Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 488/

Ședința publică din 09 Aprilie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul - și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 1-3, jud. în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 432 din 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei de timbru, iar la dosar s-au depus note de ședință din partea recurentului Ministerul -.

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța față de actele și lucrările dosarului reține cauza în vederea pronunțării.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 432 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis în parte acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul -, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; pârâții au fost obligați, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, pentru perioada 5 februarie 2005 - 1 martie 2006, începând cu data de 14 ianuarie 2008 și până la data încetării situației de discriminare a reclamantei, urmând ca sumele să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data scadenței lunare a fiecărei indemnizații și până la data plății efective; s-au respins restul pretențiilor.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul - și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Pârâtul Ministerul - a solicitat casarea sentinței atacate și în consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamantă.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care, prin hotărârea pronunțată a acordat reclamantei drepturi neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate.

De asemenea, s-a susținut că față de temeiul juridic reținut și anume existența unei situații discriminatorii între grefieri, instanța de fond trebuia să constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerului -, deoarece discriminarea reținută rezultă din lege, iar Ministerul - nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare.

În privința fondului cauzei s-a solicitat să se constate că dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 8 din OG nr. 8/2007 referitoare la acordarea unei indemnizații în cuantum de 10% din salariul brut unor categorii de grefieri nu sunt discriminatorii. Sub acest aspect s-a invocat faptul că prin decizia din 12 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor expres și limitativ prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și de art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007.

Recurentul a mai arătat că în speță se ridică chestiunea unei discriminări în materie de salarizare, însă diferențierea de salarizare dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective. Pe de altă parte, în cauză nu poate fi invocată existența unei situații comparabile și cu atât mai puțin a unei analogii între personalul auxiliar de specialitate care a desfășurat activitățile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 și cei care nu au desfășurat astfel de activități.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea sentinței atacate și în principal respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, datorită lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât, iar în subsidiar respingerea acestei cereri ca nefondată.

În motivarea recursului s-a arătat că între părțile în litigiu, pe de o parte și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă și în sarcina acestui minister nu poate fi reținută vreo culpă pentru neplata drepturilor salariale pretinse de reclamantă. S-a mai arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministerul -, primul neputând fi obligat la plata drepturilor salariale pentru angajații altor instituții, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în gestionarea bugetului instanțelor judecătorești, această atribuție revenind Ministerului -, conform art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.

Prin urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Referitor la fondul cauzei, s-a susținut că prin dispozițiile art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007, nu s-a creat o situație de discriminare în sensul dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000. Dimpotrivă, sporul pretins a se acorda întregului personal auxiliar de specialitate al instanței vizează numai o categorie a acestui personal, tocmai în considerarea complexității și specificului activității desfășurate. Pe de altă parte, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură sporurile sau indemnizațiile se acordă unor anumite categorii de salariați, singura condiție fiind aceea ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații aflați în situații identice, sub toate aspectele.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin încheierea nr. 1122/R/27 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a dispus în temeiul art. II pct. 3 din OUG nr. 75/2008 trimiterea recursurilor spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ulterior, prin decizia nr. 1947 din 23 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a declinat competența de soluționare a recursurilor declarate de pârâți în favoarea Curții de Apel Târgu -M, având în vedere că prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale.

După reinvestirea Curții de Apel Târgu -M cu soluționarea recursurilor, Ministerul - a depus note de ședință și a solicitat ca la soluționarea cauzei să se aibă în vedere faptul că prevederile legale pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, respectiv OG nr. 137/2000, au fost declarate neconstituționale.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:

Prin acțiunea civilă formulată, reclamanta, grefier la Judecătoria Târgu -M, a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 5 februarie 2005 - 5 februarie 2008, invocând faptul că este discriminată față de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, respectiv a actelor de executare penală și executare civilă, cărora acest drept le-a fost conferit prin art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, iar ulterior prin art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007.

Acțiunea reclamantei a fost admisă, instanța de fond reținând incidența în cauză a prevederilor art. 1, art. 2 alin.1- 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.

Prin mai multe decizii pronunțate în mod succesiv de Curtea Constituțională (începând cu decizia nr. 818/2008) aceste prevederi legale au fost declarate neconstituționale, constatându-se că prevederile respective sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Conform prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

Având în vedere că prin sentința atacată instanța de fond a acordat reclamantei despăgubiri echivalente cu indemnizația lunară de 10% din salariul brut, deși aceasta nu a participat la efectuarea de acte privind procedura reorganizării și a falimentului, respectiv la efectuarea de acte de executare penală și executare civilă, curtea reține că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal în contextul în care trebuie să se țină seama de caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că prin decizia nr. 24 din 12 mai 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele legale menționate, or, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.

Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă curtea va admite recursurile declarate de pârâta Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și de Ministerul - și va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamantei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, apreciind că față de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive invocate prin memoriile de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul -, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 432 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în Târgu-M,-, județul

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond:;

-19.06.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

    Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Tg Mures