Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 55
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 28 ianuarie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu- judecător
- - -- judecător
- - -- JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta "" - GRUP împotriva sentinței civile nr.777 din 07 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată, obiectul cauzei îl constituie drepturi bănești și că procedura este completă.
Față de lipsa părților la primul apel nominal se lasă cauza la al doilea apel nominal.
La al doilea apel nominal făcut la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Nemaifiind probe de administrat și față de faptul că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă prin întâmpinarea depusă de mandatarul reclamanților, instanța trece la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.777/7 octombrie 2008, dosar nr-, Tribunalul Bacăua respins excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință:
A admis acțiunea și a obligat pârâta "" B, să plătească reclamanților suplimentările salariale pentru sărbătoarea de Paște și C pentru anii 2005, 2006, 2007, conform dispozițiilor art. 168 din, în cuantum de 5250 lei pentru Paști plus 5250 lei pentru C, în total câte 10.500 lei fiecărui reclamant, după cum urmează:, -, -, G, G, -, S, S, I, V, toți reclamanții prin mandatar domiciliat în - jud. B sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că excepția se impune a fi respinsă, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 283 lit. c și art. 283 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani, aceste suplimentări salariale intrând în noțiunea de salariu. Chiar dacă aceste drepturi bănești nu au fost prevăzute expres în Codul muncii, instanța a apreciat că sunt asimilabile drepturilor salariale și ca urmare va respinge excepția.
Pe fondul cauzei instanța reținut că, potrivit art. 168 alin. 1 /2003, s-a convenit că salariații SC "" SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu.
Alineatul 2 stabilit că pentru anul 2003, în aplicarea art. 168. și a art. 10, aceste prime solicitate în cauza de față au fost incluse în salariul fiecărui angajat, astfel încât reclamanții le-au primit în aceeași modalitate.
A arătat pârâta că includerea primelor în salariu s-a făcut nu numai în 2003 ci și în anii următori, aceasta fiind convenția și interpretarea dată de alin. 2 al art. 168 de părțile semnatare, potrivit Deciziei obligatorii a Comisiei Paritare -, dată în aplicarea art. 9
Raportat la apărărilor pârâtei, reclamanții au contestat includerea primelor în salariu, arătând că salariile au fost doar indexate de la an la an.
În verificarea susținerilor pârâtei, instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească de la an la an, atât indexarea salariilor, cât și, distinct, includerea primelor în salarii iar proba a fost pusă în sarcina pârâtei angajatoare, în condițiile art. 287 Codul muncii.
Pârâta, prin apărător, a arătat expres că nu înțelege să avanseze cheltuielile necesare acestei probe, astfel încât instanța a fost în imposibilitate de a verifica apărările sale.
În consecință, raportat la apărările formulate și având în vedere că pârâta nu a făcut dovada plății drepturilor solicitate, acțiunea este întemeiată.
Privitor la cuantumul primelor art. 168 vorbește de " un salariu de bază". Pârâta a susținut că salariu de bază, reprezintă, practic, un salariu de bază mediu, conform adresei nr. 2919/2007. Susținerile pârâtei s-au înlăturat deoarece adresa nr. 2919/2007 a stabilit și comunicat în 2007, salariul de bază mediul retroactiv, pe anii 2003-2007, în mod contradictoriu, cu adresele comunicate an de an, respectiv adresa nr. 313/2005, nr. 713/2006, nr.1666/2003.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat a declarat prezentul recurs unitatea intimată, care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând în esență următoarele:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 alin.1 lit. "e" din Codul muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la. înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 alin.1 Codul muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 alin.1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
În ceea ce privește fondul recursului, se va reține:
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 alin.1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP "" vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP" "; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu "" în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de " "; ulterior, în contractele pentru anii 2005-2007 precizând, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ori, maniera de redactare a art.168 alin.2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la alin.1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2004-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 alin.1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nicio dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea alin.1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la. încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 alin.1 coroborat cu art.238 alin.1 lit. "e" din Codul muncii, art.168 alin.1 și 2 din
Pe cale de consecință, apreciind în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge recursul civil promovat de pârâta "" - GRUP împotriva sentinței civile nr.777 din 07 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - ptr.- - -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
ptr. - - -
PREȘEDINTE INSTANȚA,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- /2 ex./17.02.2009.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
