Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Galati

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.55

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2008

PREȘEDINTE: Virginia Filipescu

JUDECĂTOR 2: Benone Fuică

JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci

GREFIER-- -

-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, cu sediul în Focșani,- bis, jud.V și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B, sector 2,-, împotriva sentinței civile nr.603/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Focșani,-, bloc 46, Ap.6, jud.V, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care:

Instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s- solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 603/18.10.2007 a Tribunalului Vrancea, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii V și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări sociale.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 29.03.2005-31.12.2005 în sumă de 1333, 8 lei.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Vrancea la Secția Comercială și de contencios Administrativ Fiscal la nr- reclamanta a chemat în judecată pârâtele Casa Județeană de Pensii V și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 1333,8 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 29.03.2005-31.12.2005.

A arătat că are dreptul la această sumă în temeiul art.1 al.1 din Legea nr.142/1998 și a susținut că prin aplicarea discriminatorie a textului de lege s-a încălcat un drept fundamental și anume acela al egalității tuturor cetățenilor în fața legii drept acordat și garantat de Constituția României și de dispozițiile art.14 din Constituția Europeană a Drepturilor Omului.

Competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Secției civile a Tribunalului Vrancea.

Prin întâmpinările depuse ambele pârâte au solicitat respingerea acțiunii întrucât tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau a celor locale și prin Legea bugetului de stat pe 2003,2004,2005,2006 s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume în scopul acordării tichetelor de masă întrucât nu au fost prevăzute în buget. Aceleași prevederi conține OUG nr.88/2006.

Pârâta CN a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece reclamanta este angajata Casei Județene de Pensii V și potrivit art.24 lit.c din HG nr.13/2004 casele teritoriale de pensii stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora.

La Secția civilă cauza a fost înregistrată la nr-.

Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că acțiunea este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.10 din Legea nr.142 din 09.07.1998, salariații din cadrul societății comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral, pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

În baza art.41 al.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.

Faptul că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină în primul rând seama de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.

Trebuie relevat faptul că atâta timp cât reclamanții se înscriu în categoria de salariat în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă (medici, diferiți funcționari publici, etc) acest aspect reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel disp.art.41 al.2, art.53 din Constituție, art.5 al.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorului bugetar.

Totodată, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamanților, care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.

Posibilitatea acordării tichetelor în funcție de voința angajatorului și anume, includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, este neîntemeiată și nejustificată. Astfel, pur și simplu este lăsat la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii și a salariatului, care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.

Pentru aceste motive tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă aferentă perioadei solicitate.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a CNPAS a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât pentru existența calității procesuale pasive legea procesuală civilă impune prin art.12 cod procedură civilă identitate de parte care urmează a fi obligată, iar această pârâtă are în temeiul HG nr.13/2004 în subordine casele teritoriale de pensii a căror activitate o coordonează și o controlează.

Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâtele Casa Județeană de Pensii V și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.

Conform disp. art. 1 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.

Prin Legea bugetului de stat pe anul 2004, s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume în scopul acordării tichetelor de masă, deoarece nu au fost prevăzute în buget.

În consecință, au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.

Recurenta pârâtă a reiterat și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată la fond.

Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.

Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurente, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta pârâtă considerăm că soluția primei instanțe de respingere a excepției este legală întrucât are calitatea de ordonator de credite potrivit HG nr. 13/2004 chiar dacă reclamanta nu este în raporturi contractuale cu această instituție.

Însă, pe fondul cauzei sunt întemeiate ambele recursuri declarate de pârâte.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale invocate de reclamantă, respectiv Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".

Aceste tichete de masă se pot acorda la limita prevederilor bugetului de stat, în conformitate cu dispozițiile art 1 alin. 2 din același act normativ, în conformitate cu care "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002, legea bugetului de stat pe anul 2003, " în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație". Aceleași considerente sunt reiterate de legiuitor și în dispozițiile art. 46 alin. 4 din legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art. 40 din legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art. 24 din legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.

În această situație, instanța nu poate reține afirmația reclamantei în conformitate cu care, prin neacordarea tichetelor de masă s-ar crea o situație de discriminare între diferitele categorii de bugetari, încălcându-se astfel un drept fundamental ocrotit de Constituție, deoarece, în speță, legiuitorul nu a prevăzut o obligație în sarcina angajatorului ci o facultate.

În aceste condiții, considerăm că această facultate a angajatorului de a acorda tichete de masă se transforma în obligație doar în momentul în care în buget erau prevăzute fonduri pentru acordarea acestor drepturi iar angajatorul refuza să le achite.

De altfel, principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.

Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.

Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite"( - decizia 102/11.03.2003).

În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, contrar celor reținute de către prima instanță.

În ceea ce privește interpretarea art. 1 din legea 142/1998, instanța de fond nu a analizat corect textul, acesta necesitând a fi interpretat în sensul că reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.

Intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot", induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă.

Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.

Față de toate considerentele expuse mai sus, devine aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind în parte nelegală, și în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3.pr. civilă, se vor admite ambele recursuri cu consecința modificării în parte a sentinței civile recurate și, în rejudecare.

Se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, cu sediul în Focșani,- bis, jud.V și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE (CNPAS), cu sediul în B, sector 2,-, împotriva sentinței civile nr.603/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.2805/91/200.

Modifică în parte sentința civilă nr.603/18.10.2007 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.01.2008.

PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

Grefier

Red.

Dact.

2 ex/4.03.2008

FOND: -

Președinte:Virginia Filipescu
Judecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Galati