Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 520/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.520
Ședința publică din data de 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- ---
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2074 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, G -, --, - și -, toți prin reprezentanți legali și, cu domiciliul ales în Târgoviște, str.- cel - B, - județul D și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului amânat pronunțarea cauzei la data de 17 martie 2009 și apoi la data de 19 martie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr.2074/2008 a Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Reclamanții, G, G, G -, --, - și -, toți reprezentați de și au chemat în judecată civilă pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor bănești reprezentând diferența între indemnizația brută lunară cuvenită și încasată în baza nr.OUG160/2000 aprobată prin Legea nr. 711/2001 cu modificările și completările ulterioare
și indemnizația care trebuia acordată în conformitate cu dispozițiile nr.OG10/2007 și nr.OG 14/2008 pentru perioada 1.07.2007 - 30.06.2008.
Pentru aceeași perioadă reclamanții au solicitat și diferența de spor de vechime rezultată după recalcularea salariilor, precum și diferența de premiu anual urmând ca pârâta să fie obligată să corecteze încadrările controlorilor financiari potrivit valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că salarizarea controlorilor Financiari ai Curții de Conturi este reglementată de nr.OUG160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001 iar valoarea sectorială de referință urma să fie corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor în condițiile stabilite de lege pentru funcțiile de demnitate publică, lucru pe care pârâta nu l-a făcut, motiv pentru care părțile s-au judecat și anterior.
La termenul din data de 5 august 2008 pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând ca în ipoteza admiterii acțiunii, chematul în garanție să fie obligat l să asigure fondurile necesare plății.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata diferențelor salariale între indemnizația brută lunară cuvenită și cea efectiv acordată în condițiile OUG160/2000, precum și diferențele de spor de vechime și premiul anual ținându-se seama de valoarea sectorială de referință pentru funcțiile de demnitate publică cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
Prin aceiași sentință a fost respinsă cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de controlori financiari și în perioada 1.07.2007 - 30.06.2008 au fost salarizați conform nr.OUG160/2000 aprobată prin Legea nr. 711/2001 fără ca valoarea sectorială de referință să fie actualizată în raport cu valoarea sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică a cărei creștere a fost reglementată prin nr.OG9/2005, nr.OG3/2006, nr.OG10/2007 și nr.OG 14/2008.
În mod corelativ reclamanților trebuie să le fie actualizat și cuantumul sporului de vechime și cel al premiului anual.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că potrivit art.3 din nr.OUG160/2000 indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității controlorilor financiari și ea se stabilește pe baza valorii de referință sectorială înmulțită cu coeficientul de multiplicare prevăzut în anexa la acest act normativ.
Prin același act normativ s-a stabilit că dispozițiile Legii nr. 50/1995 nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi, iar prin Legea nr. 233 din 9 iunie 2006 s-a reglementat salarizarea și alte drepturi ale controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, actul normativ respectiv stabilind și indexările aplicabile pentru anul 2006, caz în care în mod greșit instanța de fond a stabilit incidența în cauză a dispozițiilor nr.OG9/2005.
recurenta că în realitate creșterile salariale la care se face referire prin acțiunea introductivă sunt expres prevăzute pentru funcțiile de președinte, vicepreședinte, președinți de secție și consilieri de conturi și nu se pot aplica prin analogie altor categorii de salariați, în speță, controlorilor financiari.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Actul normativ cadru prin care se stabilește modalitatea de salarizare a controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi este nr.OUG160/2000 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.711/2001.
Acest act normativ stabilește că indemnizația este unica formă de remunerare a activității controlorilor financiari, modul de calcul al acesteia, precum și faptul că valoarea sectorială de referință se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
În intervalul 2006-2008 valoarea sectorială de referință aplicabilă controlorilor financiari a fost actualizată prin următoarele acte normative: Legea nr. 233/2006, OG nr.27/2007, Legea nr. 219/2007 și nr.OG14/2008 însă în acțiunea lor reclamanții nu se referă la niciunul dintre aceste acte normative ceea ce duce la concluzia că acestora le-a fost actualizată valoarea sectorială de referință conform actelor normative sus-menționate, nemulțumirea fiind generată de faptul că nu s-a procedat și la actualizarea în temeiul celorlalte acte normative menționate în considerentele sentinței, ori aceste acte normative stabilesc și căror categorii de personal sunt aplicabile, între acestea nefiind și reclamanții.
Situația este pe deplin explicabilă întrucât este de neconceput ca o categorie de personal bugetar să beneficieze atât de indexările și majorările specifice cât și de cele aplicabile altor categorii cu care se pretind a fi asimilați, respectiv funcțiile de demnitate publică.
Față de aceste considerente în temeiul art. 312 Cod pr. civilă Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2074 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, G -, --,
, - și -, toți prin reprezentanți legali și, cu domiciliul ales în Târgoviște, str.- cel - B, - județul D și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red.AB/VD
3 ex/19.04.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
