Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5828/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5828
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
***********************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantele, împotriva sentinței nr. 2058 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, lipsind recurentele reclamante,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata pârâtă, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2058 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a respins cererea formulata de reclamantele si, impotriva paratei
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai societății pârâte și susțin că nu au beneficiat de prima de toamnă prevăzută de art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
În art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2005 - 2008 s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă" în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Asupraexcepției prescripției dreptului la acțiuneinvocată de pârâtă, instanta a respins-o ca neintemeiata, apreciind ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii potrivit carora termenul de prescriptie este de 3 ani in cazul in care obiectul cererilor de chemare in judecata il constituie drepturi de natura salariala.
Potrivit art. 22 din nr.OG 7/2001 sunt considerate venituri din salarii, denumite in continuare salarii, toate veniturile in bani si/sau in natura, obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca si indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma in care ele se acorda.
In teoria de specialitate unii autori au sustinut acelasi lucru, respectiv ca sunt venituri de natura salariala toate sumele cuvenite in baza unui raport de munca, in executarea unui raport individual de munca.
In speta nu are relevanta ca suma primita este adaos, ajutor material sau indemnizatie de concediere, pentru ca denumitele date nu exclud calificarea data de legiuitor ca fiind venituri din salarii, conform art. 22 din nr.OG 7/2001, astfel ca incidente cu privire la prescriptie sunt prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, in raport de care actiunea este formulata in termenul de 3 ani.
Un alt argument ca aprovizionarea toamna-iarna reprezinta drepturi de natura salariala este acela ca sumele respective au fost incluse in salarii asa cum a sustinut parata in intampinare si cum rezulta si din interpretarea prevederilor contractelor colective de munca.
In privințaexcepției lipsei calității procesuale activeinstanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă".
Totodată, art. 241 alin. 1 lit c din prevede că " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel".
Examinând cererea introductivă instanța a constatat că pretențiile reclamantei s-au întemeiat pe dispozițiile art. 176 și art. 187 din contractele colective de muncă aplicabile în perioada 2005-2006 la nivelul ramurii energiei electrice, termică, petrol si pe dispozițiile art. 50 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil la nivelul anului 2006.
Cum reclamanta a fost salariata pârâtei în perioada dedusă judecății angajatorul făcând parte din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă ce reglementează drepturile pretinse, fără îndoială că aceasta justifică legitimare procesuală activă.
Pentru aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Pe fondul cauzei,potrivit art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, aplicabil în perioada 2005-2006
- " cu ocazia unor evenimente anuale si în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă iarnă ) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă"-alin 1;
- "condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă la nivele inferioare"-alin. 3;
Se constată că dispozițiile art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură creau doar premisele acordării unui drept la suplimentarea salarială denumită " aprovizionare de toamnă iarnă" si nu un drept individual al fiecărui salariat la încasarea unei sume de bani cu acest titlu.
Dreptul invocat de reclamant nu izvorăște direct din contractul colectiv de muncă în forma prezentată anterior ci, pe calea negocierilor dintre patronat si sindicat ar fi trebuit să se stabilească condițiile de diferențiere între salariați si implicit nominalizarea celor care au beneficiul acestui drept, cuantumul si modalitatea concretă de acordare.
Prin contractele colective de muncă la nivel de nu s-au stabilit, în mod concret, condițiile si criteriile de acordare a acestor drepturi, sindicatul reprezentativ al dând dovadă de pasivitate, în sensul că nu a inițiat procedura legală a negocierii care le-ar fi facilitat salariaților nașterea dreptului de a încasa o sumă de bani cu titlu de aprovizionarea de toamnă iarnă.
Observând dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1999 instanța a constatat că modificarea, completarea clauzelor contractului colectiv de muncă poate interveni pe parcursul executării lui.
In speță, s-a constată că aceste negocieri nu au avut loc pe durata existenței contractelor colective de muncă enunțate, iar în prezent, față de înțelesul clar al dispozițiilor art. 31 din Legea pentru perioada 2005-2007, acest demers ar rămâne fără finalitate.
Prin urmare, în lipsa acestor negocieri, nu se poate vorbi de un drept individual al reclamantei la obținerea aprovizionării de toamnă iarnă aferente perioadei deduse judecății, și, prin urmare cererea cu acest obiect va fi respinsă.
Pentru aceleasi considerente instanta nu a retinut nici concluziile raportului de expertiza.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții precizând că drepturile solicitate prin acțiune sunt de natură salarială iar acțiunea promovată se prescrie în termen de 3 ani.
Sumele solicitate sunt venituri de natură salarială pentru care se reține contribuția de asigurări sociale, fiind denumite în acest fel și de OG 7/2002.
Cazul prevăzut de art.283 al.1 lit. e din, are în vedere un eventual conflict între Sindicate și Patronat cu privire la nerespectarea unor clauze contractuale și nu situații ca cea din cauza de față.
Curtea constată a fi fondat recursul și reține existența uneia din cauzele de casare a hotărârii primei instanțe dintre cele menționate la art.312 al.3 pr.civilă pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, se impun anumite precizări.
Dispozițiile art.283 al.1 reglementează termenele pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c de 3 ani, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și cel menționat la lit. e de 6 luni, în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele 2 termene de prescripție trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Prin art.168 al.1 din CCM/1997 încheiat între RA și salariații reprezentanți de se recunoaște dreptul reclamanților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia unor evenimente anuale, printre care este menționată și aprovizionarea de toamnă.
La art.176 din același contract se regăsește și ajutorul material reprezentând c/val. a 4000. de gaze de care beneficiau reclamanții.
În raport de dispoz. art.154 din care definesc noțiunea de salariu și dispoz. art.155 din potrivit cărora, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, și alte adaosuri, Curtea constată că aceste drepturi bănești reprezintă de fapt adaosuri ce intră în componența salariului așa cum prevăd dispoz. art.155.
Împrejurarea că aceste drepturi bănești au fost prevăzute în CCM nu schimbă natura lor juridică, iar neacordarea lor nu echivalează cu neexecutarea CCM, ori a unor clauze ale acestuia pentru a se reține în cauză termenul de prescripție prev. de art.283 al.1 lit.e.
În speță, obiectul conflictului individual de muncă dintre părți îl constituie neplata acestor drepturi salariale, iar termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art.283 alin.1 lit. c din.
Acestea sunt argumentele pentru care, Curtea constată că acțiunea formulată de reclamanți nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reținut de prima instanță.
Întrucât prima instanță a examinat greșit cauza prin prisma excepției prescripției de 6 luni și nu a cercetat fondul cauzei, Curtea în raport de dispoz. art.82 din Lg.168/1999 și dispoz. art.312 al.5 pr.civilă va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantele, împotriva sentinței nr. 2058 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.ES
Ex.2/IT
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea
