Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 572/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 572/R-CM
Ședința publică din 24 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Paula
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta.-cu sediul ales la Cabinet Avocat &Asociații, în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.403/CM din data de 30.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 23.09.2008, emisă de Baroul B-societate civilă de avocați și avocat, pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-pârâte, avocat, solicită suplimentarea probatoriului cu înscrisuri noi și depune la dosar un extras din contractul colectiv de muncă al recurentei, din data de 6 iunie 2000 și o confirmare, în sensul că recurenta a înregistrat o plângere împotriva României, cu privire la modul de soluționare a acestor acțiuni de către instanțele românești.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, arată că i s-au comunicat înscrisurile depuse la dosar și nu solicită amânarea cauzei, pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată. Arată că niciodată nu a susținut că această operațiune de includere în salariul de bază a primelor cumulate și împărțite la 12 a avut efect și pentru viitor. Precizează că societatea recurentă s-a constituit în anul 2002, iar primul contract colectiv de muncă s-a semnat în octombrie 2003. De asemenea, arată că aceste prime nu au fost incluse în salariul de încadrare pentru anii 2003-2006, iar reclamanții nu sunt îndreptățiți, mai mult decât atât, societatea recurentă nu poate susține o asemenea financiară.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Precizează că primele de Paști și C nu au fost incluse în salariul de bază, după anul 2003, iar în contractul colectiv de muncă s-a prevăzut că aceste drepturi trebuie acordate în fiecare an. Arată că modificările contractului colectiv de muncă nu au fost înscrise la Oficiul forțelor de muncă și nu au efect retroactiv, având în vedere prevederile art.131 din Legea nr.130/1999.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.10.2007 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, G, G, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C stabilite potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada anilor 2004-2007, ctualizarea sumelor ce li se cuvin în raport cu coeficientul ce reprezintă rata inflației, precum și la plata obânzii legale prevăzută de OG nr.9/2000 pentru drepturile salariale neacordate, de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu heltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a susținut de către reclamanți că, deși în conformitate cu art. 168 alin. l din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății s-a prevăzut cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, aceste drepturi bănești nu le-au fost acordate în decursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, justificându-se de către pârâtă că în anul 2003 aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
La data de 16.01.2008, pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat conexarea dosarului prezent la un alt dosar al cărui număr nu l-a precizat, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivată pe disp. art. 283 al.1 lit.e Codul muncii, în sensul că termenul în care putea fi introdusă acțiunea era de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate reprezintă un drept suplimentar stabilit prin contractul colectiv de muncă, iar nu salarii. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că potrivit acordului părților, în anul 2003 părțile Contractului Colectiv de muncă au hotărât includerea primelor în salariul de bază al fiecărui angajat, iar ceea ce s-a socotit a fi acordarea de prime în continuare a fost o simplă confuzie datorată neînțelegerii faptului că odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului. Comisia Paritară, respectiv reprezentanții reclamanților și ai pârâtei în conformitate cu prerogativele atribuite conform aceluiași CCM a lămurit pe deplin situația acestor prime, solicitate doar printr-o interpretare eronată a art.168 din CCM, nemodificând pe această cale CCM,ci doar interpretând anumite texte îndoielnice a acestuia.Intenția reală a părților, în acest context fost de a include în salariul de bază aceste drepturi ă din înscrisurile depuse de reclamanți în care se face mențiunea reașezării salariilor în sensul majorării acestora cu exact echivalentul primelor.
La 30.01.2008, pârâta a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act că renunță la excepția invocată, cea a prescrierii dreptului la acțiune în sens material.
La data de 23.04.2008, reprezentantul pârâtei a adus la cunoștința instanței că pârâta și-a schimbat denumirea în
Prin sentința nr.403/CM/30.04.2008, Tribunalul Argeșaa dmis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâta SC SA să plătească reclamanților, G, G, drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de Paști și de C pe perioada decembrie 2004 - decembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi ce vor fi acordate în raport cu perioada lucrată efectiv de fiecare dintre reclamanți. A respins cererea reclamanților privind acordarea dobânzii legale aferente acestor drepturi. A obligat-o pe pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, dar la începutul anului 2004, toți erau salariații acesteia.
Societatea pârâtă a luat naștere ca urmare a desprinderii sale de SC SA, având personalitate juridică distinctă, salariaților fiindu-le aplicabile dispozițiile Contractul colectiv de muncă al SC SA.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește in cuprinsul art. 168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SA, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma:"în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 C civ. voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art. 168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin. 2, așa cum a fost modificat el începând cu anul 2004 se constată că s-a specificat faptul că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții sindicatului salariaților și din reprezentanții patronatului și că operațiunea interpretării voinței reale a părților s-a concretizat în documentul intitulat"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al C ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu [.] ".
Tribunalul nu a putut reține punctul de vedere al pârâtei că voința reală a părților a fost aceea de includere a primelor în salariul de bază începând din anul 2003, din moment ce, potrivit art. 31 alin. 2 din Legea 130/1996, coroborat cu art. 244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Mai mult, nu s-a făcut dovada că reclamanții sunt/au fost membrii de sindicat, pentru ca actul încheiat de reprezentanții sindicatului, în numele lor, să le fie opozabil, din moment ce documentul încheiat de Comisia Paritară nu este supus regulii înregistrării.
După cum rt. 168 alin. 2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Mai mult, în cauza de față devin incidente și dispozițiile art. 9 din Contractul Colectiv de muncă, în cazul existenței unor clauze neclare. Astfel, "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului ".
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a apreciat că reclamanților li se cuvin suplimentările de drepturi salariale, începând cu cele cuvenite pentru Cul anului 2004 și terminând cu cele cuvenite pentru Cul anului 2007. Aceste drepturi salariale suplimentare se cuvin salariaților proporțional cu timpul pe care aceștia l-au lucrat în cadrul societății pârâte, dat fiind că la acest moment nu toți reclamanții mai sunt angajații acesteia.
În privința cuantificării acestor drepturi, tribunalul a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 3712.pr.civ, drepturile bănești putând fi determinate în faza de executare.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. 4. muncii, a fost admisă și solicitarea reclamanților și intervenienților privind actualizarea acestor drepturi acordate cu indicele de inflație la data plătii efective.
În privința solicitării reclamanților și intrevenienților a dobânzii prevăzută de OG 9/2000, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată, fiind respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanților și intrevenienților urmează a li se repara prejudiciul produs prin neplata la termen a suplimentărilor salariale prin actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație. A se acorda acestora și dobânda solicitată ar echivala cu o dublă reparare a acestui prejudiciu, ajungându-se în final la o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, precum și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă.
În primul motiv de recurs se susține că instanța de fond a denaturat conținutul hotărârilor interpretative, cărora le-a conferit valoarea de acte de modificare a CCM, schimbând deci înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, greșeală de drept gravă, vizată de dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă.
În alt doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă se susține că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, arătând că instanța de fond a interpretat greșit conceptul de includere în salariul de bază a primelor de sărbători, neînțelegând că, prin includerea în salariul de bază, prima de Paște și de C au devenit o componentă în structura acestui salariu.
Curtea, analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, precum și probele administrate, constată că recursul este nefondat urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă, este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă a prevăzut pentru reclamanți "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paști și
În anul 2004 art.168 alin.2 din la nivelul pe anul 2004, stipulat că suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În Contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003".
Pe de altă parte este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea apărărilor sale un înscris intitulat "notă asupra precizării situației primelor de paște și C prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă al ", în care se prevede că începând cu anul 2003 primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților.
Un astfel de înscris însă nu respectă dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora lauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În mod corect instanța de fond a apreciat că interpretarea dată prin această notă, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007 este lipsită de eficiență și nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2007.
Mai mult, chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetele de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a salariului brut (toate sporurile aplicându-se la această bază mărită) și, pe cale de consecință, a salariului net, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, Curtea apreciază că această interpretare invocată de recurentă ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.4 Codul muncii.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007, așa cum greșit a susținut pârâta.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în temeiul art.274 cod procedură civilă, va obliga pe recurentă să plătească reclamanților cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâta. - cu sediul ales la Cabinet Avocat & Asociații, în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.403/CM din data de 30.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, G, toți cu domiciliile procesuale alese la Cabinet Individual de Avocatură "Avocat " cu sediul în municipiul Pitești, str. - -,.p13,.C,.1.5, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
30.09.2008.
Red.
/EM/ex.2
Jud. fond; Celia;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Paula
