Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5341/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3575/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5341/
Ședința publică din data de 06 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Guranda
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.3058 din data de 16.12.2008, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 50 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimații-reclamanți, -, și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul recurentei-pârâte în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.(2) ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.(4) și (5), art.73 alin.(3) lit."p" și art.79 alin.(1) din Constituția României, revizuită, excepție a cărei motivare a fost depusă la dosar pentru termenul de judecată din data de 14.07.2009.
Recurenta-pârâtă SC "" SA prin avocat, având cuvântul, apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind admisibilă față de cele dezvoltate în scris, și solicită trimiterea dosarului Curții Constituționale cu consecința suspendării judecății pricinii.
Curtea după deliberare, consideră inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.(2) ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul muncii, excepție invocată la acest termen de către recurenta-pârâtă SC SA prin avocat, față de faptul că nu poate alcătui obiectul ei, modalitatea de interpretare și aplicare a legii, soluționarea unui conflict al legilor în timp, respectiv corelarea actelor normative subsecvente Constituției între ele. Având în vedere și că neconstituționalitatea trebuie să aibă un temei constituțional, neputând fi susținut prin filtrul altei legi, conform jurisprudenței constatate a Curții Constituționale, Curtea va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă.
Recurenta-pârâtă prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă SC "" SA prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii judecătorești recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate, întrucât în cauză s-a făcut dovada că sumele pretinse de către reclamanți au fost incluse în salariul lunar al fiecărui salariat.
De asemenea, recurenta-pârâtă prin avocat, opinează în sensul că, formularea prezentei acțiuni este prematură întrucât, chiar dacă, ipotetic vorbind, drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. În consecință, nu se poate vorbi de un drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
Totodată, recurenta-pârâtă prin avocat apreciază că la momentul promovării acțiunii dreptul la acțiune era prescris întrucât, drepturile a căror valorificare se solicită sunt drepturi reglementate prin Contractul colectiv de muncă, ele neavând o natură salarială sau un caracter continuu, și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul.
Mai mult, apreciază că sumele în discuție nu reprezintă drepturi salariale în sensul Contractului colectiv de muncă, ci exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților în scopul de a le oferi protecție socială.
Față de aceste considerente, față de cele pe larg dezvoltate, recurenta-pârâtă prin avocat concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.89/16.01.2008 Tribunalul Teleormana admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, Și, în contradictoriu cu pârâta SC SA B și a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamanților primele de Paști pe perioade le 2005-2007 și de pe perioadele 2004-2006, calculate în raport de salariul de bază mediu pe unitate, sume ce se vor actualiza în raport de indicele de inflație la data plații efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În calitate de salariați ai pârâtei, reclamanții au beneficiat pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, și de drepturile acordate prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate și anume, suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, egale în cuantum cu un salariu de bază mediu pe SA, conform art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă.
Instanța a constatat și reținut că aceste suplimentări salariale nu au mai fost acordate, în mod nejustificat, pe anii 2004-2005-2006-2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA- Membru Grup, solicitând admiterea căii de atac formulate și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Hotărârea primei instanțe a fost criticată pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență recurenta arătând că primele de Paști și de au fost acordate tuturor salariaților, fiind incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, in acest sens fiind atât Contractul Colectiv de Muncă pentru anii 2003-2005, cât și interpretarea dată de Comisia Paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007.
Prin decizia nr.1884/26.05.2008, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul declarat, s-a casat sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță în vederea efectuării unei expertize contabile pentru a se stabili dacă primele respective au fost sau nu incluse în salariul de bază al angajaților pârâtei, care a fost salariul de bază mediu pe unitate pentru anii 2004-2006, iar în cazul în care expertul va ajunge la concluzia includerii acestor suplimentări salariale în salariul de bază al angajaților, să se stabilească de la ce dată, în ce modalitate și care este cuantumul primelor cuvenite reclamanților, reactualizate în raport de rata inflației.
În rejudecare s-a pronunțat sentința civilă nr.3058/16.12.2008, prin care Tribunalul Teleormana admis în parte acțiunea introductivă și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 7101 lei cu titlul de primă de Paști 2005-2007 și de C 2004-2007, sumă ce se va reactualiza la data plății efective.
Pentru a da o astfel de soluție, Tribunalul Teleorman a avut în vedere următoarele:
Articolul art. 168 al. din Contractul colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003- 2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe societate.
Potrivit aceluiași articol "cu minimum de 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor,
De asemenea, art. 168 al. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui reclamant".
Din cele expuse, rezultă că, drepturile salariale prevăzute de art. 168 al. 1, din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art. 168 al.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare nr.4209/06.11.2007, s-a statuat că începând cu anul 2003, prevederile art. 168 al.1 au rămas fără obiect, deoarece crimele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamanți le-ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 al. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art. 969 civil, putere de lege între părțile contractante.
Ca atare, acestea trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Referitor la celelalte apărări pârâtei constată că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce se analizează în raport cu data nașterii dreptului, cât și prescripției dreptului la acțiune care se analizează în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat.
Pe de altă parte, susținerile pârâtei în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate nu poate fi primită, deoarece, în condițiile în care salariul de bază mediu pe unitate, în perioada 2004-2007 cunoscut o creștere continuă, astfel cum rezultă din înscrisurile comunicate de pârâtă cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale, ar fi fost diferit de la an la an și nu similar anului 2003.
De altfel, din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă în dovedirea susținerilor din întâmpinare rezultă că dispozițiile art. 168 al.1 nu au fost respectate nici chiar în anul 2003, când salariații au beneficiat de 500 lei pentru sărbătoarea de C și 320 lei pentru sărbătoarea de Paști.
Ori în condițiile în care pârâta comunică valoarea salariului mediu de bază pe anul 2003 ca fiind 681 lei în martie 2003 și 685 lei în noiembrie 2003, este evident că salariații cu ocazia celor două sărbători, nici pentru anul în discuție, nu au fost beneficiarii suplimentărilor salariale în cuantumul ce li s-ar fi cuvenit dispozițiilor art. 168 al. 1 din contractul colectiv de muncă.
În consecință, faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu de bază al reclamanților, nu este de natură a susține apărarea pârâtei, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora pentru anii 2004-2007 cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, nu au fost acordate
reclamantului suplimentările salariale, acesta beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății.
In ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști și C, se constată că acestea se raportează la salariul mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate, așa încât sub aspectul cuantumului instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA GRUP, solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Recurenta-pârâtă a criticat hotărârea instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele, după prezentarea pe scurt a situației de fapt:
Drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, în acest sens fiind interpretarea dată de Comisia Paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, care, alături de dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă este opozabilă tuturor salariaților.
Sub aspectul criticilor aduse sentinței recurate, recurenta-pârâtă a arătat că acțiunea introductivă este prematură, deoarece a fost promovată înainte de stabilirea cuantumului exact al sumelor datorate salariaților prin negocieri colective, așa cum prevede art.168 alin.1 teza finală a Contractului Colectiv de Muncă.
Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a învederat instanței că drepturile reclamate de intimați sunt prescrise, deoarece primele prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă nu au caracterul unor drepturi salariale, ci au menirea să asigure protecția socială a salariaților, astfel pot fi solicitate în justiție în termenul de 6 luni reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e Contract Colectiv de Muncă.
Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a susținut că primele acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, aspect care și-a găsit reflectare în dispozițiile alineatului al doilea al art.168 Contract Colectiv de Muncă adaptat pentru anii următori. În același sens a statuat și Comisia Paritară atunci când a interpretat prevederile alin.2 al art.168 Contractului Colectiv de Muncă,interpretare care provine chiar de la semnatarii Contract Colectiv de Muncă și are caracter autentic.
Recurenta-pârâtă a criticat și modalitatea de calcul a salariilor prin raportare la salariul mediu vrut la nivel de unitate, în condițiile în care dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă prevăd ca punct de referință salariul de bază mediu pe unitate.
În completarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Teleorman, în conformitate cu dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999, care stabilesc competența în cazul litigiilor de muncă în favoarea instanței de la sediul angajatorului. Pârâta-recurentă susține printr-o motivare amplă, că, în esență, Legea nr.168/1999 are caracterul unei legi speciale față de Codul muncii, iar disp. art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii prevăd abrogarea implicită a tuturor dispozițiilor contrare, nerespectând regulile și principiile de tehnică legislativă reglementate de Legea nr.24/2000.
Intimatii a formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea ca nefondată a căii de atac a recursului și menținerea sentinței Tribunalului Teleorman ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs, prin care pârâta-recurentă a invocat prematuritatea acțiunii reclamanților, instanța îl apreciază ca nepertinent și-l va înlătura ca atare deoarece, existența negocierilor prevăzute de art.168 alin.1 teza finală nu poate reprezenta o condiție de exercitare a actiunii având ca obiect primele stipulate de Contractul Colectiv de Muncă a fi acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, a cărei neîndeplinire să facă imposibilă introducerea acțiunii.
O interpretare contrară ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al reclamanților-intimați.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat și anume prescripția dreptului la acțiune al intimaților-reclamanți privind primele de Paști și de C, instanța de control judiciar apreciază că interpretarea dată de recurenta-pârâtă acestor prime ca nefiind drepturi de natură salarială, ci drepturi având drept scop protecția socială a salariaților, este eronată, din întreaga economie a dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă rezultând fără putere de tăgadă că suplimentele reglementate de prevederile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă au natură salarială, încadrându-se ca element constitutiv în partea variabilă a salariului, așa cum este reglementat de disp. art.155 Codul muncii.
Salariul în concepția legiuitorului are o structură complexă, cuprinzând pe lângă salariul de bază, care reprezintă partea fixă, stabilă a salariului si indemnizatii, sporuri și alte adaosuri care formează partea variabilă. Primele care formează obiectul prezentei cauze au natura unor adaosuri cu caracter necontinuu, pe care părțile, în concordanță cu prevederile art.157 alin.1 Codul muncii, le-au stabilit prin negociere. Pe cale de consecință, pentru valorificarea acestor drepturi salariale angajații au la dispoziție un termen de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate, potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 coroborat cu art.283 lit. Codul muncii. Faptul că aceste drepturi salariale sunt reglementate prin Contractul Colectiv de Muncă nu este de natură să conducă la o altă concluzie sub aspectul termenului de prescripție de 3 ani, nefiind incidente în cauză prevederile art.283 lit.e Codul muncii, care stabilesc un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării Contractului Colectiv de Muncă sau a unor clauze a acestuia.
Pe fondul litigiului instanța de control judiciar constată că în mod judicios a reținut prima instanță faptul că includerea suplimentelor salariale în salariul de bază al angajaților s-a realizat doar pentru anul 2003 așa cum prevăd și disp. art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă, adoptate pentru anii următori: 2004,2005,2006,2007. Menținerea prevederilor alineatului 1 al art.168 cu aceeași formulare dovedește faptul că părțile au urmărit în continuare evidentierea si plata distincta a acestor drepturi salariale și nu în forma includerii în salariul de bază așa cum susține recurenta-pârâtă. Dacă am accepta susținerile recurentei-pârâte și implicit cele statuate de Comisia Paritară prin decizia nr.3793/2007, nu se poate vedea semnificația juridică a prevederilor alineatului 1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă, din moment ce aceste suplimente salariale ar fi fost introduse în salariul de bază.
În mod corect, prima instanță, procedând la efectuarea unei expertize contabile, cu respectarea prevederilor art.315 Cod procedură civilă și dispozițiilor deciziei de casare și-a întemeiat soluția și pe concluziile raportului de expertiză, pe care l-a omologat în totalitate, în care se confirmă că, pentru perioadele 2004-20076 primele individualizate distinct de art.168 alin.1 din Contract Colectiv de Muncă nu au fost acordate reclamanților.
Cu privire la excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Teleorman, invocată prin memoriul prin care a completat motivele de recurs inițial formulate, Curtea constată că, față de disp. art.284 alin.2 Codul muncii coroborate cu prevederile art.298 alin.2 ultima liniuță din același cod, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Teleorman, ca fiind instanța în a cărei rază teritorială domiciliază reclamanții.
, dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 au fost abrogate implicit de prevederile art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii. Faptul că aceasta modalitate de abrogare implicită, reglementata de disp. art.298 alin.2 ultima liniuță nu îndeplinește și nu respectă regulile și cerințele prevăzute de Legea nr.24/2000 (privind tehnica legislativă) nu este de natură să conducă la alte concluzii și nu poate impieta asupra efectului abrogator al prevederilor art.298 alin.2 ultima liniuță Codul muncii. Această neconcordanță relativă la reguli de tehnică legislativă, în sensul că disp. Legii nr.24/2000 nu mai reglementează abrogarea implicita ci exclusiv, ca unica modalitate, abrogarea expresa, este o lacună a legiuitorului, care a continuat să edicteze acte normative în disprețul principiilor de tehnică legislativă pe care el însuși le-a stabilit.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că excepția este nefondată, instanța de fond soluționând cauza în limitele competenței sale materiale și teritoriale, așa cum este reglementată de dispozițiile legale (art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă și art.284 alin.2 Codul muncii ).
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA- GRUP împotriva sentinței civile nr.3058/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
30.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Bodea Adela Cosmina, Guranda
