Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5097/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3724/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5097R
Ședința publică de la 13 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1183 din data de 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect "drepturi bănești spor de vechime".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2
Curtea având în vedere faptul că, prin cererile de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Cu opinia parțial separată a judecătorului, în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Criticile formulate de Ministerul Finanțelor Publice împotriva hotărârii de fond vizează în principal inadmisibilitatea unei chemări în garanție, iar în subsidiar, calitatea procesuală pasivă a acestei instituții, aspecte ce vor fi cercetate în conformitate cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În cauză Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de pârât, a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca în cazul în care se va admite cererea reclamantului să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Prima instanță a admis această cerere de chemare în garanție și a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății, în raport de prevederile art.19 din Legea nr.500/2002, respectiv art.3 din OG nr.22/2002.
Susținerile recurentului-chemat în garanție în sensul inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul ordonator principal de credite se impun a fi înlăturate de Este de notat faptul că art. 60 Cod de procedură civilă nu limitează posibilitatea chemării în garanție numai la anumite materii, astfel încât, în principiu, poate interveni în oricare dintre materiile compatibile, când partea ce ar cădea în pretenții ar dispune ulterior de o cerere în garanție sau în despăgubire.
În materia dreptului muncii, s-a susținut inadmisibilitatea chemării în garanție pe ideea că între salariatul încadrat în muncă, parte în litigiu, și terțul eventual chemat în garanție nu există raporturi juridice de muncă; nici angajatorul nu ar putea chema în garanție o altă persoană pentru că aceasta, dacă ar fi să răspundă material, poate fi acționată în procedura deciziei de imputare sau a angajamentului de plată. Aceste considerații, din doctrina mai veche, nu au aplicabilitate în speță și, în plus, nu mai sunt de actualitate ca și soluție legislativă pentru recuperarea prejudiciilor conform Codului muncii.
Ordonatorul principal de credite acționat în judecată de salariați pentru repararea unui prejudiciu creat prin neplata unor sporuri salariale nu poate asigura eventuala plată decât din fondurile aprobate cu această destinație în bugetul său, iar acest buget este alcătuit numai din alocații din bugetul de stat, conform art. 131 din Legea nr. 304/2004 republicată, iar nu și din venituri proprii. Prin urmare, chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice este admisibilă.
Analizând argumentele recurentului Ministerul Finanțelor Publice asupra lipsei calității sale procesuale pasive în cererea de chemare în garanție, Curtea în opinie minoritară găsește că sunt nefondate, impunându-se a fi respinse.
În litigiile aparținând jurisdicției muncii, părți pot fi persoanele fizice și juridice nominalizate în art.282 Codul muncii, respectiv salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, precum și alte persoane fizice și juridice care au vocația de părți ale unui conflict de muncă în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă. În cazul de față, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice în cererea de chemare în garanție trebuie analizată prin raportare la această ultimă ipoteză.
Ori, în temeiul Legii finanțelor publice nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are responsabilitatea întocmirii proiectului de buget, această atribuție implicând dimensionarea bugetului atribuit ordonatorului de credite, astfel încât acesta să dispună de fondurile necesare pentru executarea unei hotărâri judecătorești. Chiar dacă Ministerul Finanțelor Publice nu aprobă bugetul, în propunerea de întocmire a acestuia trebuie să țină seama de obligațiile la plata cărora ordonatorul de credite, în cazul de față Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este ținut printr-o hotărâre judecătorească a cărei nerespectare este sancționată de dispozițiile art.277 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, consider că se impunea respingerea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice ca nefondat, considerând că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a normelor care vizează chemarea în garanție a unei persoane.
Judecător
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
