Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4723/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3296/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4723/
Ședința publică de la 24.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Sandu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, CONSTANTA, -, -, și împotriva sentinței civile nr.2247/11.06.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatii-pârâti TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 19.06.2009, după care,
Având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea, deliberând asupra excepției tardivității declarării recursului, excepție invocată de intimatul-pârât, prin întâmpinare, o respinge în raport de data comunicării hotărârii 07.08.2009 și data înregistrării recursului-12.08.2009.
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.02.2008 pe rolul Tribunalului Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, sigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal sub nr-, reclamanții, C, personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Teleorman, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Teleorman,Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați să calculeze și să plătească drepturile reprezentând diferența de spor de fidelitate, începând cu luna februarie 2005 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și în viitor; să fie obligați pârâții la plata drepturilor mai susmenționate actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor până la data executării judecătorești (plata efectivă); să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
La 20.02.2008 reclamanții au completat cererea introductivă, obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat respectiv, la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a sumelor datorate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14.04.2008, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor în calitate de pârât și pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunilor.
La 13.05.2008 reclamanta, prin concluzii scrise, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată deoarece acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege și reprezintă o aplicare a dispozițiilor art.269 Codul muncii care garantează dreptul la despăgubire inclusiv pentru discriminările în muncă că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 și în dovedirea susținerilor a anexat Convenția nr.lll din 1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă.
Prin sentința civilă nr.2247/11.06.2008 Tribunalului Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuala pasive invocată de
pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice; a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, C, împotriva pârâților Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI,Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și în contradictoriu cu expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții sunt încadrați ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Teleorman.
Prin acordarea unui spor de fidelitate în procente diferite celor două categorii profesionale, respectiv magistraților de până la 30%, conform art.4 din OUG nr.27/2006 și de până 20% personalului auxiliar conform art.16 din OG nr.8/2007, reclamanții susțin că s-a creat o vădită discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, atâta timp cât celelalte sporuri, comune celor două categorii profesionale (spor vechime, spor condiții grele, premiul anual) sunt acordate în aceleași procente.
Dispozițiile art.6 din Codul muncii consacră principiul "pentru o muncă egală, retribuția să fie egală", acest principiul regăsindu-se în art.23 din declarația Universală a Drepturilor Omului însă, contrar celor susținute de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, diferențierea în ceea ce privește cuantumul sporului de fidelitate între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, sporuri prevăzute în acte normative diferite, nu contravine dispozițiilor susmenționate întrucât personalul auxiliar de specialitate nu desfășoară aceleași activități ca magistrații.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, cum este cazul în speță, nu este o problemă care să poată fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, ci depășește cadrul legal, reglementat prin OG nr. 137/2000 republicată și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului deoarece nu este vorba de situații comparabile.
Legiuitorul a reglementat diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale din sistemul justiției în funcție de natura și importanța funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acesteia, nivelul studiilor, răspunderea funcției, elemente care determină o salarizare diferită a celor două categorii de personal dar, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii prin modul de fidelizare diferit al magistraților față de personalul auxiliar s-a dorit evidențierea importanței acestei funcții într-un stat de drept, rolul complex pe care îl are magistratul în înfăptuirea actului de justiție și răspunderea pe care aceștia o au.
Diferența de tratament dintre cele două categorii este obiectiv justificată de atribuțiile diferite pe care le exercită în legătură cu munca lor, neexistând o situație echivalentă, comparabilă între cele două categorii de personal.
Prin deciziile pronunțate și Curtea Constituțională a stabilit că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situaților egale ori analoge, iar tratamentul juridic diferențiat instituit în baza unor situații obiective diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Astfel, instanța de fond a concluzionat că față de conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu, importanța și complexitatea funcției de magistrat față de cea de personal auxiliar de specialitate și sistemele diferite de salarizare ale celor două categorii profesionale nu poate fi reținută o situația comparabilă între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, motiv pentru care a fost respinsă ca nefondată cererea reclamanților.
În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recurenții-reclamanți, C, recurs motivat în drept, iar în fapt criticând sentința pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- instanța de fond a reținut în mod eronat, că nu există situație echivalentă, comparabilă între cele două categorii, respectiv magistrați și personalul auxiliar de specialitate, deși prin Hotărârea nr.232 din 29.08.2008 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a statuat că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității, și a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu între categoriile profesionale aparținând aceluiași sistem, în legătură cu eliminarea diferenței de spor de fidelitate pe care o prevăd cele două acte normative, privind salarizarea magistraților, respectiv personalul auxiliar și a recomandat în temeiul art.94 (4) lit. din OG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.48/2002, Ministerului Justiției și Libertăților, adoptarea de măsuri în vederea tratamentului discriminatoriu.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea calificând în virtutea acestui text de lege, motivele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel corect a reținut că cele două legi diferite de salarizare între categoriile enunțate mai sus, cât și conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu, importanța și complexitatea funcției de magistrat, față de personalul auxiliar de specialitate, nu constituie o discriminare în înțelesul art.1 alin.3 din OG nr.137/2000.
De altfel, prin Decizia nr.818 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, neavute în vedere de legiuitor la adaptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Față de cele de mai sus, criticile formulate urmează a fi înlăturate, acest motiv de recurs nu se încadrează în niciunul din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă și nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 din același cod, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, C, -, -, împotriva sentinței civile nr.2247/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI
FINANȚELOR PUBLICE,în contradictoriu și cu expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
30.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Valentina Sandu
