește necomunicarea acestui raport de expertiză, acesta nu constituie un motiv de nulitate, cu atât mai mult cu cât a fost depus la dosarul cauzei la data de 16.06.2008, iar sentința recurată a fost pronunțată la 14.10.2008. Recurentul își invocă propria culpă sub acest aspect, în condițiile în care, potrivit art. 129 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, iar recurentul avea oricând posibilitatea consultării dosarului cauzei și raportului de expertiză.
Cu privire la fondul cererii deduse judecății:
Prin decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în interesul legii că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Potrivit art. 329 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, ezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Criticile recurenților vizează, printre altele, modul de interpretare a dispozițiilor deciziei în interesul legii în raport de dispozițiile art. 30 din OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 03.02.2007.
Curtea apreciază că interpretarea recurenților este nefondată față de mențiunile exprese din cuprinsul deciziei în interesul legii, pronunțate la data de 10 martie 2008, potrivit " rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea -.
Cu privire la actualizarea sumelor cu rata inflației, aceasta își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența vreunei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plății este de natură să evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plată și a acțiunii factorilor de devalorizare și nu reprezintă daune-interese, ci executarea exactă a obligației, în conformitate cu dispozițiile art. 1073 din Codul civil.
Prin urmare, nu se poate vorbi de o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților, ci dimpotrivă de o despăgubire integrală a acesteia.
Cu privire la susținerea că obligațiile impuse de instanță sunt imposibile, Curtea constată că este nefondată deoarece, este vorba de obligația de a plăti o sumă de bani care, fiind vorba de bunuri fungibile, nu poate fi considerată ca imposibilă.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, se impun următoarele lămuriri:
Potrivit art. 1 din OUG nr. 43/ 2002 Direcția Națională Anticorupție reprezintă o structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește raporturile juridice de muncă, angajator al reclamanților este Direcția Națională Anticorupție, unitate cu personalitate juridică.
Pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost chemat în judecată și obligat la plată deoarece, potrivit art. 4 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ordonator secundar de credite. Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Direcției Naționale Anticorupție se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate Direcției Naționale Anticorupție fiind evidențiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cheltuielile de personal reprezintă cheltuieli curente, astfel că sumele de bani privind drepturile de personal se includ distinct în bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De aceea, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât este nefondată.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, excepția invocată de acest pârât este întemeiată, acesta neavând nici calitate de angajator, nici de ordonator de credite, neavând nicio atribuție privind salarizarea sau finanțarea cheltuielilor de personal.
De aceea, recursul formulat de acest pârât este fondat și, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, Curtea urmează să modifice sentința și să respingă în totalitate acțiunea față de acest pârât.
În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâților să completeze carnetele de muncă, relevante în cauză sunt dispozițiile art. 20 din Decretul nr. 92/1976 și art. 296 din Codul muncii, obligația de a păstra, completa și rectifica mențiunile din carnetele de muncă revenind angajatorilor careau organizat compartiment specializat, cum este și cazul Direcției Naționale Anticorupție. De aceea, singurul pârât care are această obligație este angajatorul reclamanților.
În consecință, Curtea urmează să respingă acest capăt de cerere față de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește critica referitoare la dreptul rerclamantului
În ceea ce privește personalul auxiliar conex, deși decizia nu menționează și personalul conex în mod expres, se au în vedere următoarele considerente prin care apreciază că dispozițiile deciziei pronunțate în recursul în interesul legii sunt aplicabile și personalului conex:
Prin dispozițiile legii nr. 17/2006pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, la art. 3 se prevede că (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
(2).
(3) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer."
Anterior șoferii nu erau incluși în categoria personalului conex, care, la acea dată cuprindea numai aprodul și agentul procedural.
OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 3 feb.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ pe care, de altfel, își întemeiază acțiunea reclamantul - îi este aplicabilă reclamantului de la data la care dispozițiile acestei ordonanțe -8/2007 se aplică și personalului conex, respectiv, data intrării în vigoare a OUG100/ din 4 octombrie 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Prin art. III al OUG100 /4 oct. 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justițieis-a introdus în Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, după art. 90, articolul 901potrivit cărora prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea- astfel definit, adică personalul conex incluzând și funcția de șofer -, cu excepția dispozițiilor referitoare la pensionare.
Prin urmare, dispozițiile recursului în interesul legii se vor aplica și personalului conex, însă, de la data la care s-a făcut precizarea "asimilării" dispozițiilor legale aplicabile acestei categorii profesionale - respectiv prin OUG100/2007- adică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ -din 8 octombrie 2007.
De altfel, rațiunea "asimilării" acestei categorii de personal din instanțe rezidă în chiar definiția dată de explicativ al limbii române termenului " conex", pornind de la atribuțiile de serviciu pe care această categorie de personal le au în cadrul instanțelor
-"conex- care este alăturat prin natura sa, legat prin ceva comun, adiacent, contiguu", termenul fiind folosit cu privire la caracterizarea disciplinelor și profesiilor.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege, inclusiv personalului conex, după cum s-a arătat.
Pentru considerentele expuse se constată că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâții la plata sporului către reclamantul și pentru perioada anterioară datei de 08.10.2007. În consecință, Curtea va modifica sentința și va obliga pârâții DNA și PICCJ să plătească reclamantului spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aferent perioadei 08.10.2007-30.04.2008 în cuantum de 2353 lei.
Pentru motivele expuse anterior, Curtea urmează să respingă recursul formulat de Direcția Națională Anticorupție, să admită recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să modifice sentința. Urmează a fi respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Va fi respins față de pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție capătul de cerere referitor la completarea carnetelor de muncă ale reclamanților.
Pârâții Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vor fi obligați să plătească reclamantului spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aferent perioadei 08.10.2007-30.04.2008 în cuantum de 2353 lei.
Restul dispozițiilor sentinței vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei civile nr.68 din 14.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Respinge față de pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție capătul de cerere referitor la completarea carnetelor de muncă ale reclamanților.
Obligă pârâții Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamantului spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aferent perioadei 08.10.2007-30.04.2008 în cuantum de 2353 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
3ex/
Red.jud. -
14.07.2009
Jud.fond /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
