Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 513/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 513

Ședința publică de la 15 Februarie 2008

Completul constituit din:

Președinte: - -

JUDECĂTOR 1: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 2: Doina Vișan

Grefier: - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" C împotriva sentinței civile nr. 4488/26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-reclamantă avocat ales, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.

Avocat pentru intimata-reclamantă depune la dosar împuternicire.

Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.

Reprezentantul convențional al intimatei-reclamante pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a hotărârii recurate drept temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

La data de 16.07.2007, reclamanta, a chemat în judecată pârâtul Spitalul Clinic Municipal C, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâtul la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada 01 octombrie 2004- 31 ianuarie 2006.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată a pârâtului Spitalul Clinic Municipal, având locul de muncă la cabinetul medical al nr.18- Nouă,

Cu toate că face parte din personalul încadrat într-o unitate sanitară publică finanțată integral din venituri proprii, realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, pârâtul nu i-a acordat niciodată niciun tichet de masă, încălcând prevederile art.23 din OUG nr.115/2004.

Reclamanta a precizat că a fost tratată discriminatoriu în sensul că numai salariații cu locul de muncă în secțiile cu paturi, laboratoare, servicii, compartimente funcționale sunt considerați angajați ai unei unități finanțate integral din venituri proprii în timp ce personalul cu locul de muncă în cabinete medicale din grădinițe, școli, policlinici sportive sunt considerați a fi angajați ai unei unități finanțate din bugetul de stat.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile anexelor I și II din Legea nr.125/2005 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.

Prin sentința nr.4488 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Spitalul Clinic Municipal

A obligat pârâtul să achite o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate de aceasta în perioada 01 octombrie 2004- 31 ianuarie 2006, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta este angajată a pârâtului Spitalul Clinic Municipal, având locul de muncă la cabinetul medical al nr.18, Nouă, C din cadrul Spitalului, având încheiat contractul individual de muncă.

Este întemeiată acordarea tichetelor de masă întrucât acestea reprezentând o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă suportat integral de persoană fizică sau persoană juridică care are calitatea de angajator așa cum stabilește art.1 alin.1 din Legea 142/1998.

În situație în care la nivel de ramură de unitate a fost negociat un contact colectiv de muncă, modalitatea și condițiile acordate a tichetelor de masă sun t stabilite prin acest contract.

Intimatul în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați printre care și reclamanta pentru că s-au acordat tichete salariaților cu locuri de muncă în secțiile cu paturi în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, astfel că diferențierea în acordarea tichetelor nu este prevăzută nici un act normativ.

Cu atât mai mult o hotărâre de guvern nu poate adăuga și nici modifica o lege și Legea 142/1998 reprezintă dreptul comun în materie, iar acordarea tichetelor de masă a fost instituită ca obligație a angajatorului și prin art.139 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare în perioada 2005-2007.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Municipal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 prevede că salariații pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita bugetelor pe venituri și cheltuieli.

Reclamanta nu a putut beneficia de prevederile OUG 115/2004, deoarece având locul de muncă la o creșă, intră sub incidența Legii nr.512/2005 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005.

S-a mai arătat în motivarea recursului că instanța nu a avut în vedere toate mijloacele de probă neținând cont de adresele depuse la dosarul de fond, prin care se face dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila clinic unde reclamanta nu se încadrează deoarece nu îndeplinește prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical, nici activitatea de învățământ și nici cercetare științifică-medicală și educație continuă, pentru a putea beneficia de salarizarea clinică.

În cadrul spitalului clinic așa cum este definit de Legea 95/2006 există mai multe subunități în care se desfășoară activitate clinică medicală, completată de cercetare medicală și de învățământ superior medical, efectuată de cadrele universitare, cât și activitate neclinică, unde asistența medicală nu este dublată de cercetare medicală și de învățământ superior medical. Reclamanta nu a făcut dovada desfășurării acestor activități.

Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Intimata reclamantă îndeplinește funcția de infirmieră în cadrul nr.18 Nouă,

Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.

În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.

Deși intimatul - pârât în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.

Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.

Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.

Se constată că reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu Spitalul Clinic Municipal, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul muncii.

Din pct. de vedere constituțional o hotărâre de Guvern nu poate adăuga și nu poate modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.

Astfel, Lg. nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.

În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.

Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii - cum este situația spitalelor, sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.

Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.

Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul muncii.

În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Lg. nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea în baza art.312 pr.civ. va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" C împotriva sentinței civile nr. 4488/26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 15 Februarie 2008.

PREȘEDINTE: Lucian Bunea

- -

JUDECĂTOR 2: Doina Vișan

- -

JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu

- -

Grefier,

- -

Red.jud.

Ex.2//26.02.2008

Jud.fond.

Președinte:Lucian Bunea
Judecători:Lucian Bunea, Doina Vișan, Ioana Moțățăianu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 513/2008. Curtea de Apel Craiova