Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5202/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4172/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5202R
Ședința publică de la 28 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.808 din data de 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, a, Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, având în vedere că recurenții au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod pr. civ. Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 808 din data de 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanții, a, i, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman și expertul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au fost obligați pârâții, în solidar, să calculeze și să plătească în favoarea fiecăruia dintre reclamanții, a, drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu luna ianuarie 2006 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțată în cauză, precum și pentru viitor.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să calculeze și să plătească în favoarea fiecăruia dintre reclamanții și drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu luna ianuarie 2006 și până la 1 iulie 2007 când s-au pensionat.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să calculeze și să plătească în favoarea fiecăruia dintre reclamanții și drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu luna ianuarie 2006 și până la 1 septembrie 2007 când s-au pensionat.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească în favoarea fiecăruia dintre reclamanții și drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu data de 1 decembrie 2008 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțată în cauză, precum și pentru viitor.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească în favoarea reclamantului drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2008 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțată în cauză, precum și pentru viitor.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească în favoarea reclamantului drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu data de 1 iunie 2008 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțată în cauză, precum și pentru viitor.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească în favoarea reclamantei drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu luna ianuarie 2006 și până la data de 15 iunie 2007, când s-a transferat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.
S-a dispus actualizarea drepturilor bănești cuvenite fiecăruia dintre reclamanți la indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
A fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Teleorman să efectueze cuvenitele mențiuni cu privire la sporul de confidențialitate în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, că acesta are obligații constituționale privind elaborarea proiectului bugetului de stat, a legii bugetului de stat și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat acordat ordonatorului principal de credit, respectiv Ministerului Justiției și Libertăților, fondurile bănești pentru salarizarea personalului din justiție, excepția fiind neîntemeiată
Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere că, în exercitarea atribuțiilor, reclamanții gestionează informații clasificate, asemenea altor categorii profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate.
Prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a decis într-un recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare raportat la art.16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Decizia este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința primei instanțe, arătând că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art.304 pct.4 Cod pr. civ.), întrucât acțiunea prin care se solicită alte drepturi decât cele stabilite prin lege este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri, precum cea de față, prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de legea fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit. e din Constituție.
Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin.(3) din Constituție, înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Recurentul a susținut că, față de cele reținute de instanța de control constituțional, rezultă cu claritate că Decizia 46/15.12.2008 a ICCJ, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față, prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
În cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata unor sume reprezentând un spor de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Recurentul a făcut referire și la Decizia 1325/4 decembrie 2008, prin care Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, recurentul a invocat și faptul că hotărârea atacată este lipsita de temei legal (art. 304 pct.9 Cod pr. civ.), arătând că dreptul la sporul de confidențialitate nu este recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin niciun act normativ în vigoare și nu face obiectul articolului 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
În speță nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate, confidențialitatea fiind o atribuție normală a serviciului.
S-a mai susținut că nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora între personalul auxiliar și alte categorii de salariați din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare, pentru ca așa cum s-a statuat și de Curtea Constituționala prin decizii."diferențierea indemnizațiilor si a salariilor de baza pentru demnitari si alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea libera a legiuitorului, ținând seama de importanta si complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile si salariile de bază. pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.".
În fine, având în vedere că instanța nu poate aprecia cu certitudine în ceea ce privește menținerea raporturilor de muncă între reclamanți și pârâți și pentru viitor, cum de altfel nu se poate pronunța în raport de reglementările legale ce vor apărea în materie, pentru viitor, recurentul a susținut că se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare, luând în considerare și faptul că aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale.
Recurentul - pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr. civ. arătând că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, care nu poate fi obligat la plata către salariații altor instituții.
Pe fond, recurentul a arătat că instanța a nesocotit dispozițiile Legii nr.500/2002, din care rezultă că Guvernul și ordonatorii principali de credite, iar nu statul, au atribuții în ceea ce privește salarizarea sau acordarea anumitor drepturi reclamanților.
De altfel, calitatea de parat poate aparține numai persoanei despre care se afirma că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, situație în care nu se regăsește Statul.
Nici din punct de vedere al opozabilității hotărârii, Statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu poate figura ca parte in proces, obligația respectării hotărârilor pronunțate revenind tuturor persoanelor, deci are un caracter general și nu unul particular.
Prima instanță a stabilit o obligație solidară a pârâților privind calculul și plata drepturilor solicitate, însă având în vedere faptul că solidaritatea pasiva rezulta din convenție sau de drept, în virtutea legii, nu s-a făcut în cauza de fața dovada unei asemenea solidarități.
S-a mai arătat că modul de stabilire printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale, în mod diferit fața de alte categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problema ce poate fi apreciata din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal al discriminării.
Astfel personalul auxiliar de specialitate reprezintă o categorie aparte de salariați din sistemul bugetar, cu un statut specific reglementat de Legea 567/2004, cu modificările si completările ulterioare, cu drepturi și îndatoriri specifice si cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respective OG 8/2007 aprobata cu modificări prin Legea nr.247/2007.
Situația acestei categorii nu poate fi comparata cu cea a personalului militar si funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare naționala, al căror statut este reglementat de Lg.360/2002, si nici cu cele ale funcționarilor publici din Guvern, Administrația Prezidențiala, CNSAS sau Ministerul Afacerilor Externe, al căror statut este reglementat de OG 6/2007. Astfel, nu se poate vorbi de o discriminare directa sau indirecta, potrivit OG137/2000, pentru că așa cum a statuat Curtea Constituționala " diferențierea indemnizațiilor si a salariilor de baza pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea libera a legiuitorului, ținând seama de importanta si complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este in drept sa instituie anumite sporuri la indemnizațiile si salariile de baza pe care le poate diferenția in funcție de categoriile de personal cărora li se acorda."
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți și având în vedere dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, se reține că, prin decizia nr.46/15.12.2008, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1,2 din Codul d eontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin3 Cod procedură civilă, decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe, sub aspectul dezlegării date problemei de drept, astfel încât în mod corect instanța de fond i-a dat eficiență.
Împrejurarea că, în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin.(3) din Constituție, înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, nu este de natură a înlătura efectele obligatorii ale deciziei nr.46/15.12.2008, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, neexistând niciun temei legal pentru înlăturarea acestora.
Cât privește faptul că instanța nu poate aprecia cu certitudine în ceea ce privește menținerea raporturilor de muncă între reclamanți și pârâți și pentru viitor și nu se poate pronunța în raport de reglementările legale ce vor apărea în materie, Curtea apreciază că și această critică este nefondată, întrucât, în mod evident, acordarea sporului de confidențialitate în continuare este condiționată de apartenența intimaților reclamanți la categoria personalului auxiliar de specialitate precum și de menținerea actualei reglementări.
Trecând la examinarea recursului declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea apreciază că este fondată critica referitoare la lipsa calității procesuale pasive a acestuia, întrucât Statul Român nu se confundă cu Ministerul Finanțelor Publice, fiind vorba de un mandat legal de reprezentare în instanță dat Ministerului Finanțelor Publice, prin art.25 din Decretul nr.31/1954.
Sub acest aspect, nu se poate reține că între Statul Român și reclamantă exista raporturi legale sau contractuale, care să justifice chemarea în judecată a acestui pârât și obligarea sa, în solidar cu ceilalți pârâți, la calcularea și la plata sporului de confidențialitate pretins de reclamanți, hotărârea fiind sub acest aspect dată cu aplicarea greșită a legii ( art.304 pct.9 Cod pr. civ.).
Drept consecință a celor mai sus reținute, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr. civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, și va admite recursul formulat de recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și, drept consecință, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Va fi înlăturată dispoziția privind obligarea Statului Român, în solidar cu ceilalți pârâți, la plata sumelor.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.808 din data de 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, a, Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite recursul formulat de recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și respinge acțiunea formulată împotriva acestuia. Înlătură dispoziția privind obligarea Statului Român, în solidar cu ceilalți pârâți, la plata sumelor.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
01.09.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
