Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5843/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2104/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5843/
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, S (), (), si recurentul intervenient împotriva sentinței civile nr.117/21.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4935/2008) în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Superior al Magistraturii.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea inregistrata la data de 07.02.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamantii, S (), (), au chemat în judecata pe paratii Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești constând in contravaloarea primelor de vacanta aferente anilor 2003 - 2006 inclusiv, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective, precum si la plata dobânzii legale aferenta acestor sume.
Prin cererea depusa la dosar la data de 27.03.2008 intervenientul in nume propriu a solicitat admiterea acelorasi pretentii, in contradictoriu cu paratii Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Superior al Magistraturii.
Cauza a fost declinata spre competenta solutionare Curtii de Apel B prin incheierea din data de 25.06.2008, in baza art. I si II din OUG nr. 75/2008, instanta pe rolul careia a fost inregistrata sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 117/21.10.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a-VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. XXIII din data de 12.12.2005, in cadrul unui recurs in interesul legii, înalta Curte de Casație si Justiție a statuat ca drepturile constând in primele de concediu se cuvin magistraților numai pentru anii 2001 si 2002.
Ulterior acestei date, dispozițiile Legii nr.50/1996 referitoare la acordarea primei de concediu au fost abrogate in ce-i privește pe magistrați prin OUG nr. 177/2002.
A fost inlaturat argumentul reclamantilor, in sensul ca, prin nerecunoasterea dreptului la prima de concediu, s-ar crea o situație discriminatorie in cadrul categoriei profesionale a magistraților, cu motivarea ca instanta nu este indrituita sa extinda ipoteza unei norme si la alte persoane, pe care aceasta nu le prevede, pemotiv ca norma e inechitabila, discriminatorie, insuficienta sau umilitoare, ci este tinuta, potrivit rolului sau constitutional, sa aplice legea in mod strict si limitat la categoriile pe care aceasta le creeaza, optiunea legiuitorului neputnad fi amendata de judecatorul ordinar, ci, eventual, de cel constitutional, sesizat conform Constitutiei sau Legii nr. 47/1992.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat recurentii-reclamanti, S (), (), si recurentul intervenient, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Cererea de chemare in judecata are un alt temei de drept, si anume OUG nr. 146/2007, act normativ ulterior deciziei pronuntate de ICCJ in solutionarea recursului in interesul legii.
Sustin recurentii ca prima instanta nu a avut deloc in vedere acest temei, ci s-a raportat exclusiv la efectul obligatoriu al deciziei nr. XXIII din 12.12.2005 pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie.
Se arata in continuare ca admiterea cererii de chemare in judecata se impune si in vederea evitarii crearii unei situatii de discriminare intre recurenti si cei care au obtinut recunoasterea acestor drepturi. In sustinerea acestui argument recurentii invoca hotararile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele impotriva Romaniei si impotriva Romaniei, invederand ca recurentii au o speranta legitima de a obtine recunoasterea creantei.
Recurentul intervenient a aratat, in plus, faptul ca deciziile Curtii Constitutionale nr. 818/2008 si urmatoarele nu au nicio legatura cu cererea sa de interventie, intrucat prin aceasta cerere s-a solicitat numai plata despagubirilor cuvenite, nu si "anularea ori refuzul aplicarii unor acte normative cu putere de lege". Pe de alta parte, aceste decizii nu sunt incidente in speta si prin prisma faptului ca cererea nu a fost intemeiata pe prevederile OG nr. 137/2000. Sustine recurentul intervenient ca discriminarea pe care a invocat-o trebuie apreciata atat din perspectiva reglementarilor interne, cat si a celor internationale, concluzia fiind aceea ca art. 14 din CEDO (care se refera la interzicerea discriminarii) si art. 1 din Protocolul nr. 1 la aceasta conventie trebuie sa se aplice cu prioritate, de deciziile Curtii Constitutionale.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursurile sunt nefondate, urmand a fi respinse.
In privinta sumelor solicitate cu titlu de prima de vacanta aferente perioadei 18.02.2005-12.12.2005 (aceasta ultima data fiind cea la care s-a pronuntat Decizia in interesul legii nr. XXIII de catre ICCJ) prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 329 alin. 3 proc.civ.
Astfel, prin decizia mentionata, nr. XXIII din 12.12.2005, Inalta C de Casatie si Justitie a statuat, pronuntandu-se in interesul legii, la sesizarea Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, ca magistratii au dreptul la prima de vacanta numai pentru anii 2001 si 2002, nu si pentru perioada urmatoare. Decizia fiind obligatorie pentru instante, conform art. 329 alin. 3 proc.civ. constatam ca in mod corect au fost respinse ca neintemeiate aceste pretentii, intrucat reclamantul are calitatea de magistrat.
Nici pentru perioada 12.12.2005-31.12.2006 recurentilor nu li se cuvine vreo suma cu acest titlu, intrucat nu exista niciun temei legal pentru acordarea acestor drepturi in actul normativ de salarizare aplicabil acestora, si anume OUG nr. 27/2006. Prima instanta a motivat in mod corect ca dispozițiile Legii nr.50/1996 referitoare la acordarea primei de concediu au fost abrogate in ce-i privește pe magistrați prin OUG nr. 177/2002.
Recurentii considera ca fiind nelegala motivarea instantei, intrucat nu a avut in vedere temeiul de drept invocat, si anume prevederile OUG nr. 146/2007.
Recurentii disting intre doua aspecte:
-pe de o parte, sustin ca eliminarea categoriei profesionale a magistratilor, prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. 146/2007, din randul celor care au dreptul sa beneficieze de prima de vacanta, ar conduce la crearea unei discriminari a acestei categorii profesionale, in raport de toate celelalte categorii profesionale si sociale pentru care legiuitorul a prevazut in mod expres plata acestor drepturi;
Curtea noteaza ca acest argument nu poate fi retinut, intrucat prin Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, constatându-se neconstituționale aceste dispoziții în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere lege ca fiind discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. In consecinta, niciun argument bazat pe discriminare nu poate fi primit, daca tinde la o astfel de aplicare a legii, prin analogie, extindere, etc.
-pe de alta parte, recurentii sustin ca art. 1 alin. 2 stabilește ca intra in categoria personalului căruia ii sunt aplicabile prevederile OUG nr. 146/2007 si "alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihna in baza legilor speciale", astfel incat legiuitorul a avut in vedere si clasa magistraților care beneficiază de primele de vacanta prin reglementare speciala, respectiv prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a OUG 27/2006.
Nici acest argument nu poate fi primit, intrucat art. 1 alin 1 din OUG nr. 146/2007 defineste domeniul de aplicare a actului normativ, dispunand ca are in vedere categoriile profesionale pentru cares-a prevazut in legislatiedreptul la prima de vacanta, dar care a fost suspendat de la aplicare prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Pentru magistrati, dupa cum s-a aratat mai sus, dreptul la prima de concediunu a fost prevăzut in legislațiein perioada 2003 - 2006, fiind abrogat prin OUG nr. 177/2002, or ordonanța are in vedere categoriile de personal in privința cărora acest drept a fost prevazut, dar a fost suspendat.
Legea nr. 45/2007 prin care a fost aprobata OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției reintroduce dreptul magistraților de a beneficia de plata unei prime la plecarea in concediul de odihna, alături de indemnizația de concediu. In acest sens, art. 241dispune ca "la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu".
Acest act normativ a intrat in vigoare abia in luna martie 2007, așadar ulterior datei pana la care reclamantii si intervenientul pretind recunoașterea dreptului la prima de concediu.
Chiar daca Legea nr.45/2007 a aprobat OUG nr.27/2006, aplicata incepand cu luna aprilie 2006, el nu poate fi aplicat retroactiv, fiind un act normativ distinct de OUG nr. 27/2006.
In consecința, pretențiile reclamantilor si ale intervenientului vizează o perioada in care pentru magistrați nu a fost prevăzut in legislație dreptul la prima de concediu.
In ceea ce priveste argumentele bazate pe discriminarea de alti magistrati, carora li s-a recunoscut, prin hotarari judecatoresti, dreptul de a beneficia de prima de vacanta pe perioada 2003-2006 si pe existenta unei sperante legitime de a obtine recunoasterea aceluiasi drept, Curtea considera ca recurentii nu se pot prevala de o speranta legitima, intrucat nu a existat o jurisprudenta constanta in sensul admiterii actiunilor avand acest obiect, dovada in acest sens fiind insusi recursul in interesul legii solutionat de Inalta C de Casatie si Justitie, in vederea unificarii practicii judiciare.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-reclamanți, S (), (), si recurentul intervenient împotriva sentinței civile nr.117/21.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4935/2008) în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Superior al Magistraturii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./dact:
2 ex./02.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Lizeta
