Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.524
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.05.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 266 din data de 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, F, -, intimatul-reprezentant legal al reclamanților, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată la data de 18.12.2007 reclamanții, F, au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila obligarea pârâților să le achite drepturi bănești corespunzătoare diminuării venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând cu luna august 2007 cât și pe viitor, drepturi actualizate în raport cu indicele de inflație până la data achitării integrale.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat următoarele:
În conformitate cu art.23 al.1 și 2 din Legea nr.19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale pentru asigurați o constituie salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, bază care nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut lunar pe economie, potrivit OUG nr.147/31.10.2002.
Art.183 al.4 din Legea 19/2000 stabilește că aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale pentru asigurați nu pot duce la diminuarea venitului net al acestora, astfel că, potrivit al.5, operațiunea va avea loc prin majorarea drepturilor salariale corespunzătoare cotei de contribuție la asigurări sociale.
Prin art.2 din Legea nr.250/19.07.2007 a fost modificat al.3 al art.23 din Legea nr.19/2000, în sensul că baza de calcul este venitul brut realizat lunar.
Însă, dispozițiile Legii nr.250/19.07.2007 nu au modificat, completat sau abrogat pe cale ale art.183 din Legea nr.19/2000, în consecință, trebuia să se facă aplicarea acestora la stabilirea noului cuantum al contribuției.
În acest scop, se impunea să se majoreze drepturile salariale cu suma reprezentând diferența dintre contribuția datorată anterior și cea datorată după intrarea în vigoare a Legii nr.250/19.07.2007, pentru că majorarea contribuției să se realizeze în condițiile respectării art.183 al.4 din Legea nr.19/2000.
Prevederile art.183 din Legea nr.19/2000 sunt cuprinse în capitolul " Dispoziții tranzitorii " al legii, care în conformitate cu prevederile legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, asigură corelarea actelor normative pentru a evita apariția unor eventuale conflicte în aplicarea normelor succesive.
Potrivit art.60 din Legea nr.24/2000, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează de la data intrării în vigoare, în actul normativ de bază.
Prin urmare, art.183 din Legea nr.19/2000, din moment ce nu este abrogat sau modificat, continuă să aibă caracter general în ocrotirea dreptului înscris în conținutul său, referitor la venitul net al asiguraților la majorarea contribuției de asigurări sociale.
Întâmpinare-Ministerul Justiției
Prin întâmpinare Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele argumente:
Raționamentul reclamanților este incorect.Art.183 din Legea nr.19/2000 face parte din capitolul << Dispoziții tranzitorii >>, iar nu din partea dispozitivă a actului normativ, ce reprezintă conținutul propriu- zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
Or, în conformitate cu prev.art.52 al Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată și completată:
Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
2.Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
O dispoziție legală de această natură nu poate institui reglementări aplicabile nelimitat în timp, după cum nu poate reprezenta o dispoziție ce constituie conținutul propriu-zis al reglementării acelui act normativ, ci poate privi doar instituirea unor măsuri cu privire la soarta unor raporturi juridice născute sub imperiul reglementării anterioare în raport de noile dispoziții legale.
Aceste prevederi sunt înscrise în capitolul " Dispoziții tranzitorii" ceea ce înseamnă că acționează numai în cadrul termenelor prevăzute în aceste texte de lege.
Întrucât dispozițiile tranzitorii dintr-o lege, având ca scop să delimiteze câmpul de aplicare a legii noi în raport cu reglementările existente în momentul intrării acesteia în vigoare, nu se vor putea extinde în afara acestui cadru la alte perioade și la alte categorii de persoane neprevăzute de textele respective.
Argumentul reclamanților că aceste prevederi legale nu au fost abrogate și, fiind în vigoare, trebuie aplicate este inconsistent, deoarece neglijează aspectul că dispozițiile tranzitorii, după cum sugerează și denumirea lor sunt măsuri pe termen limitat, cu caracter temporar, epuizându-și aplicabilitatea prin însuși faptul că acționează în cadrul unor termene ori momente stabilite de legiuitor în cuprinsul normei juridice.
Este de observat că aplicabilitatea disp.art.183 din Legea 19/2000 a fost asigurată prin HG nr.403/19.04.2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art.183 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, act normativ în prezent abrogat.
Astfel, prin art.1 al.1 din Normele metodologice s-a prevăzut că " drepturile salariale ale asiguraților prevăzuți la art.5 al.1 pct.I și II din Legea nr.19/2000, cu modificările ulterioare, stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 1.04.2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de aceștia, potrivit prevederilor prezentelor norme, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate".
Scopul acestei prevederi legale a fost acela de a proteja veniturile nete ale asiguraților ca urmare a majorării corespunzătoare a cotelor de contribuții la asigurările sociale, ceea ce conferă acestui drept caracterul de compensație pentru majorarea cotelor de contribuții indicate.
Potrivit art.1 al.6 din HG nr.403/2001 " La agenții economici care au acordat creșteri salariale potrivit contractelor colective de muncă sau contractelor individuale de muncă până la data de 1.04.2001, părțile semnatare pot conveni ca, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute la al.2, prevederile acestui alineat să nu se mai aplice", iar potrivit art.2 din același act normativ, " prevederile prezentelor norme se aplică în mod corespunzător personalului din sectorul bugetar, precum și asiguraților prevăzuți la art.5 al.1 pct.VI din Legea nr.19/2000".
Chiar dacă prevederile normei enunțate au fost incidente în anul 2001, este de observat că și în cazul altor categorii de personal, creșterile salariale intervenite ulterior aplicării HG nr.403/2001, creșteri care acopereau procentul prevăzut de acest act normativ, nu au mai justificat acordarea compensării pentru majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale.
În acest sens menționează că și în cazul magistraților stabilirea prin OUG nr.177/2002 a valorii de referință sectorială de 1.833.754 lei ( cu majorările ulterioare prevăzute de lege) a condus la inaplicabilitatea prin art.46 din același act normativ a prevederilor HG nr.403/2001.
De asemenea, și în cazul funcționarilor publici și a personalului contractual, creșterile salariale stabilite prin acte normative ulterioare HG nr.403/2001, OUG nr.192/2002 și respectiv OUG nr.191/2002 au condus la neaplicarea procentului stabilit prin această hotărâre, apreciindu-se că prin creșterile salariale acordate se acoperă majorarea cotelor de contribuții la asigurări sociale.
Prin urmare, la acea dată nici o categorie de personal din sectorul bugetar nu mai beneficia de prevederile HG nr.403/2001.
În ceea ce privește situația personalului auxiliar, dacă până la apariția Legii nr.100/2005 pentru aprobarea OG nr.23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, acordarea cotei de protecție instituită prin HG nr.- era justificată, întrucât prin creșterea cotei de contribuție la asigurările sociale a avut loc o diminuare a salariilor personalului auxiliar, odată cu apariția acestui act normativ, care în fapt reprezintă o majorare cu peste 40% a salariilor acestei categorii de personal, aplicarea procentului prevăzut de HG nr.403/2001 nu mai era justificată.
Întreaga situație de fapt expusă a condus la abrogarea prin HG nr.687 din 12.07.2005 a HG nr.403/2001, act normativ emis tocmai în aplicarea art.183 din Legea nr.19/2000, ceea ce întărește teza aplicabilității limitate în timp a acestei dispoziții legale, derivată din caracterul său de normă tranzitorie, în prezent nemaiexistând vreun act normativ care să asigure mijloace pentru punerea în aplicare a acestei prevederi legale.
Mai mult, întrucât din examinarea cuprinsului art.183 din Legea 19/2000 rezultă că rațiunea acestuia a fost aceea de a proteja veniturile nete ale asiguraților la momentul intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, ca urmare a majorării cotelor de contribuții la asigurările sociale, este cert că el este inaplicabil, deoarece modificarea operată prin Legea nr.250/2007 a privit lărgirea bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, iar nu majorarea cotelor de contribuții, cele două situații fiind distincte.
Sentința civilă nr.266/11.04.2008 a Tribunalului Brăila.
Prin sentința civilă nr.266/11.04.2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, F, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Brăila și prin urmare au calitatea de asigurați ai sistemului public, conform dispozițiilor art.5 alin.1 pct.II din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
La data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, art.23 alin.1 lit.a din lege prevedea că aza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul acestei categorii de asigurați o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă.
3 al art.23 prevedea, totodată, că baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Acest ultim text de lege a fost modificat prin art.4 alin.4 din nr.OUG147/2002, în sensul că la stabilirea plafonului maxim urma să se aibă în vedere valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie, iar prin art.I pct.3 din Legea nr.250/2007 s-a statuat că baza de calcul este venitul brut realizat lunar.
Ulterior, prin art.I pct.11 din nr.OUG91/26.09.2007, art.23 lin.3 Legea nr.19/2000 a fost abrogat.
Prin abrogarea acestor dispoziții legale s-a urmărit lărgirea bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, ceea ce duce implicit la o diminuare a veniturilor asiguraților, comparabilă cu cea cauzată prin aplicarea unor cote de contribuții mai mari la asigurările sociale.
Ori, prin art.183 al Legii nr.19/2000 legiuitorul a intenționat ca, de la data intrării în vigoare a acestei legi, să protejeze veniturile asiguraților de diminuarea cauzată prin aplicarea unor cote de contribuții mai mari la asigurările sociale, stabilind că "a data intrării în vigoare a legii contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și VI, nu va diminua venitul net al acestora".
Potrivit art.183 alin.2, aplicarea prevederilor anterior menționate se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia conform prezentei legi, iar conform alin.4 al aceluiași text de lege "aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern".
Normele metodologice la care se referă textul citat au fost aprobate prin nr.HG403/2001.
Chiar dacă nr.HG403/2001 a fost abrogată prin nr.HG687/2005, această abrogare nu duce implicit la abrogarea art.183 din Legea nr.19/2000, iar atât timp nici Legea nr.250/2007 și nici nr.OUG91/2007 nu au modificat dispozițiile art.183 nu poate fi primită apărarea Ministerului Justiției cum că dispozițiile invocate de reclamanți nu mai sunt aplicabile.
Nu este fondată nici susținerea că în cazul magistraților stabilirea prin nr.OUG177/2002 a valorii de referință sectorială majorate a condus la inaplicabilitatea, prin art.46 din același act normativ, a prevederilor HG nr.403/2001, întrucât art.46 din nr.OUG177/2002 face trimitere la dispozițiile art.8 din nr.OUG187/2001, ce se referă doar la situația persoanelor care în cursul anului 2002 vor fi promovate într-o clasă, grad, treaptă profesională sau funcție superioară ori vor trece sau vor fi trecute de la o unitate bugetară la altă unitate bugetară.
În plus, susținerea pârâtului conform căreia abrogarea nr.HG403/2001 prin nr.HG687/2005 dovedește că majorările salariale aplicate magistraților și personalului bugetar în anul 2002 nu au mai justificat acordarea compensării pentru majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale este infirmată și de faptul că abrogarea nu a fost dispusă în anul 2002, ci abia în 2005.
Având în vedere că prin calcularea contribuției la asigurări sociale la întregul venit brut s-a diminuat venitul net cuvenit fiecărui reclamant, iar pârâții nu au respectat dispozițiile art.183 din Legea nr.19/2000 privind majorarea veniturilor pentru a compensa această diminuare, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, dar nu și pentru viitor, deoarece acțiunea are caracterul unei acțiuni în despăgubire, iar despăgubirile nu pot fi acordate pentru viitor.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției reiterând argumentele precizate pe larg în întâmpinare.
Considerentele deciziei pronunțate în recurs.
În speță se solicită diferențele bănești rezultate din diminuarea indemnizației ca urmare a majorării contribuției individual de asigurări sociale cu ignorarea dispoz.art.183 din Legea 19/2000.
Art.183 al.4 din Legea 19/2000 stabilește că " la data intrării în vigoare a prezentei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art.5 al.(1) pct.I, II și VI, nu va diminua venitul net al acestora.Aplicarea prevederilor alin.(1) pentru asigurații prevăzuți la art.5 al.1 pct.I, II,VI se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia conform prezentei legi.
Legea 250/19.07.2007 pentru modificarea Legii 19/2000 a modificat art.23 al.3 din Legea 19/2000 în sensul că baza de calul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar. Anterior baza de calcul nu putea depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut. Modificarea bazei de calcul pentru calcularea contribuției individuale de asigurări sociale duce automat la diminuarea veniturilor nete lunare ale reclamanților contrar principiului stabilit prin lege prin art.183 al.4 din Legea 19/2000.
Este în puterea legiuitorului să încaseze contribuții mai mari dar aceasta impune și modificarea dispoz.art.183 din Legea 19/2000.
Prin urmare, concluzia instanței constă în existența acestui drept solicitat de reclamanți.
Sunt corecte argumentele expuse de instanța de fond în hotărârea pronunțată.
Nu pot fi reținute susținerile recurentului, Ministerul Justiției, că disp.art.183 din Legea 19/2000 au aplicabilitate limitată în timp aceasta rezultând din caracterul tranzitoriu al normei și aceasta deoarece principiul e consacrat într-o lege cadru.Pe de altă parte, care este limita aplicabilității în timp a acestei norme.Rațiunea instituirii acestei norme a fost aceea de protejare a veniturilor nete lunare ale contribuabililor ca urmare a majorării cotelor de contribuție la asigurările sociale.
bazei de calcul a însemnat majorarea cotei de contribuții la asigurările sociale iar protecția prevăzută de art.183 din Legea 19/2000 impune nediminuarea veniturilor nete.
Conform art.312 pr.civ.urmează a se respinge recursul declarat ca fiind nefondat, apreciind ca fiind corectă și legală soluția instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 266 din data de 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./1.06.2009
Dact./2 ex/10.06.2009 FOND: - Asis.jud. -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
