Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6131/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
DOSAR NR- (5257/2009)
DECIZIA CIVIL NR.6131/
Ședința public de la 30 octombrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER -
Pe rol,soluționarea cauzei civile, privind recursurile formulate de recurenții C, G, G, împotriva sentinței civile nr.440 din data de 06 mai 2009, pronunțat de Tribunalul C l rași - Secția Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice C, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Bucure ști și Parchetul de pe lâng Tribunalul C l rași,având ca obiect - drepturi bnești -.
La apelul nominal fcut în ședința public au lipsit prțile.
Procedura de citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care,
Curtea, constat c în cauz sunt îndeplinite dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedur civil, motiv pentru care, declar închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.440 din data de 06 mai 2009, pronunțat de Tribunalul C l rași - Secția Civil, în dosarul nr-, a fost respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 1.10.2005, invocat de pârâtul Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casației și Justiție,
A fost respins acțiunea reclamanților, G, G, C, și,
A fost respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulat de pârâtul Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casației și Justiție.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertților, pentru perioada anterioar lunii noiembrie 2005, c aceasta a fost respins ca neîntemeiat fata de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit crora cererile constând în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despgubiri ctre salariat pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, precum si de cele ale art.166 din Codul muncii, unde sunt precizate și condițiile în care opereaz întreruperea termenului de prescripție și anume recunoașterea din partea debitorului cu privire la drepturile salariale reclamate sau derivând din plata salariului.
Ori, în speț, în raport de data introducerii cererii reclamanților, respectiv 20.06.2008, si având in vedere și dispozițiile art.2 din Hotrârea nr.325/2005 a, se constat c excepția ridicat este nefondat, dreptul material la acțiune al reclamanților nefiind prescris pentru perioada anterioar lunii noiembrie 2005.
Pe fondul cauzei, s-a reținut c reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lâng Tribunalul C l rași, așa cum rezulta din copiile carnetelor de munc.
Într-adevr, în art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, introdus prin art.I pct.38 din OG nr.83/2000, s-a prevzut c "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate pe baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihn, pe lâng indemnizația de concediu, la o prim egal cu indemnizația brut sau, dup caz, salariul de baz brut, din luna anterioar plecrii în concediu, care se impoziteaz separat".
Ulterior, prin art.III alin.2 din OUG nr.33/2001 s-a prevzut c "se suspend pân la data de 31 decembrie 2003 aplicarea prevederilor art. art.411alin.1 care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihn", iar prin Legea nr.386/2001 s-a dat un nou cuprins numai alin.3 al art.III din aceast ordonanț, prevzându-se c "pe perioada suspendrii aplicrii prevederilor legale menționate la alin.1 și 2 redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrrii în vigoare a Legii nr.188/1999, a OG nr.83/2000, precum și a OUG nr.237/2000".
În conformitate cu art.12 alin.4 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.743/2001, termenele prevzute în art.III din OUG nr.33/2001 au fost prelungite pân la 31 decembrie 2002, iar prin art.10 alin.3 din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.631/2002 s-a dispus prelungirea acelorași termene pân la data de 31 decembrie 2003.
Prin OUG nr.177/2002, intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a prevzut, la art.50 alin.2, c "pe data intrrii în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenț se abrog art.11și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridic asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești [.], cu modificrile și completrile ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
A rezultat deci c la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgenț menționat, erau abrogate implicit și dispozițiile art. art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, referitoare la dreptul magistraților la o prim pentru perioada concediului de odihn.
În raport cu aceast situație, dreptul magistraților la prime de concediu a încetat s mai subziste, nemaiputând s fie pretins, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Cu privire la perioada pentru care, in baza art.411din Legea nr.50/1996, magistrații sunt îndreptțiți sa beneficieze de prima de concediu, prin decizia nr XXIII din 12.12.2005, obligatorie pentru instanțe conform art.329 al.3 pr.civ. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat ca aceasta prima se acorda numai pentru anii 2001 si 2002.
Potrivit art.1 din OUG nr.146/2007:,(1) prezenta ordonanț de urgenț reglementeaz modalitatea de plat a primelor acordate cu ocazia plecrii în concediul de odihn, în baza prevederilor din actele normative a cror aplicare a fost suspendat prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.", iar conform alin.2 al aceluiași articol:, Intr în categoria personalului cruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgenț, conform alin.1: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justiție, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiaz de prima de concediu de odihn în baza legilor speciale, începând cu anul intrrii acestora în vigoare."
Din enumerarea categoriilor de personal îndreptțite la plata primelor acordate cu ocazia plecrii în concediul de odihn conform acestui act normativ, rezulta fr echivoc ca beneficiul acestei prime nu a fost reglementat si pentru reclamanți.
Referitor la susținerile reclamanților privind situația lor discriminatorie în raport de celelalte categorii profesionale, acestea nu pot fi primite de ctre instanța, întrucât prin Decizia nr.1325 din 4 decembrie 2008 Curtea Constituțional a statuat c:, dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii, și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative."
Prin urmare, în raport de aceste considerente, instanța a constatat c acțiunea reclamanților este neîntemeiat, întrucât aceștia solicit plata unor drepturi salariale stabilite de legiuitor în beneficiul altor categorii profesionale.
Împotriva acestei hotrâri, a formulat recurs, în termenul legal, reclamanților, G, G, C, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții au susținut c OUG nr.146/2007 a reglementat obligativitatea acordrii sumelor de bani reprezentând prime de vacanț mai multor categorii de salariați din sistemul public.
n fapt, legiuitorul a recunoscut obligația de plat a acestor prime inclusiv magistraților ale cror drepturi bnești erau reglementate de Legea 50/1996, așa cum reiese din art.1 alin.2: "Intr în categoria personalului cruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgenț, conform alin.1: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiaz de prima de concediu de odihn în baza legilor speciale".
Rațiunea acestui text de lege const în faptul c legiuitorul a intenționat s acorde prima de vacanț tuturor categoriilor de bugetari care au beneficiat de aceste drepturi, care au fost suspendate de la aplicare printr-o succesiune de acte normative, datorit constrângerilor bugetare din perioada 2001 - 2006 impuse anual de organismele financiare internaționale.
De altfel, chiar în preambulul acestui act normativ legiuitorul justific acordarea acestor drepturi prin înlturarea inechitților dintre persoanele care au obținut primele de concediu în baza unor hotrâri judectorești și persoanele care nu au primit primele respective, elemente ce vizeaz interesul public și constituie o situație extraordinar.
O interpretare restrictiv, per a contrario, acestor dispoziții legale, în sensul lipsei unei prevederi exprese în cuprinsul acestui act normativ și a categoriei magistraților duce la crearea unei inechitți de natur social și juridic și la discriminarea acestei categorii profesionale, în raport de toate celelalte categorii sociale și profesionale pentru care legiuitorul a prevzut în mod expres plata acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât înainte de 2005 și dup 2006 recurenții au beneficiat de prime de vacanț, situația fiind similar cu a personalului auxiliar de specialitate cruia Ordonanța nr.146/2007 i-a recunoscut fr echivoc acest drept.
Aceast inechitate nu s-ar putea justifica, ca urmare a faptului c, odat ce prin aceast ordonanț de urgenț legiuitorul a recunoscut c statul român urmeaz a efectua plțile tuturor acestor categorii profesionale, rezult cu evidenț c prin legea bugetului de stat s-au alocat fonduri speciale în acest sens, deci și categoria magistraților beneficiaz de aceste drepturi.
S-a mai menționat c drepturile salariate ale magistraților erau reglementate prin același act normativ cu drepturile salariale ale personalului auxiliar din organele autoritții judectorești, respectiv Legea nr.50/1996, îns paradoxal, fr a exista o motivație legal, legiuitorul le-a suspendat de la aplicare prin mai multe acte normative succesive, ulterior magistrații fiind chiar omiși din aceste texte de lege, împrejurare care creeaz o situație discriminatorie în cadrul sistemului autoritții judectorești, întrucât drepturile de salarizare ale personalului auxiliar, inclusiv cele privind prima de concediu constituie un corolar al drepturilor reglementate clasei magistraților, mai ales în privința salarizrii.
Recurenții au mai artat c în situația în care, categoria magistraților, dac ar fi omis de la plata acestor drepturi, prin nr.OUG146/2007, nu doar c s-ar genera o situație înjositoare în raport de categoria personalului auxiliar, care a primit integral primele de vacanț, având reglementare expres, ci ar determina o nou situație discriminatorie, în raport de toate celelalte categorii profesionale, beneficiare ale acestor drepturi, potrivit nr.OUG146/1996.
Nu este de ignorat faptul c art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 stabilește c "intr în categoria personalului cruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe, conform alin.1: funcționarii publici,., precum și alte categorii de personal care beneficiaz de prima de concediu de odihn în baza legilor speciale", astfel, legiuitorul a avut în vedere și clasa de magistrați, care în prezent beneficiaz de primele de vacanț - prin reglementare special, respectiv Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006.
Recurenții au artat c solicit acordarea primelor de vacanț pentru anii 2005 și 2006, toți fiind angajați în acești ani la parchetele din județul
Prin întâmpinarea formulat intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacat, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constat urmtoarele:
Astfel, potrivit Deciziei nr.XXIII/12 decembrie 2005, Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, decizie obligatorie pentru instanțe potrivit disp.art.329 alin.3 pr.civ. admițându-se recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lâng înalta Curte de Casație și Justiție s-a decis c "în aplicarea dispozițiilor art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000, stabilește: "Prima de concediu, pe lâng indemnizația de concediu, respectiv o sum egal cu indemnizația brut sau, dup caz, salariul brut din luna anterioar plecrii în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acord numai pentru perioada anilor 2001 - 2002, astfel cum a fost reglementat prin dispoziția legal menționat".
În cauz, instanța fondului, fcând aplicarea corect a dispozițiilor art.329 alin.3 pr.civ. și având în vedere și faptul c prin dispozițiile art.50 ale OUG nr.177/2002, în ceea ce-i privește pe magistrați, dispozițiile art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 ce reglementau prima de vacanț a acestei categorii profesionale au fost abrogate, a reținut caracterul necuvenit al acestui drept al intimaților reclamanți ce au calitatea de procurori și se întemeiaz pe dispozițiile OUG nr.146/2007, dedus judecții.
Din interpretarea logic și gramatical a prevederilor art.1, 2 și 3 ale OUG nr.146/2007 precum și ale expunerii de motive ale acestui act normativ rezult cu certitudine, contrar susținerilor recurenților ce apar ca nefondate, împrejurarea c legiuitorul,prin acest act normativ a înțeles s reglementeze doar modalitatea de plat a primelor de vacanț cuvenite personalului din sistemul autoritții judectorești potrivit art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, ale celorlalți salariați bugetari, precum și a celor stabilitate prin hotrâri judectorești iar nu s le recunoasc magistraților dreptul la prima de vacanț ce le fusese abrogat prin dispozițiile art.50 ale OUG nr.177/2002.
Împrejurarea c drepturile salariale ale magistraților erau reglementate prin același act normativ cu drepturile salariale ale personalului auxiliar din organele autoritții judectorești, respectiv Legea nr.50/1996, îns legiuitorul le-a suspendat de la aplicare prin mai multe acte normative succesive, ulterior magistrații fiind chiar omiși din aceste texte de lege, împrejurare care ar crea o situație discriminatorie în cadrul sistemului autoritții judectorești nu poate fi reținut în cauz,contrar celor reținute de prima instanț cât vreme potrivit deciziilor 818, 819, 820 din 3.07.2008 ale Curții Constituționale instanțele judectorești nu pot constata direct discriminarea svârșit de legiuitor.
Chiar dac prin OUG nr.146/2007 publicat în Monitorul Oficial nr. 877 din 20 decembrie 2007 fost dispus plata primelor de concediu de odihn suspendate în perioada 2001 - 2006 actualizate potrivit dispozițiile art.5 din actul normativ, aceast împrejurare se refer doar la executarea obligațiilor de plat stabilita prin hotrâri judectorești și nu constituie o recunoaștere a dreptului intimaților.
Drept consecinț, vzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții C, G, G, împotriva sentinței civile nr.440 din data de 06 mai 2009, pronunțat de Tribunalul C l rași - Secția Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice C, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Bucure ști și Parchetul de pe lâng Tribunalul C l rași.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
03.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana