Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 497/2010. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 497
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier -a -
*********************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulat de reclamanta si pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 1268 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea formulată de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 1268 din 1 octombrie 2009, Tribunalul Mehedinți, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, și TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți la plata sporului de suprasolicitare neuropshică pe perioada octombrie - decembrie 2008, ianuarie 2009 - aprilie 2009, iunie 2009 - septembrie 2009, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație.
A respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
A dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunțata astfel tribunalul a reținut următoarele;
Reclamanta, aprod în cadrul Tribunalului Mehedinția chemat în judecată în calitate de pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata, actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 01.10.2008 până la zi și în continuare.
Instanța a respinge excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, deoarece la momentul pronunțării Sentinței nr.1/06.01.2009 instanța de judecată a respins capătul de cerere privind plata sporului pentru viitor, adică începând cu 01.10.2008 reținând că acest drept nu este cert, lichid și exigibil, dreptul la acțiune nefiind născut la data pronunțării, dar ulterior acest drept a devenit cert lichid și exigibil.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, iar potrivit anexei I la lege, cap.III, aprozii și agenții procedurali erau incluși sub aspectul stabilirii drepturilor salariale în categoria "personal auxiliar de specialitate de la judecătorii și parchetele de pe lângă aceste instanțe", deci beneficiau de sporul prevăzut de art.47.
Prin Decizia nr.XXI/10.03.2008, instanța supremă a admis recursul în interesul legii și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut că în Legea nr.56/1996, modificată și completată prin OG nr.55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr.126/2000, se prevedea la art.231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Prin OG nr.83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996, depășindu-se limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, astfel că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice.
Prin OG nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice prevăzut de art.4 din Legea nr.24/2000.
Ordonanța de urgență este un act normativ de nivel inferior legilor organice, astfel că, abrogarea, sau după caz, modificarea și completarea printr-un asemenea act a unei legi organice, este în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, așa cum s-a arătat mai sus, iar necesitatea respectării principiului, protecției încrederii în stat, implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare, de același nivel, sau de nivel superior și cer eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal, să se bucure de ele.
Conform art. 41 al.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială", iar acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, concediu de odihnă plătit precum și alte situații specifice stabilite prin lege".
Art.53 din Constituție prevede că, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică. Măsura trebuia să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau a libertății".
Prevederile OG nr.83/2000, încalcă și dispozițiile Constituției menționate mai sus, ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
În același sens, dispozițiile art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
În Uniunea Europeană, stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, care afectează peste 28% din angajații
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor, iar Directiva Cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă.
Având în vedere că, reclamanta a beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru luna mai 2009, acțiunea a fost admisa în parte, cu obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți la plata sporului de 50% calculat la indemnizația brută lunară, pe perioada octombrie-decembrie 2008, ianuarie-aprilie 2009 și iunie-septembrie 2009, drepturi salariale ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație până la data efectuării plății, către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinice si nelegalitate și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În recursul promovat de pârât se arată:
În privința acordării unor drepturi neprevăzute de lege, instanța a depășit limitele puterii judecătorești, invocându-se în drept dispoz. art. 304 pct.4 pr.civilă, aspecte reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr. 818/2008 și 1325/2008, prin care s-a constatat că dispoz. OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative, cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau prin care se tinde la modificarea actelor normative, este inadmisibilă în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege, a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Rezultă astfel că Decizia 21 /10.03.2008 a ÎCCJ invocată de reclamanți și de Tribunal în motivarea soluției pronunțate, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Totodată, consideră că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, invocând în drept dispoz. art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești - OG 8/24.01.2007- care la art.30 prevede, că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a ÎCCJ a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispoz. art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în raport cu art. 1 pct.42 din OG 83/2000, pentru modificarea Legii 50/1996, aprobată prin Legea 334/2001.
Astfel, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispoz. Legii 50/1996 au fost abrogate integral, iar decizia ÎCCJ a avut în vedere doar OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii 50/1996.
Solicită în final, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În recursul promovat de reclamanta se arată următoarele:
Deși a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâților în solidar la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul deb ază brut prev. de art.47 din Legea 50/1996, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu 01.10.2008 la zi și în continuare, Tribunalul a respins petitul respectiv cu motivarea că, creanța acestui drept nu este certă, lichidă și exigibilă, dreptul la acțiune nefiind născut la data pronunțării hotărârii, dispoziție care nu se regăsește și în dispozitivul hotărârii.
Soluția pronunțată este netemeinică și nelegală și astfel că solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâților și la plata în continuare și pe viitor a sporului de suprasolicitare neuropsihică.
Recursul promovat de pârât este nefondat.
Conform art. 41 al.2 din Constituția: salariații au dreptul al măsuri de protecție socială ce vizează securitatea și sănătatea salariaților, protecția femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, CO plătit și alte situații specifice stabilite de lege.
Dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit. d, prevăd, obligativitatea acordării sporurilor.
Întrucât reclamanta a beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru luna mai 2009, în mod corect acțiunea a fost admisă în parte cu obligarea pârâților Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți la plata sporului de 50%, calculat la indemnizația brută lunară pe perioada oct.-decembrie 2008, ian.-aprilie 2009 și iunie-sept. 2009, drepturi salariale ce vor fi actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
Față de cele expuse, în baza art. 312 al.1 pr.civilă se va respinge recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta, se apreciază a fi fondat cu motivarea:
Deși, reclamanta a solicitat prin acțiune obligarea pârâților în solidar la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut, conform art.47 din Legea 50/1996, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, cu începere de la 01.10.2008, la zi și în continuare se reține că, Tribunalul a respins petitul privind plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în continuare și pe viitor, reținând că, creanța acestui drept nu este certă, lichidă și exigibilă, dreptul la acțiune nefiind născut la data pronunțării hotărârii, dispoziție care nu se regăsește și în dispozitivul hotărârii și astfel că sentința este afectată de nelegalitate și netemeinice.
În acest sens, reținerea Tribunalului este greșită, întrucât din decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite rezultă faptul, că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine și pentru viitor magistraților și personalului auxiliar de specialitate până în momentul în care Justiției, în calitate de ordonator principal de credite îl va include în salariu, adoptând o lege de salarizare în care acest spor să fie prevăzut expres.
Este criticabilă reținerea Tribunalului în sensul că recurenta, în calitate de reclamantă nu posedă o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru viitor, atâta timp cât prin Decizia ÎCCJ s-a statuat că sporul respectiv se cuvine categoriilor sociale enumerate în dispozitivul deciziei reprezentând un drept salarial, iar abrogarea dispoz. art. 47 din legea 50/1996 prin prev. OG 83/2000 și nr. 177/2002 s-a constatat a fi nelegală.
Lipsa acestei mențiuni din dispozitivul hotărârii ar duce la situația în care, pe perioada termenului general de prescripție din 3 în 3 ani, persoanele îndreptățite la acordarea sporului ar introduce constant cereri în instanță pentru concretizarea efectivă a acestuia.
În raport de cele arătate, urmează ca în baza art. 304 pct.1 pr.civilă rap.la art. 312 al.1 pr.civilă, să se admită recursul reclamantei, obligându-se pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică reclamantei și pentru perioada octombrie -12 noiembrie 2009. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 1268 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței nr. 1268 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Obligă pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, la plata sporului de risc si supra solicitare neuropsihică pentru perioada octombrie - 12 noiembrie 2009.
Menține restul dispozițiilor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red.-
Tehn./ex.3/02.02.2009
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan