Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 528/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 528/
Ședința publică de la 06 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta., cu sediul în B, nr.239,sector 1,împotriva sentinței civile nr.358 din 06 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:pentru recurenta - SA B,av.,care substituie pe av.,în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar,și pentru intimații,av.,în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Curtea,verificând actele dosarului constată că din eroare intimatul nu a fost citat în cauză,însă lipsa de procedură cu acesta este acoperită prin prezența în instanță a apărătorului său ales.
Apărătorul recurentei depune la dosar practică judiciară în materie și copie de pe adresa nr.6576/12.11.2007 Departamentul Resurse Umane-din cadrul.
Apărătorul intimaților invocă excepția tardivității formulării și motivării recursului,având în vedere că așa cum rezultă din dovada aflată la fila 298 dosar fond,intimaților le-a fost comunicată hotărârea la data de 29 mai 2008,iar recursul a fost formulat,motivat și depus la data de 11 iunie 2008(fila 2 dosar recurs).Depune motivarea excepției,în scris.
Apărătorul recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a verifica actele dosarului și a-și formula apărările cu privire la excepția invocată.
Curtea,deliberând,admite cererea și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal,făcut la a doua strigare,au răspuns părțile ca în precedent.
Apărătorul intimaților susține excepția de tardivitate a recursului.
Apărătorul recurentei solicită respingerea excepției,ca nefondată.Din actele dosarului rezultă că recursul este formulat în termen.Într-adevăr,rezoluția de pe cererea de recurs este datată 11 iunie 2008,însă acesta a fost înaintat prin poștă,data de pe plic fiind 09 iunie 2008,situație în care rezultă că recursul a fost declarat în termen.
Curtea,față de cele arătate,respectiv data comunicării hotărârii și data înaintării recursului,constată ca fiind neîntemeiată excepția de tardivitate invocată de apărătorul intimaților și în consecință,o respinge ca atare,fiind respectat termenul așa cum prevăd dispozițiile legale în materia Codului muncii.Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,avându-se în vedere motivele scrise de recurs aflate la dosar.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat,pentru considerentele expuse în notele scrise pe care le depune la dosar și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond pe care o consideră temeinică și legală.Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.358/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul,în contradictoriu cu pârâta - SA
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de C și Paști pentru anii 2005, 2006, 2007,actualizate cu rata inflației la data plății.
A fost respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat.
Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile prescripției dreptului la acțiune și al prematurității acțiunii.
A fost obligată pârâta B la 1.000 lei cheltuieli de judecată către și și la 1.500 lei cheltuieli de judecată către,.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea cu nr-,reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta - SA B solicitând ca aceasta să le plătească drepturile bănești cuvenite în temeiul art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că potrivit art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă aveau dreptul, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, la o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu. Cum însă aceste drepturi nu le-au fost achitate, solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata lor precum și la câte 5.000 lei pentru fiecare reclamant cu titlu de daune morale, conform art.145 al.5 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acțiunii lor reclamanții au depus la dosar acte.
În cauză a formulat cerere de intervenție solicitând ca pârâta să-i achite aceleași drepturi pretinse de reclamanți, prin acțiunea principală, însă de menționat că acesta are calitatea de reclamant, fiind omis din petitul acțiunii din eroare, deși actele în ce-l privește au fost depuse odată cu acțiunea la filele 29-32 din dosar.
Pârâta - SA Bad epus la dosar întâmpinare invocând excepțiile de prescripție a dreptului material la acțiune și al prematurității introducerii acesteia. Motivează pârâta că pentru primele aferente anilor 2004,2005 și 2006 intervenit prescripția dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art.283 al.1 lit.e din codul muncii. În ce privește prematuritatea introducerii acțiunii pârâta arată că drepturile salariale suplimentare solicitate de reclamanți nu se acordă automat ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente, împrejurare față de care cererea apare ca prematură.
Pe fondul cauzei, susține pârâta că acțiunea este neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 drepturile salariale suplimentare de C și de Paști cuprinse în art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și înserat în contractul colectiv de muncă art.168 al.2.
A mai susținut pârâta că apariția problemelor legate de interpretare a art.168 al.2 din contractul colectiv de muncă a dus la declanșarea procedurii de întrunire a comisiei Paritare, care a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, fiind adoptată prin consens Decizia Comisiei Paritare din 31 august 2007.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar acte.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de actele depuse și de textele de lege incidente tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Analizând, potrivit art.137 cod procedură civilă, excepțiile invocate, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate.
În ce privește prescripția dreptului la acțiune, de menționat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate, situație în care sunt incidente dispozițiile art.283 al.1 pct.c codul muncii și nu cele invocate de pârâtă. Față de aceste considerente acțiunea introdusă la data de 10 aprilie 2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2005, 2006 și 2007 fost promovată în cadrul termenului de trei ani, urmând ca tribunalul să respingă excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Referitor la excepția prematurității formulării acțiunii nu poate fi primită susținerea pârâtei potrivit căreia în absența negocierilor dintre patronat și sindicat dreptul reclamanților nu s-a născut, neputând fi negat dreptul reclamanților de a beneficia de aceste suplimentări, drept asumat de părți, prin contractele colective de muncă. Pe cale de consecință și această excepție va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariații societății pârâte în perioada 2005-2007, fapt dovedit cu copia cărților de muncă, depuse la dosar.
Potrivit art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate,cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA". În ce privește stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor același text prevede că, înainte de fiecare eveniment cu minimum 15 zile, să înceapă negocierile dintre patronat și sindicat.
Același, text, la al.2, prevede că în anul 2003 suplimentările prevăzute la al.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu. În continuare, în contractele colective pe anii 2005-2007 se menține aceeași formulare a disp.art.168 al.1 însă la al.2 a fost modificat în sensul că, în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Astfel cum este formulată această clauză, rezultă fără echivoc că suplimentările salariale prev.de art.168 al.1 au fost introduse în salariile de bază numai în anul 2003. Interpretarea justă a acestui text nu poate fi decât aceea că salariații - SA au avut în perioada anterioară dreptul la suplimentările de Paști și de C iar acestea nu au fost incluse în salariul de bază.
Intimata, căreia îi revenea sarcina probei, conform art.287 din codul muncii, nu a făcut dovada introducerii în salariul lunar al reclamanților a sumelor la care se referă art.168 din contractul colectiv de muncă în perioada 2005-2007, rapoartele de expertiză depuse la dosar neputând fi avute în vedere la soluționarea prezentei cauze, întrucât s-ar încălca principiul contradictorialității și dreptul la apărare.
Referitor la decizia Comisiei Paritare potrivit căreia voința comună a părților în ce privește redactarea art.168 al.1 și 2 din contractul colectiv de muncă a fost aceea că, începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariul de bază, aceasta nu poate fi luată în considerare, întrucât a intervenit abia în anul 2007, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul colectiv de muncă și nici nu confirmă susținerea pârâtei că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la primele de Paști și de C pentru anii 2005-2007, calculate în raport de salariul de bază pe - SA anterior lunii în care a avut loc evenimentul, astfel că a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
În ce privește daunele morale, nu au fost dovedite, astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat, considerent pentru care acțiunea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta - SA B criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
1.Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de Contractul colectiv de muncă.
A invocat faptul că prevederile art.168 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de tip mediu, iar pretențiile invocate de reclamant vizează salariul mediu brut incluzând sporurile.
Față de valoarea salariului de bază mediu pe comunicată prin adresa nr.2022/4.09.2007 anexată la motivele de recurs, modul de calcul al pretinselor drepturi salariale este greșit solicitând astfel reducerea cuantumului sumelor reținute de instanța de fond.
A menționat faptul că retribuirile făcute nu constituie o recunoaștere pretențiilor reclamantului ci au caracter subsidiar pentru ipoteza în care instanța de recurs nu va privi favorabil celelalte apărări formulate.
2.Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 codul muncii, referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului a considerat dovedite apărările potrivit cărora suplimentările solicitate prin acțiune au fost incluse în salariile angajaților.
Complexitatea operațiunilor privind întocmirea și evidența statelor de plată a făcut imposibilă depunerea acestora însă primele de Paști și de C au fost incluse în salariile de bază și nu se regăsesc distinct pe statele de plată.
3.Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Decizie Comisiei paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societatea, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr.2 la Contractul colectiv de muncă, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din Contractul colectiv de muncă.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr.2 la Contractul colectiv de muncă să facă parte din această comisie.
Conform prevederilor Anexei nr.2 la Contractul colectiv de muncă interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a Contractului colectiv de muncă.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art.977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală a părților.
4.În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
În cazul prejudiciului contând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art.1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
5.Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
În drept, a invocat disp.art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimații reclamanți au formulat note scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat,sentința primei instanțe fiind legală și temeinică,cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.304 și 3041Cod procedură civilă Curtea apreciază că este nefondat însă pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor contractuale stabilite și asumate de părți și în conformitate cu dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA sunt îndreptățiți la câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de tip mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările erau prevăzute negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii cuvenite, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii.
Rezultă că părțile au convenit expres asupra întinderii dobânzilor salariale cu un asemenea titlu prin raportare la salariul de bază mediu în cadrul recurentei-pârâte SNP SA.
Din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP SA rezultă în concret valoarea salariului de bază mediu pe perioada 2003-martie 2007.
Se constată că instanța de fond a admis în parte acțiunea,stabilind în sarcina recurentei pârâte plata drepturilor salariale cuvenite,reprezentând primele de Paști și C pe anii 2005-2007,cu luarea în considerare a salariului mediu de bază la nivel de SNP,ceea ce corespunde înțelegerii părților.
În ceea ce privește evoluția modificărilor textului art.168 din Contractul colectiv de muncă din perioada 2003-2006, se rețin următoarele:
Potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art.168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art.168 alineatele 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004-2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin.2 al art.168 din Contractul colectiv de muncă 2004-2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art.168 al Contractului colectiv de muncă pe anii 2004-2006, rezultă o contraindicație între alin.1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin.2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Atitudinea pasivă a salariaților și a sindicatului nu echivalează cu o recunoaștere, așa cum susține recurenta, atât timp cât reclamantul s-a încadrat în termenul de prescripție de 3 ani prev. de art.283 alin.1 lit. c din codul muncii.
Faptul că reclamantul a beneficiat de apărare calificată nu înlătură obligația societății recurentei de a face dovada susținerilor sale, conform disp. art.287 din codul muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art.9 din Contractul colectiv de muncă dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului artr.168 alin.1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp.art.9 din Contractul colectiv de muncă. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor Contractului colectiv de muncă 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimate în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalităților de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în Contractul colectiv de muncă din 2005 la alin.2 din art.168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale delaalin.1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că " începând cu anul 2003 drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă".
Mai mult, disp.art.244 din codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele Contractului colectiv de muncă doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciază că este corectă soluția instanței de fond.
Astfel, în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, se arată că, potrivit disp.art.161 alin.4 din codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Se apreciază că dobânda legală și actualizată cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp.art.1084-1086 Cod civil.
Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, Curtea nu este de acord cu cele susținute de recurentă în sensul că reclamanta ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art.1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorul cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizarea în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai cest motiv se consideră că este beneficul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare, și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de nr.OUG9/2000.
În consecință, codul muncii prin disp.art.161 alin.4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr.72/05.03.2002),a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele acordate sunt brute, Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuției urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp.art.312 alin.1, 2, 3 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.358/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Va fi obligată recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei către intimații reclamanți,reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr.502/05.08.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta., cu sediul în B, nr.239,sector 1,împotriva sentinței civile nr.358 din 06 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
Obligă pe pârâtă să plătească intimaților suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 August 2008.
PREȘEDINTE Pentru jud.-, JUDECĂTOR
- - aflată în CO,conform disp. - -
art.261C.proc.civ.
PREȘEDINTE,
GREFIER
- -
:- -/03.09.2008
:/04.09.2008
2 ex-
FOND: -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Angelica Ciobotaru, Gina Ignat
