Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 514/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE

DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU

CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZI A NR. 514/R-CM

Ședința publică din 25 iunie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător

JUDECĂTOR 2: Florica Răuță

JUDECĂTOR 3: Florinița

Grefier:

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL SANITAS, cu sediul în P,-, județul A, pentru, împotriva sentinței civile nr.86/CM din 01 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatul-pârât Cabinetul Medical Individual-Dr., în baza delegației de susbstituire din 11.06.2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, lipsind recurentul-reclamant.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Apărătorul intimatului-pârât precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât Cabinetul Medical Individual-Dr., solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în scris, prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 10 iulie 2007, pe rolul Tribunalului Argeș de către Sindicatul Sanitas A, în numele și pentru membra de sindicat, a fost chemat în judecată, în calitate de pârât, Cabinetul Medical Individual Dr. pentru a fi obligat prin hotărâre judecătorească să-i plătească reclamantei următoarele drepturi:

1. plata drepturilor bănești reprezentând majorările salariale acordate în perioada 2004-2007 prin acte normative aplicabile în sectorul sanitar;

2. plata salariului de bază aferent nivelului maxim prevăzut de grilele de salarizare din actele normative aplicabile sectorului sanitar în perioada 2004-2007;

3. plata drepturilor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în perioada 2004-2007 conform nr.OUG115/2004 și la nivel de ramură sanitară;

4. plata premiului anual (al treisprezecelea salariu) în perioada 2004-2007 potrivit nr.OUG115/2004 și la nivel de ramură sanitară;

5. plata drepturilor bănești solicitate la pct.1, 2, 3, 4 la valoarea actualizată, în funcție de indicele de inflație;

6. plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada anilor 2004-2007 a desfășurat activitate la Dr., fără a beneficia de drepturile bănești menționate.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legilor nr.53/2003, nr.168/1999 și nr.54/2003.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În apărarea sa pârâtul a arătat că este o unitate cu capital integral privat care desfășoară activități de asistență medicală umană în temeiul nr.OG124/29 august 1998, privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale și nu o unitate sanitară publică din sectorul sanitar, așa cum lasă să se înțeleagă reclamanta.

Sistemul de salarizare pe baza căruia se fixează salariile individuale este stabilit prin lege, în raport cu forma de organizare a unității, modul de finanțare și caracterul activității sale.

Astfel, au fost invocate dispozițiile art.11 alin.2 din nr.OG124/1998 în raport de care, în cabinetele medicale în care sunt încadrate persoane cu contract individual de muncă, salariile se stabilesc prin negociere, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de reglementările legale în vigoare.

salariilor periodic prin Hotărâre de Guvern este obligatorie numai pentru autoritățile și instituțiile publice (unitățile bugetare), precum și pentru regiile autonome de interes deosebit, iar nu pentru sectorul privat, ca în prezenta cauză.

Pârâtul a precizat că a respectat salariul negociat prin contractul individual de muncă, care reprezintă legea părților, salariul reclamantei fiind mai mare decât salariul minim brut pe economie.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.86/CM din 01 februarie 2008, a espins acțiunea formulată de Sindicatul Sanitas A, în numele și pentru membrul de sindicat și a obligat pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.

În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta îndeplinește funcția de asistent medical în cadrul Cabinetului Individual Dr., după cum reiese din contractul individual de muncă încheiat între cele două părți la data de 01.10.1999 și înregistrat în registrul Camerei de Muncă din cadrul A la data de 18.11.1999, sub nr.-.

Prin acest contract părțile au negociat un salariu de 1.280.000 lei (rol) la care se adaugă sporul de vechime.

Potrivit art.1 alin.1 din nr.OG124/1998, cabinetul medical este unitate cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistență medicală umană preventivă, curativă, de recuperare și de urgență.

Pârâtul este un cabinet medical privat care, în temeiul art.11 din același act normativ, poate încadra persoane cu contract individual de muncă.

După cum prevede art.11 alin.2 din nr.OG124/1998, coroborat cu art.17 din Ordinul nr.153/2003, salariile persoanelor încadrate cu contract individual de muncă se stabilesc prin negociere, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de reglementările legale în vigoare.

În această situație este și reclamanta, al cărei salariu a fost negociat la suma de 1.280.000 lei (rol), iar ulterior acest cuantum a crescut.

Întrucât reclamanta a invocat faptul că nu a beneficiat de o mărire a salariului potrivit nr.OG191/2002, nr.OG123/2003, nr.OG115/2004 și nr.OG23/2006, rezultă din lecturarea actelor normative indicate că acestea sunt aplicabile exclusiv personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, nu și celor din sectorul privat.

În cazul acestora din urmă drepturile salariale se acordă numai potrivit contractului încheiat între părți care, potrivit art.969 Cod civil, reprezintă legea părților, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert contabil a rezultat că în perioada 2004-2007 reclamanta a avut un salariu de bază mai mare decât salariul de bază minim al unui salariat din sectorul sanitar public cu o pregătire ca a acesteia și chiar mai mare decât salariul minim brut pe economie.

Potrivit dispozițiilor art.8 alin.1 din Codul muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualismului și al bunei-credințe, depinzând exclusiv de voința părților.

S-a reținut de către instanță că a veni printr-o hotărâre judecătorească și a interveni în cadrul acestor relații înseamnă a încălca flagrant un principiu fundamental al dreptului muncii, cu atât mai mult cu cât sunt în vigoare dispozițiile art.11 alin.2 din nr.OG124/1998.

În consecință, în raport de considerentele arătate și de normele legale în materie, acțiunea a fost privită ca neîntemeiată, fiind respinsă.

Tribunalul Argeș, prin încheierea din 13 februarie 2008, a admis cererea formulată de petentul - pârât Cabinet Medical Individual Dr., înregistrată la data de 06.02.2008 și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.86/CM/01.02.2008, pronunțată de aceeași instanță, în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în loc de 500 lei.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, analizând cererea formulată în raport de actele dosarului, că aceasta este întemeiată, având în vedere că prin sentința civilă nr.86/CM/2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit chitanțelor aflate la dosar, pârâta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei, respectiv 500 lei onorariu avocat și 300 lei onorariu expert, însă din eroare s-a consemnat în minuta și dispozitivul hotărârii suma de 500 lei în loc de 800 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul Sanitas

Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, solicitându-se analizarea cauzei și sub aspectul prevăzut de art.3041Cod procedură civilă.

Nu s-a avut în vedere că dispozițiile art.1 alin.(1) lit.b) din nr.OUG115/2004, cu modificările și completările ulterioare, se aplică personalului din unitățile sanitare finanțate integral din venituri proprii prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Din actele dosarului rezultă însă că finanțarea cabinetelor medicale de medicină de familie se realizează din fonduri având ca sursă sistemul asigurărilor sociale de sănătate, în baza unui contract de furnizare servicii medicale încheiat între medicul titular de cabinet și casa județeană de asigurări de sănătate unde este arondat cabinetul medical respectiv.

Sentința pronunțată de instanța de fond fiind astfel nelegală, motiv pentru care se solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și pe fond admiterea acțiunii formulate.

Recursul este nefondat.

Recurenta își întemeiază criticile pe disp art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, însă din dezvoltare criticilor formulate rezultă că nemulțumirea vizează aplicarea greșită a legii, motiv încadrabil în disp art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.

Dispozițiile art. 304 pct.8 sunt aplicabile în situația în care instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, însă o astfel de critică nu a fost dezvoltată.

Reclamanta a lucrat în funcția de asistent medical pediatru în cadrul Cabinetului Medical Individual Dr., cu care a avut încheiat contractul de muncă in perioada 2004-2007, și în care s-a stabilit un salariul negociat.

Referitor la negocierea salariilor, legea nu determină criteriile și nici nu stabilește criteriile în care se face această negociere, părțile fiind libere să aleagă orice sistem posibil și sunt ținute doar să respecte o singură dispoziție imperativă - măsura de protecție a personalului - care se referă la salariul minim brut pe țară.

Potrivit art.1 alin.(1) din nr.OG124/1998, cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitatea juridică furnizoare de servicii publice de stat sau private, de asistență medicală umană, preventivă, curativă, de recuperare și de urgență și care poate încadra persoane cu contract individual de muncă.

În baza art.11 alin.(2) din nr.OG124/1998 și art.17 din Ordinul nr.153/2003, salariile persoanelor încadrate cu contract individual de muncă se stabilesc prin negociere, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de reglementările în vigoare.

Ministerul Sănătății Publice a emis către autoritățile de sănătate județene și ale Municipiului B circulara nr.1895 din 23 iunie 2006, în care se precizează la anexa 1 că în categoria medicilor care desfășoară activități private se includ medicii de familie și medicii specialiști organizați prin cabinete medicale individuale.

În speță, la cabinetul medical individual intimat își desfășoară activitatea medici de familie în baza nr.OG124/29 august 1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale sus-arătate, situație în care salariile persoanelor încadrate acolo se stabilesc prin negociere.

Avându-se în vedere că, potrivit contractului de muncă încheiat între părți, salariul de bază a fost negociat, în mod corect instanța de fond a apreciat că față de prevederile art.11 alin.(2) din nr.OG124/1998 s-au respectat prevederile legale în vigoare și că printr-o hotărâre judecătorească nu se poate interveni în cadrul relațiilor dintre părți.

Nu sunt incidente in speță disp. art.1 alin. 1 lit. b din OUG 115/2004, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, invocate de recurentă deoarece, măsurile pe care le generează ordonanță de urgență vizează interesul social, cointeresarea personalului în vederea creșterii calității serviciilor medicale acordate, buna desfășurare a activității în unitățile sanitare publice finanțate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și de la bugetul de stat și constituie situații de urgență de interes public.

Pârâta este persoană privată, a cărei activitate este reglementată de OG. 124/1998, așa cum corect a reținut prima instanță, nefiind aplicabile in speță dispozițiile OUG 115/2004 cum greșit susține recurenta.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare potrivit disp. art. 312 cod procedură civilă.

Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL SANITAS, cu sediul în P,-, județul A, pentru, împotriva sentinței civile nr.86/CM din 01 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL () DR..

Obligă pe recurentul-reclamant Sindicatul Sanitas A la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul Cabinet Medical Individual () Dr..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./02.07.2008

Jud.fond: /

Președinte:Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Florinița

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 514/2008. Curtea de Apel Pitesti