Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 567/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6450/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.567/
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1508 din data de 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Teleorman și Curtea de Apel București,având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul Ministerul Justiției și Libertăților și intimații, Tribunalul Teleorman și Curtea de Apel București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, prin cererea de recurs, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de, constata următoarele:
Prin sentința civilă nr.1508 din data de 30.09.2009 pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, a fost admisa acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București și Tribunalul Teleorman și au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pe perioada 1 ianuarie 2007 - 1 martie 2009, drepturi salariale ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta, în calitate de asistent judiciar la Tribunalul Teleorman, a solicitat plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pe perioada 2007 - 1 martie 2009, când și-a încetat activitatea.
S-a constatat că reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile, incompatibilitățile, precum și sancțiunile disciplinare ale magistraților, fiind salarizată cu o indemnizație corespunzătoare funcției de judecător și beneficiind de toate drepturile prevăzute de OG nr.27/2006 în favoarea magistraților, mai puțin sporul de fidelitate.
S-a ținut seama că abrogarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, prin OG nr.83/2000 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a normelor de tehnică legislativă prevăzută de Legea nr.24/2000, motiv pentru care nu poate produce efecte.
S-a considerat că problema acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și implicit a temeiniciei pretențiilor reclamantei a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin decizia nr.XXI/10.03.2008, a decis că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a apreciat că dispozițiile privind acordarea sporului de 50% au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
S-a menționat, în ce privește acordarea acestui spor reclamantei, în calitate de asistent judiciar, ca aceasta a fost salarizată după legea de salarizare a magistraților, respectiv cu coeficientul de multiplicare salarială cuvenit unui judecător de la judecătorie.
S-a precizat că, desi Legea nr. 104/1999 nu enumeră asistenții judiciari printre beneficiarii sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, aceasta se datorează faptului că instituția asistenților judiciari a intrat în vigoare la 30 iunie 2000.
S-a arătat, în concluzie, că reclamanta, sub aspectul salarizării, este asimilată judecătorilor de la judecătorii, astfel că ar fi discriminatoriu să nu beneficieze de acest spor de care beneficiază judecătorii, procurorii dar și personalul auxiliar de specialitate, în condițiile în care asistenților judiciari le sunt aplicabile toate incompatibilitățile prevăzute de lege magistraților.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 18.11.2009 sub nr-, solicitând sa se dispună casarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, recurentul arata că n prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ. conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Astfel, interpretarea dată în cauză în privința asistenților judiciari, prin care s-a constatat existența unei discriminări ca urmare acordării sporului de 50% altor categorii profesionale din sistemul justiției, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația in vigoare, arogându-si atribuții de legiferare.
Dovada depășirii limitelor puterii judecătorești este Decizia Curții Constituționale nr.838 din 27.05.2008 privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte. In ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între aceste puteri. Curtea Constituțională a reținut că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.3 din Constituție, înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora".
După pronunțarea și intrarea în vigoare a Deciziei Curții Constituționale nr.838/2009, prin care se constată o ingerință nepermisă a puterii judecătorești în sfera prerogativelor puterii legislative și executive, instanțele nu mai pot aplica cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.46/15.12.2008 întrucât o asemenea conduită nu ar face decât să ignore dispozițiile imperative ale art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992 și să perpetueze încălcarea Constituției în ciuda celor constatate expres de Curtea Constituțională.
Mai arata recurentul ca hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
În acest sens recurentul a susținut că instanța supremă a admis recursul în interesul legii și, în dezlegarea problemei de drept cu care a fost învestită, a stabilit prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată în dosar nr. 5/2008 că: judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod expres care sunt categoriile de personal ce beneficiază de sporul în discuție, neluând în considerare asistenții judiciari, ceea ce înseamnă că decizia menționată de instanță nu poate fi invocată ca temei în susținerea pretențiilor formulate în prezenta cauză.
Asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Astfel în forma inițială, introdusă în Legea nr.50/1996 de OG nr.56/1997, de acest spor beneficiau magistrații și executorii judecătorești "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar."
Ulterior, Legea nr.104/1999 de aprobare a OG nr.56/1997 dispunea la art.421 că "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar."
Conform art.III din nr.OUG179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească (aprobată cu modificări prin Legea nr.118/2001) a stabilit exhaustiv drepturile salariale ale asistenților judiciari:
"Art. III. - Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul l-ll, în raport cu timpul efectiv lucrat. Perioada în care o persoană desfășoară activitate de asistent judiciar constituie vechime în muncă și vechime în specialitate.
Persoanelor numite ca asistenți judiciari, în perioada în care își desfășoară activitatea în această calitate, li se suspendă contractele de muncă, având posturile rezervate."
Așa cum se poate observa, textul de lege nu prevede alte drepturi salariale suplimentare pentru asistenții judiciari, precum sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, prin dispozițiile art.II din nr.OUG20/2002 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească s-a stabilit că:
"Art. II. - (1) Magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Magistrații consultanți care nu îndeplinesc condiția de vechime în specialitate prevăzută la art.691 alin.1 sunt menținuți în funcție, fiind salarizați cu indemnizația prevăzută de lege pentru magistrații stagiari, în raport cu vechimea în specialitate juridică pe care o posedă, până la împlinirea vechimii stabilite de lege.
Indemnizația prevăzută la alin.1 și 2 este unica formă de remunerare a magistraților consultanți."
Considera recurentul că asistenții judiciari nu au beneficiat niciodată de sporul pentru risc și solicitare neuropsihică, întrucât art.47 și art. 48 alin. 4 din Legea nr. 50/1996 nu a fost vreodată incident în privința acestora, ci doar în privința altor categorii de personal din autoritatea judecătorească, la care s-a referit expres: magistrați, personal auxiliar și experți criminaliști.
În ceea ce privește existența unei discriminări potrivit dispozițiilor OG nr.137/2000, precizează recurentul că, în ședința din data de 3 iulie 2008, Curtea Constituțională, pronunțându-se prin mai multe decizii asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, a reținut că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii."
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurent, precum și in raport de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamanta a îndeplinit funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Teleorman pana la data de 1.03.2009.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevedea ca "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text a fost supus interpretării Înaltei Curți de Casație si Justiție in vederea asigurării unei practici unitare. Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casația și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii în sensul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, aceștia au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.80/2000.
Textul de lege citat mai sus nu prevede ca acest spor este aplicabil si asistenților judiciari.
Legea nr. 92/1992, in prezent abrogata, in art. 691si urm. si Legea nr. 304/2004, in art. 111 si urm. prevăd in mod expres, care sunt drepturile si obligațiile stabilite pentru magistrați de care beneficiază si asistenții judiciari.
OUG nr. 177/2002, abrogata prin OUG nr. 27/2006, prevedea in art. 15 ca "Magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28 - 32 din cap. A al anexei nr. 1, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 și 30".
Nici o trimitere nu se face la prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
De asemenea, art. 16 din OUG nr. 27/2006 prevedea ca "Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexă, nr. crt. 28 - 31, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 4^1, 5, 7, 18, 24 și 25.
(3) de încadrare brute lunare și celelalte drepturi ale asistenților judiciari se acordă prin ordin al ministrului justiției".
de prevederile legale mai sus citate, nu se poate concluziona ca asistenții judiciari beneficiază de drepturile salariale ale magistraților in mod general, nediferențiat. Dimpotrivă, aceștia beneficiază numai de anumite drepturi expres prevăzute, printre care nu se afla si sporul de stres si suprasolicitare neuropsihica.
Faptul ca anumite drepturi si obligații prevăzute de lege sunt aplicabile si asistenților judiciari nu este de natura sa conducă la concluzia ca aceștia sunt beneficiari ai tuturor celorlalte drepturi prevăzute pentru magistrați, cu atât mai mult cu cat nu sunt nici ținuți de toate celelalte obligații ale magistraților.
Legiuitorul, stabilind regimul juridic al acestei categorii profesionale, a prevăzut ca anumite drepturi si obligații ale magistraților sa fie aplicabile si acestei categorii, dar existenta unor asemănări nu presupune identitatea si uniformizarea regimurilor juridice.
Nu se pune problema existentei unei discriminări atât timp cat asistenții judiciari nu afla intr-o situație comparabila cu a magistraților.
Pretențiile reclamantei nu sunt justificate nici din punctul de vedere al Deciziei nr.21/10.03.2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece aceasta este data in interpretarea unei norme legale ce nu prevede un astfel de drept pentru asistenții judiciari. In consecința, decizia respectiva, având rolul de a interpreta norma legala, nu poate fi extinsa dincolo de domeniul de aplicare al normei interpretate.
Pentru acest considerente, Curtea apreciaza ca recursul este intemeiat, prima instanta facand o aplicare eronata a dispozitiilor legale incidente, fiind indeplinite cerintele motivului de recurs prev. de art. 304 pct 9 Cpc.
Nu este fondata critica referitoare la incidenta motivului de recurs prev. de art. 309 pct 4 Cpc, deoarece decizia din 27 mai 2009 pronunțată de Curtea Constituționala nu poate anula efectele deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție in interesul legii, deopotrivă obligatorii pentru instanțele de judecata. In speța, insa, se pune problema interpretării si aplicării greșite a dispozițiilor legale de către prima instanță.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ.Curtea va admite recursul, va modifica in tot sentința recurată, in sensul ca va respinge acțiunea, ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1508 din data de 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Teleorman și Curtea de Apel București.
Modifică, în tot, sentința recurată în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București și Tribunalul Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
3.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
