Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4777/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-(3087/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4777/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr.309 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-(328/C/2009), în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT JUDEȚUL C și intimata pârâtă ȘCOALA, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenții pârâți Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 15 dosar, lipsind intimatul reclamant Sindicatul Liber din Învățământ Județul C și intimata pârâtă Școala .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant Sindicatul Liber din Învățământ Județul C, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții, la data de 25.06.2009 și a solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurenților pârâți Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 309/23.03.2009 a Tribunalului Călărași - Secția Civilă, printre altele, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ C, dispunându-se obligarea pârâtei Școala să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pentru anii 2006-2009, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective.
Totodată, pârâții Consiliul Local și Instituția Primarului comunei au fost obligați să vireze pârâtei Școala fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate.
Pârâții Consiliul Local și Instituția Primarului comunei au declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța a dat mai mult decât s-a cerut în sensul că reclamantul a solicitat prime de vacanță pe anii 2005-2008 și i s-au acordat pe anii 2006-2009;
- nu s-a precizat data exactă de când începe să curgă termenul de acordare a drepturilor bănești;
- nu s-a ținut seama de prevederile art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, din conținutul cărora reiese că prima de vacanță se poate acorda, de unde rezultă că ea nu se achită în mod necondiționat;
- nu s-a avut în vedere faptul că pârâții nu dispun de resurse financiar și nici de alte venituri în bugetul local în scopul plății primelor de vacanță.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Intimatul-reclamant a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
În baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare și a dispozițiilor art. 304/1 proc. civ. ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele de către instanța de control judiciar în materia litigiilor de muncă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit, Tribunalul a admis în parte pretențiile deduse judecății și a dispus să se acorde prima de vacanță pe anii 2006-2009 pentru membrii sindicatului reclamant - personal din învățământ, această categorie profesională având doar o vocație în acest sens, nu un drept efectiv și concret, care să izvorască dintr-o reglementare legală ori convențională.
Astfel, art. 50 din Legea nr. 128/1997 statuează, printre altele, că personalul didactic beneficiază de prime și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Conform art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Județului C - Învățământ, personalul din această ramură are dreptul la o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. În același sens au fost și dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ încheiat între Ministerul Educației și federațiile sindicale reprezentative din învățământ.
Din conținutul acestor texte legale și convenționale rezultă că personalul din învățământ poate beneficia de prima de concediu doar dacă în bugetul angajatorului (unitatea școlară) s-au prevăzut sume cu această destinație - cerință neîndeplinită în speță - ori dacă există venituri proprii ale angajatorului din care să se poată suporta asemenea plăți - condiție, de asemenea, inexistentă în cauză, câtă vreme nu s-a administrat nici o dovadă în acest sens.
Trebuie avut în vedere și faptul că nu există nicio dispoziție legală ori convențională prin care să se stabilească obligația unității de învățământ ori a altor persoane juridice de a plăti prime de vacanță personalului din învățământ, obligație care să fie executată fără a fi prevăzute fonduri în acest sens în bugetul de stat ori local sau în lipsa unor venituri proprii ale angajatorului, din care să fie plătite asemenea drepturi salariale.
La toate acestea se adaugă și împrejurarea că nu există nici un criteriu legal în funcție de care să se determine, în concret, cuantumul primei de vacanță pentru personalul din învățământ.
Cu alte cuvinte, inexistența fondurilor financiare necesare suportării primei de vacanță pentru membrii sindicatului reclamant și imposibilitatea stabilirii în concret a cuantumului bănesc al acestui drept, nu pot conduce decât la ideea că pretențiile admise de prima instanță sunt neîntemeiate, astfel că este necesară admiterea recursurilor și schimbarea parțială a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, față de împrejurarea că ele nu au fost criticate de către autorii căii de atac exercitate în pricina de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți Consiliul Local și Instituția Primarului comunei, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ C și intimata-pârâtă Școala.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./24.07.2009.
Jud.fond: Gh.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena