Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5970/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 3929/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5970/
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.3011 din data de 08.04.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46647/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC " Internațional" SRL - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-reclamant prin apărător d-nul avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 5 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din18.05.2009 și intimata-pârâtă SC " Internațional" SRL prin apărător, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 10 dosar recurs.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Intimata-pârâtă SC " Internațional" SRL, prin avocat depune la dosar întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, cu precizarea că un exemplar al actului procedural depus a fost comunicat și recurentului-reclamant, prin avocat.
Recurentul-reclamant prin avocat, întrebat fiind, arată că nu solicită amânarea judecății pricinii pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la termenul de azi.
Părțile prezente, întrebat efiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-reclamant prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile recurate și rejudecând în fond, admiterea cererii formulate de către reclamant, întrucât instanța nu a analizat materialul probator administrat, aplicând în mod greșit dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, nu a analizat actul adițional încheiat la contractul individual de muncă, act care stabilește că reclamantul este îndreptățit să primească 6 salarii compensatorii în cazul în care contractul de muncă va fi desființat din alte motive decât cele ce țin de persoana acestuia, iar pe fond a reținut că există o convenție între persoanele semnatare ale contractului încheiat.
Ori, a arătat că între persoana care a decis acordarea celor 6 salarii compensatorii în caz de demitere și persoana care ulterior acestei decizii a dispus desființare postului nu există vreo legătură.
În acest sens arată că nu au fost administrate probe din care să rezulte că ar fi existat o conivență între aceste persoane.
Pe de altă parte, arată că instanța și-a motivat soluția prin acea că plățile compensatorii, în cazul concedierii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, se acordă pentru a li se asigura mijloace necesare traiului zilnic față de starea materială precară, iar în aport de aceasta, reclamantul nu poate să pretindă o astfel de stare întrucât este asociat la altă societate.
Ori, față de acest aspect, solicită a se avea în vedere faptul că la dosar s-a depus în apărare,o copie a balanței societății la care reclamantul este asociat, din care se putea observa faptul că societatea respectivă înregistra pierderi.
Cât privește excepția invocată de către intimată la instanța de fond, recurentul-reclamant prin avocat arată că aceasta a fost invocată întrucât i-a fost respinsă cererea reconvențională, astfel că nu poate fi reținută în speță împotriva actului adițional, de vreme ce actul provine chiar de la societatea intimată-pârâtă.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs, recurentul-reclamant prin avocat concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă SC " Internațional" SRL, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurentul-reclamant, menținerea hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală întrucât, actul juridic încheiat între recurentul-reclamant și fostul director general al societății intimate se bazează pe o cauză ilicită și imorală, producând o pagubă în patrimoniul societății, în sensul că a condus la o îmbogățire fără justă cauză a recurentului-reclamant.
Mai mult decât atât, actul încheiat de către fostul director și de către recurentul de azi în calitate de administrator nu a fost adus la cunoștința societății, motiv pentru care înțelege să se prevaleze de excepția invocată.
Așa fiind, față de cele învederate, cât și în raport de apărările formulate pe cale ce întâmpinare, intimata-pârâtă SC " Internațional" SRL prin avocat concluzionează în sensul respingerii recursului, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3011/8.04.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția invocată de pârâtă a nulității actului adițional nr. 4 din 27.07.2008; a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr. 4 din 21.07.2008; a respins cererea reconvențională ca tardiv formulată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC INTERNATIONAL SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
n baza art. 137 Cod procedură civilă prima instanță a analizat excepția invocată de pârâta. Potrivit art. 969 cod civil convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante. Prin actul adițional nr. 4 din 21.07.2008 părțile au convenit ca în cazul concedierii reclamantului sau desființări postului angajatorul se obligă să achite angajatului șase salarii brute. Această convenție a fost încheiată cu nerespectarea prevederilor codului fiscal potrivit cărora orice veni este supus impozitării și ale dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 19/2000, modificată. Rezultă că nu s-a respectat condiția legalității la încheierea acestei convenții.
Analizând aspectul invocat de pârâtă al cauzei nelicite s-a constatat că la baza încheierii acestui act adițional a stat o cauză nelicită. Plățile compensatorii se stabilesc în cazul concedierii salariaților pentru motive ce nu țin de persoana acestora conform art. 65-68 din Codul muncii pentru a li se asigura mijloace necesare traiului zilnic față de starea materială precară. Reclamantul în a calitatea sa de asociat într-o altă societate așa cum a precizat în întâmpinarea la cererea reconvențională nu poate să pretindă că are o stare materială precară, față de care părțile au negociat și au determinat suma compensatorie într-un cuantum substanțial în raport de venitul mediu pe economie. Potrivit art 58 din codul muncii concedierea reprezintă încetarea raporturilor de muncă din inițiativa angajatorului. Poate fi dispusă pentru motive ce țin sau nu de persoana salariatului Părțile au stabilit plata a șase salarii brute în caz de concediere, respectiv și-n situația concedierii pentru motive ce țin de persoana salariatului conform art. 61 lit. a-e din Codul muncii. Rezultă că scopul urmărit de părți la încheierea actului adițional nr. 4 nu-l constituie protejarea salariatului ca urmare a concedierii ci o modalitate de a fi gratificat în mod arbitrar. În situația în care părțile ar fi avut în vedere o cauză licită ar fi stabilit plata celor 6 salarii numai în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului nu și-n situația în care raporturile de muncă încetează în condițiile art. 61 lit.a-e din Codul muncii.
Astfel cauza actului este nelicită și având în vedere prevederile art. 966- 968 Cod civil, prima instanță a admis excepția invocată de pârâtă și a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr. 4 din 21.07.2008.
Prin decizia nr. 841 din 22.09.2008 s-a dispus concedierea reclamantului în baza art. 65 alin. 1 din codul muncii. Constatându-se că actul adițional este lovit de nulitate absolută, pe ale cărui clauze și-a întemeiat reclamantul cererea de chemare în judecată și având în vedere prevederile art. 966 din Codul civil potrivit cărora actul nu-și poate produce efecte s-a dispus respingerea acțiunii ce are ca obiect plata celor șase salarii ca neîntemeiată cât și a capătului de cerere accesoriu referitor la dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurentul a criticat sentința tribunalului pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență arătând următoarele:
Instanța nu a analizat materialul probator administrat, respectiv
înscrisuri din care rezulta contrariul celor reținute in sentința, aplicând in mod
greșit dispozițiile legale enunțate.
Astfel, actul adițional prevede faptul ca acesta este îndreptățit sa solicite 6 salarii compensatorii, in toate situațiile in care contractul de munca îi va fi desființat din alte motive decât cele ce-i pot fi imputabile.
Actul adițional la contractul de munca a fost emis la data de 21.07.2008 si înregistrat la. B la data de 22.07.2008, acesta fiind incheiat intre recurent in calitate de salariat si d-l in calitate de director general.
La data de 04.08.2008, asociații societății, cu excepția d-lui ce deținea si calitatea de director general, emit Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr.04/04.08.2008, prin care hotărăsc revocarea din funcția de director al d-lui si numirea d-lui in aceasta calitate.
Noul director, in aceesi data 04.08.2008, a decis desființarea mai multor posturi din cadrul societății, inclusiv de cel director financiar in care recurentul era încadrat, transmitandu-i un preaviz de 30 de zile lucratoare pana la expirarea contractului de munca.
Astfel, la data de 22.09.2008 s-a emis decizia nr.841 prin care s-a luat act de încetarea contractului individual de munca al recurentului.
Acesta a arătat astfel instanței de recurs faptul ca intre persoana care a decis acordarea unor salarii compensatorii in caz de demitere si persoana care ulterior acestei decizii a dispus desființarea postului său nu exista vreo legătura.
Nu poate fi reținuta nulitatea absoluta a convenției incheiate la data de
04.08.2008, deoarece nu s-a făcut dovada unei conivente intre persoana sa si cea a directorului general, mai ales ca la acea data orice costuri suplimentare ale societății diminuau semnificativ drepturile acestuia la dividendele societății, prin calitatea de asociat ce o avea.
Tinand seama de calitățile conferite in cârdul societății intimate d-lui, recurentul a considerat ca deciziile luate de către acesta in societate sunt opozabile societății, astfel incat societatea nu se poate prevala ulterior de excepția nulității actelor incheiate de către acesta.
Potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, societatea nu se poate prevala de excepția nulității absolute, deoarece aceasta este cea care, prin organele ei de conducere, au decis acordarea de salarii compensatorii in caz de demitere a subsemnatului.
În fata instanței de fond societatea intimata s-a bucurat de imprescriptibilitatea invocării excepției nulității absolute a actului adițional, apărarile si pretențiile formulate fiind respinse de instanța in baza art. 283 alin. 1 lit. i din Codul muncii.
Instanța si-a motivat hotărârea si prin aceea ca "plățile compensatorii se stabilesc in cazul concedierii salariaților pentru motive ce nu tin de persoana acestora, pentru a li se asigura mijloacele necesare traiului zilnic fata de starea materiala precara. Reclamantul in calitatea sa de asociat in alta societate.nu poate sa pretindă o stare materiala precara".
Recurentul a aratat faptul ca in instanța nu s-au administrat probe din care sa rezulte veniturile sale actuale, ba mai mult decât atat, a depus in aparare o copie a balanței la 31.12.2007 a societății CONSULT, din care se putea observa faptul ca societatea in care are calitatea de asociat înregistra pierderi.
De asemenea, instanța a mai reținut caracterul ilicit al actului adițional si prin aceea ca s-a prevăzut acordarea de salarii compensatorii ca baza de calcul la salariul brut si nu net.
Intr-adevar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 19/2000, orice venit este supus impozitării, insa plata impozitului revine angajatorului, iar salariile, fie ele si compensatorii au ca baza de calcul venitul brut si nicidecum net.
Angajatorului ii revenea obligația sa-i acorde sase salarii brute compensatorii, insa reținea impozitele aferente acestei sume, faptul ca angajatorul de ocupa de virarea acestor sume la Bugetul de stat, nu schimba cu nimic natura individuala a acestor obligații de plata.
De asemenea, cuantumul impozitelor aferente salariului brut pot suferi in timp diverse modificări, astfel ca raportarea nu putea fi făcuta la nivelul net al salariului, ci la cel brut.
Intimata SC INTERNATIONAL SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate de prima instanță, arătând în esență următoarele:
Recurentul era angajat din data de 01.02.2007, conform contractului individual de munca nr.594/01.02.2007. Prin decizia 841/2008 i se aduce la cunoștința incetarea contractului individual de munca, in care se indica un preaviz de 30 de zile de la comunicarea deciziei.
recurentul declara, dar si instanța de fond retine, ca a luat cunoștința de decizia de concediere privind incetarea raporturilor de munca la data de 22.09.2008.
Contestația a fost introdusa la data de 08.12.2008, dupa 30 de zile de la comunicarea deciziei de concediere, respectiv cu încălcarea art.283 Codul muncii.
Sentința civila nr.3011/08.04.2009 pronunțata de Tribunalul București, este legala si temeinica, sintetizând in esența faptul ca respectiva convenție încheiata cu societatea este lovita de nulitate absoluta intrucat la incheierea ei părțile nu au urmărit o cauza licita si morala ci una ilicita si imorala.
Potrivit art.966 Codul civil obligația fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. Conform art.968 Codul civil cauza este nelicita cand este prohibita de lege cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
In privința plaților compensatorii solicitate de recurent, considera intimata ca in mod corect instanța de fond pe baza probelor administrate a reținut ca acestea se acorda numai in cazul incetarii contractului individual de munca din motive ce țin de persoana angajatorului si nu si pentru motive ce tin de persoana angajatului.
Potrivit art.67 Codul muncii salariații concediați pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiază de masuri active de combatere a șomajului si pot beneficia de compensații in condițiile prevăzute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată, s-a contestat pe cale incidentală nulitatea absolută a actului adițional la contractul individual de munca al reclamantului-recurent, care îl îndreptățea pe acesta la plata de către angajator a 6 salarii compensatorii în cazul încetării contractului de muncă.
Instanța apreciază, față de prevederile art.283 alin.1 lit.d Codul muncii, că Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii, dispozițiile articolului sus-menționat statuând că nulitatea clauzelor contractului de muncă se poate invoca atât timp cât contractul individual de muncă este în ființă (practic până la încetarea raporturilor de muncă într-una din formele prevăzute de lege). Având în vedere că în prezenta cauză nulitatea actului adițional a fost invocată (inițial prin cererea reconvențională și apoi pe cale de excepție) după încetarea contractului individual de muncă față de dispozițiile art.283 lit.d Codul muncii, excepția nulității trebuia respinsă și trebuia să se constate valabilitatea actului adițional cu consecința obligării angajatorului la plata celor 6 salarii compensatorii către reclamant.
În mod greșit, prima instanță a respins ca tardiva cererea reconvențională. Tardivitatea este sancțiunea de drept procesual care intervine în cazul în care actul de procedură nu este îndeplinit în termenul legal (sancționează nerespectarea termenelor imperative). Potrivit dispozițiilor art.135 Cod procedură civilă, sancțiunea depunerii tardive a cererii reconvențională este disjungerea, prevederile legale nefiind imperative, legiuitorul prevăzând posibilitatea părților de a înlătura această sancțiune prin acordul lor de voință, în sensul de a se soluționa împreună cu cererea principală. Prima instanță în mod greșit a respins ca tardivă cererea reconvențională, cu motivarea că în cadrul ei s-a solicitat constatarea nulității absolute a actului adițional cu nerespectarea disp. art.283 lit.d Codul muncii.
Pe cale de consecință, prima instanță trebuia să respingă cererea reconvențională ca nefondată.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii excepției nulității invocate de pârâtă și admiterea acțiunii cu consecința obligării pârâtei să plătească reclamantului cele 6 salarii compensatorii. De asemenea va respinge excepția tardivității cererii reconvenționale și va respinge ca nefondată această cerere incidentală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.3011/8.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC INTERNATIONAL SRL.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Respinge excepția nulității actului adițional.
Admite acțiunea și obligă pârâta la plata celor 6 salarii compensatorii brute prevăzute în actul adițional nr.4/21.07.2008 către reclamant.
Respinge excepția tardivității cererii reconvenționale.
Respinge ca nefondată cererea reconvențională.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red:
Dact.:
2 ex./3.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
